Endocrinologie

Metabolismul glucidic

E cunoscut faptul că glucoza este principala și aproape unica substanță nutritivă pentru țesuturile insulinoindependente. Astfel, creierul cu masa de 1400 g și intensitatea circuitului sanguin de 60 ml/100 g de masă consumă pe minut 80 mg glucoză, adică circa 115 g în 24 ore. Ficatul, sediul principal de sinteză al glucozei (numai o parte neconsiderabilă de glucoză se formează în rinichi și mușchi), este capabil să genereze această substanță cu viteza de 130 mg/min.

Pancreasul este un organ impar, situat retroperitoneal și care secretă enzime digestive (partea exocrină) și diverși hormoni (partea endocrină). Partea endocrină a pancreasului este reprezentată prin insule descrise în 1869 de Langerhans.

Endocrinologia (de la gr. endon - înăuntru, krinein - a elimina şilogos - ştiinţă) este ştiinţa ce studiază structura şi funcţiile sistemului endocrin, biosinteza, acţiunile şi metabolismul hormonilor, statusul lor fiziologic şi patologic. Termenul de hormon ( de la gr. hormauo - a pune în mişcare, a stimula) a fost intodus de Bayllis şi Starling în 1905.

Noţiunea de guşă este cunoscută din antichitate. Prima intervenţie chirurgicală asupra guşii a fost efectuată în China cu 2800 ani î.e.n. Prezenţa guşii este semnalată în cărţile sacre ale Indiei cu 2000 de ani î.e.n. Referiri la guşă fac şi poetul latin Calus Valerius Catullus (anii 87-57 î.e.n), poetul roman Juvenal (anii 60-140 e.n.). Unele aspecte ale afecţiunilor tiroidiene au fost imortalizate pe pânzele marilor pictori (Michelangelo Buomarroti, Leonardo da Vinci, Rubens, Durer etc.).

In ţările exsovietice este cunoscută sub denumirea de guşă difuză toxică (GDT), iar în occident ca hipertiroidie sau boala Graves. Hipertiroidia este însă o noţiune vastă care include de la cele mai uşoare forme de creştere a funcţiei tiroidiene, cum ar fi haşitoxicoza, până la cea mai gravă afectare a funcţiei tiroidei - boala Graves.