Medicii lucreaza pentru a ne mentine sanatatea, iar bucatarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.

Diderot

În cursul vietii, un om consuma 40 pana la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare ca obiceiurile alimentaresunt decisive pentru sanatatea noastra. Iar datele stiintifice atesta faptul ca alimentatia vegetariana se însoteste de mai putine riscuri pentru sanatate decat cea cu produse provenind de la animale. Exemplele în privinta aceasta sunt foarte numeroase.

Totusi, cand se pune problema schimbarii modului de alimentatie cu care ne-am obisnuit din mosi-stramosi, unii încearca sa abata discutia asupra poluantilor din mediul înconjurator (pesticide, insecticide), care pot sa ajunga în hrana noastra, si asupra diferitelor substante care se adauga alimentelor, de exemplu, conservantele. Se uita ca pesticidele si insecticidele intra si în hrana animalelor, inclusiv a pestilor, si ca, în organismul animalelor, aceste substante sufera procesul de acumulare si de bioamplificare; daca aceste produse animale sunt consumate, în organismul uman vor intra cantitati si mai mari de poluante din mediul înconjurator.

Pe de alta parte, dupa cercetarile facute de experti în acest domeniu, reiese ca riscul acestor substante asupra sanatatii e foarte mic, daca-l comparam cu acela al cuiva care fumeaza zilnic un pachet de tigari si al carui risc e de 50.000 de ori mai mare.

În tarile industriale, un nou-nascut la termen cantareste în jur de 3 kg. La atingerea varstei de adult, greutatea corpului va fi de aproximativ 65 kg. Aceasta crestere de aproape 20 de ori în greutate, precum si toate tesuturile care s-au format în perioada dezvoltarii se datoreaza alimentelor care au fost absorbite si retinute în corpul uman. În felul acesta, în locul dictonului „Suntem ceea ce mancam”, ar fi mai potrivit sa se spuna „Suntem ceea ce absorbim si retinem”, si acest concept formeaza baza nutritiei.

Fondatorul stiintei nutritiei e considerat francezul Lavoisier (1743-1794), care a descoperit principiul oxidarii, al producerii de caldura si al combustiei.

Folosind în experientele sale un cobai si un calorimetru cu gheata, chimistul francez a aratat ca oxigenul inspirat e consumat, cu producere de CO2 si H2O. El a fost primul care a demonstrat ca procesul oxidativ constituie sursa de caldura pentru vietuitoare. Iar principiile promulgate de Lavoisier, cu mai bine de 200 de ani înainte, reprezinta si azi bazele calorimetriei si energeticii umane.

Oamenii si animalele sunt sisteme biologice, care convertesc energia pe care o primesc sub forma de alimente, într-o energie utila. Energia e necesara pentru activitate, pentru mentinerea temperaturii corpului, pentru crestere si reproducere. Organismul viu e o uzina chimica, în care componentele alimentelor - grasimi, hidrati de carbon si proteine - sunt oxidate printr-o serie de pasi mici. În cursul acestui proces de oxidare, energia eliberata e folosita pentru lucru.

Din punct de vedere termodinamic, reactiile chimice oxidative care au loc în corpul uman sunt identice, producand aceeasi cantitate de energie ca oxidarea rapida ce survine într-o flacara.

Cantitatile de oxigen folosite, cele de CO2 produse si energia eliberata depind de tipul combustibilului folosit.

Majoritatea alimentelor consumate reprezinta un amestec complex de grasimi, proteine, glucide, apa, fibre, vitamine, substante chimice si minerale. Contributia fiecaruia dintre acesti constituenti poate varia foarte mult.

Legatura dintre nutritie, sanatate si boala a fost recunoscuta de mult. În secolul al XII-lea, învatatul si medicul Moses Maimonides scria: „Cunostintele privind alimentatia sunt poate cele mai importante din toata medicina, deoarece nevoia de hrana nu înceteaza niciodata, nici în sanatate, nici în boala”. Din nefericire, în secolul XXI, absolventii facultatilor de medicina din toate tarile sunt foarte putin pregatiti pentru a putea da sfaturi competente în domeniul nutritiei. Nu e surprinzator, deoarece stiinta nutritiei nu mai are loc în programa analitica, si asa foarte încarcata.

Mult timp, nutritia a fost vazuta doar în contextul compozitiei corpului - de exemplu, persoane subnutrite sau prea bine hranite, adica obeze. Azi, stiinta nutritiei e considerata însa într-un mod mult mai nuantat. Cercetarile au aratat ca nutritia e un factor de mediu deosebit de important, care interactioneaza cu profilul genetic al persoanei, influentand evolutia bolilor si raspunsul la tratament.

