Obiective: după studierea acestei teme veţi fi în măsură să: cunoaşteţi rolul depozitelor în activitatea de logistică; caracterizaţi funcţiile depozitelor;

Rolul depozitelor în activitatea de logistică

Depozitele sunt unităţi comerciale în care se desfăşoară procesele tehnico - economice legate de primirea, păstrarea şi livrarea mărfurilor în partizi mari. Depozitarea este considerată o activitate de susţinere, care contribuie la îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a produsului potrivit, în cantitatea şi de calitatea solicitată, în locul potrivit, la momentul potrivit, contribuind la sporirea profitului firmei. 

Rolul depozitelor constă în :

  • coordonarea ofertei cu cererea;
  • obţinerea de economii de costuri;
  • continuarea sau amânarea producţiei/prelucrării;
  • îndeplinirea unor obiective de marketing.

Coordonarea ofertei cu cererea

Aceast rol al depozitelor este legat de asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii, în situaţiile caracterizate de: 

Incertitudini referitoare la cerereIncapacitatea de a estima cu certitudine evoluţia viitoare a cererii impune menţinerea unor stocuri care să permită satisfacerea cererii în perioadele de vârf. Probabilitatea unor fluctuaţii neaşteptate determină crearea unor stocuri de siguranţă. Cererea poate proveni atât de la clienţii interni din cadrul organizaţiei, cât şi de la cei externi.


Incertitudini privind ciclul de performanţă
Capacitatea de a onora comenzile clienţilor este influenţată de primirea la timpul potrivit, a mărfurilor de la furnizori. Existenţa unor variaţii ale duratei intervalului de reaprovizionare face necesară constituirea unor stocuri de protecţie.

Cerere sezonieră. Produsele cumpărate de clienţi numai în anumite perioade ale anului impun, la rândul lor, crearea de stocuri. Producţia se poate desfăşura pe parcursul întregului an, pentru a asigura cantitatea necesară în sezon, cu costuri minime.

Producţie sezonieră. Depozitele au rolul de a prelua şi păstra mărfurile produse într-o perioadă de timp limitată. Stocurile vor permite satisfacerea cererii de-a lungul anului.

Obţinerea de economii de costuri

Depozitarea are impact asupra costurilor din alte arii ale activităţii firmei. Poate determina obţinerea unor economii de costuri în următoarele domenii:

Cumpărare . Achiziţionarea unor cantităţi mai mari decât cele corespunzătoare necesităţilor imediate face posibilă valorificarea discounturilor cantitative acordate de furnizori. Anticiparea unei conjuncturi nefavorabile pe piaţa de aprovizionare permite obţinerea de economii prin cumpărarea în avans, la preţuri mai mici decât cele viitoare.

Producţie. Costurile pot fi diminuate datorită aplicării principiului economiilor de scară. Producţia în loturi mari asigură mai buna utilizare a capacităţilor de fabricaţie şi reducerea relativă a costurilor pe unitatea de produs. Filozofia "a produce pentru a stoca” poate însă conduce la pierderi importante în cazul necorelării ofertei cu cererea.

Transport. Pe măsura creşterii cantităţilor de produse comandate furnizorilor, gradul de utilizare a capacităţii mijloacelor de transport creşte, iar numărul operaţiunilor de transport scade. Obţinerea unor economii efective presupune din partea managerilor logistici, analiza comparativă-a costurilor de transport şi depozitare.

Continuarea sau amânarea producţiei/prelucrării

Procesul de producţie /prelucrare poate continua în spaţiile de depozitare. In cazul anumitor mărfuri alimentare, de exemplu vinuri, şi fructe, păstrarea în depozit, în condiţii speciale, are scopul de a asigura învechirea /coacerea produselor.

Concepţia modernă asupra depozitării susţine şi amânarea finalizării procesului de prelucrare până în momentul în care sunt cunoscute caracteristicile cererii.

Îndeplinirea unor obiective de marketing

Legătura dintre depozite şi marketing este determinată de rolul spaţiilor de depozitare în satisfacerea cererii clienţilor. Contribuţia la realizarea obiectivelor de marketing se concretizează în următoarele aspecte:

Reducerea timpului de livrare . Amplasarea depozitelor în apropierea clienţilor poate asigura diminuarea intervalului de timp necesar pentru onorarea comenzilor. Proximitatea în raport cu piaţa ţintă nu este neapărat de natură spaţială, ci temporală, fiind condiţionată de disponibilitatea unor mijloace de transport rapide.

Adăugarea de valoare . Depozitele publice şi cele pe baze contractuale pot oferi servicii speciale, în conformitate cu cerinţele clienţilor ca de ex: facturarea, ambalarea, crearea de pachete promoţionale etc.

Creşterea prezenţei pe piaţă . Un nivel înalt al serviciului logistic oferit clienţilor are un impact direct asupra nivelului vânzărilor. Prin menţinerea loialităţii clienţilor actuali şi atragerea unor noi clienţi, cota de piaţă a firmei poate să sporească.

In funcţie de specificul activităţii fiecărei firme, rolul depozitelor este legat şi de alte situaţii. In cazul produselor menţinute în antrepozite vamale, rolul se extinde la amânarea plaţii anumitor taxe până la vânzarea mărfurilor respective.