Recunoscand importanta nutritiei asupra tractului gastrointestinal, Societatea Americana de Gastroenterologie a înfiintat recent o sectie de nutritie si obezitate. S-a ajuns sa se recunoasca faptul ca, atunci cand cineva prezinta o boala gastrointestinala, nu e afectat numai intestinul.

Într-o boala intestinala inflamatorie, de exemplu colita ulceroasa, boala Crohn si altele, exista o interactiune între alimentatie si inflamatie. În ultimii ani s-au observat efectele nutritiei asupra functiei imunitare, asupra musculaturii si asupra functiei antioxidante.

Relatia dintre nutritie si starea sanatatii se poate observa daca aruncam o privire asupra datelor statistice. În anul 1900, aproximativ 10-15% dintre americani mureau de boli cardiovasculare si de accidente vasculare cerebrale (o mare parte dintre aceste decese se datorau valvulopatiilor reumatismale, deci aveau o cauza infectioasa). Azi, 45% mor prin boli cardiovasculare si accidente vasculare cerebrale, desi valvulopatiile reumatismale, practic, au disparut.

În anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer. Azi, proportia e de 25%.

Frecventa bolilor cardiovasculare si canceroase a crescut într-un mod exploziv dupa al doilea razboi mondial, cand populatia a început sa consume, în cantitati mari, produse de origine animala, iar industria a inundat piata cu alimente întesate de calorii, dar lipsite de nutrienti.

În momentul de fata, din întreaga productie de porumb din SUA, pe care o invidia atat de mult domnul Hrusciov pe timpuri, deci, din întreaga productie de porumb din SUA, populatia consuma mai putin de 1%, în timp ce 99% se foloseste pentru cresterea animalelor, fabricarea siropului de porumb pentru bauturi dulci, fabricarea de aditive la combustibil pentru motoare cu explozie si fabricarea hartiei.

Pe plan mondial, în acest an, vor fi 56 de milioane de decese, din care 7 milioane, prin boala coronariana si 5,5 milioane, prin accidente vasculare cerebrale, iar majoritatea acestor decese survin în tarile industriale. Principalii factori de risc pentru aceste afectiuni sunt alimentatia excesiva cu produse animale si inactivitatea fizica, rezultand concentratii crescute de grasimi în sange, obezitate si hipertensiune arteriala, la toate acestea mai adaugandu-se si fumatul.

Dupa dr. R. Beaglhole, de la Universitatea Auckland, Noua Zeelanda, cel putin 75% dintre cazurile noi de boli cardiovasculare se datoreaza alimentatiei , sedentarismului si fumatului. Înlaturarea acestor trei factori ar putea reduce decesele prin boli cardiovasculare cu cel putin 75%, dupa unii chiar cu 90%. Celor care-si pun sperantele în progresul geneticii, cercetatorul din Auckland le spune ca genetica ne ajuta sa întelegem susceptibilitatea individuala, însa nu va contribui la controlul bolilor cardiovasculare ale populatiei.

Numai o scadere cu 2% a tensiunii arteriale medii, adica cu 3 mmHg a presiunii diastolice, ar putea preveni 1,3 milioane de decese prin accidente vasculare cerebrale (AVC) (aproximativ 15% din totalul deceselor prin avc) si 600.000 de decese prin infarct miocardic. Aceasta reducere a tensiunii arteriale ar putea fi realizata prin scaderea de sare - 0,7g de sare pe zi fiind de ajuns pentru nevoile organismului, iar populatia consuma cel putin de 10 ori mai mult.

În China, Asia de Sud-Est, Africa, America Centrala si de Sud, unde înca n-au patruns alimentele bogate în carne, zahar si grasimi, cazurile de boala coronariana si de diabet sunt foarte rare.

Se pare ca drumul spre o sanatate mai buna ocoleste restaurantele fast-food, de tipul McDonald’s, raioanele cu carne, branzeturi si dulciuri, conducandu-ne înapoi, spre hrana data initial omenirii: boabele de aur ale cerealelor, vegetalele si fructele. Conceptia ca bolile civilizatiei apusene sunt legate de stilul de viata si ca ele pot fi prevenite reprezinta cea mai importanta descoperire medicala a secolului XX.

Pentru a schimba un obicei, trebuie sa dorim schimbarea. Obiceiurile vechi sunt comode si, pentru a scapa din bratele lor, e nevoie de o dorinta puternica.

Dar dorinta singura nu poate schimba vechile obiceiuri ale stilului de viata. Trebuie sa stim ce sa schimbam si sa întelegem de ce. Apoi trebuie un efort constient pentru a pune în practica noul mod de a trai, care, cu timpul, va deveni ceva automat. „Alege ce este mai bun”, a spus Pitagora, „si obisnuinta îl va face placut si usor.”

Obiceiul este o funie; zilnic toarcem un fir la el si, pana la urma, nu se poate rupe.

Horace Mann

Back to Top