Funcţiile depozitelor

În conformitate cu rolul specific, depozitele îndeplinesc anumite funcţii. Pentru fiecare depozit, gama funcţiilor şi importanţa lor depind de numeroşi factori, printre care:

  • proprietarul şi utilizatorul spaţiului de păstrare;
  • particularităţile bazei de furnizori şi de clienţi;
  • amploarea activităţii utilizatorului şi mărfurile care fac obiectul depozitării.

In cadrul sistemelor logistice, depozitele pot îndeplini următoarele funcţii principale:

  • păstrarea mărfurilor;
  • consolidarea livrărilor;
  • divizarea lotului;
  • crearea unei structuri sortimentale;
  • oferirea de servicii de valoare adăugată.

Păstrarea mărfurilor . Funcţia tradiţională a depozitului (Tipologia depozitelor în logistică) este menţinerea stocurilor de mărfuri şi protejarea lor. In funcţie de condiţiile de păstrare pe care le oferă, depozitele pot fi destinate mărfurilor generale sau specializate pe grupe de produse. Sub aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, din practică există mai multe variante:

Depozitare pe termen lung . In cazul unei producţii sau unui consum concentrate în limitele unui sezon, depozitul poate menţine produsele necesare pentru satisfacerea cererii la momentul potrivit. De asemenea, produsele alimentare supuse unui proces de învechire sunt păstrate pe durată îndelungată.

Depozitare sezonieră. În cazul unei cereri sezoniere, este adesea mult mai profitabilă apelarea la depozite apropiate de pieţele strategice, care sunt aprovizionate de la depozitul central al firmei, cu puţin timp înainte de începerea sezonului. După terminarea sezonului, mărfurile rămase sunt returnate la depozitul central.

Depozitare temporară. Pe o perioadă de o lună, o săptămână etc. 

Consolidarea livrărilor

Fig. 13.1. Consolidarea livrărilor

Consolidarea livrărilor . Produsele primite din mai multe surse sunt reunite în vederea livrării către client, prin intermediul unui singur transport (Figura 13.1). Funcţia de consolidare este necesară în situaţiile în care cantităţile necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici pentru a justifica transporturi individuale. Sursele pot fi unităţile de fabricaţie ale aceluiaşi producător sau firme producătoare diferite.

Avantajele consolidării sunt următoarele :

  • obţinerea unor tarife de transport mai mici (prin livrarea unor cantităţi mari de produse către client);
  • reducerea costurilor totale de distribuţie pentru fiecare
  • producător, comparativ cu situaţia în care ar fi distribuit mărfurile în mod individual (în cazul în care sursele sunt firme distincte);
  • descongestionarea platformei de descărcare a clientului.

Divizarea lotului . Într-o primă variantă, sursa este un singur producător (Figura 13.2). Depozitul primeşte de la firma producătoare, o combinaţie de comenzi ale clienţilor şi livrează mărfurile către clienţii individuali, fără a păstra produsele o perioadă îndelungată. Mărfurile sunt livrate de la sursă la depozit în cantităţi mari, ceea ce are efecte favorabile în privinţa costurilor de transport. Livrările către clienţi se realizează în cantităţi mici pe măsura solicitărilor.

Divizarea lotului

Fig. 13.2. Divizarea lotului

Într-o altă variantă, depozitul primeşte mărfuri de la mai mulţi producători. Această funcţie este îndeplinită în situaţiile în care:

  • tariful de transport pe unitatea de produs este mai mare de la sursă la depozit, decât de la depozit la clienţi;
  • clienţii comandă în cantităţi mai mici decât capacitatea unui mijloc de transport;
  • distanţa dintre sursă şi clienţi este mare.

Crearea unei structuri sortimentale. Această funcţie (Figura 13.3) este întâlnită sub două variante, în funcţie de sursa de provenienţă a produselor:

Unităţile de producţie ale aceleiaşi firme. Depozitul primeşte mărfurile de la mai multe fabrici ale producătorului şi livrează clienţilor o combinaţie de produse. Mărfurile sunt sortate, pentru a îndeplini solicitările fiecărui client sau pieţe ţintă, în privinţa structurii sortimentale.

Crearea sortimentulu

Fig. 13.3. Crearea sortimentulu

Firme diferite . Depozitul creează combinaţii de produse în mod anticipat faţă de comenzile clienţilor. Sortimentul include mai multe linii de produse de la diverşi furnizori.

Avantajele oferite clienţilor sunt următoarele:

  • reducerea numărului furnizorilor cu care trebuie să stabilească relaţii fiecare client;
  • costuri de transport mai mici decât în cazul aprovizionării de către fiecare client, în mod individual, de la furnizor;
  • asigurarea unei structuri sortimentale diversificate, adaptate cerinţelor clienţilor.

Oferirea de servicii de valoare adăugată . Cele mai obişnuite servicii care constau în adăugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea mărfurilor. De exemplu, în cazul mărfurilor care urmează să poarte marca privată (de distribuitor) a clientului, nu marca fabricantului, depozitele primesc produsele nediferenţiate şi realizează operaţiuni de ambalare specială şi etichetare, în funcţie de comenzile specifice ale clienţilor.

Avantajele principale sunt următoarele:

  • satisfacerea cerinţelor clienţilor în privinţa ambalării şi etichetării;
  • reducerea riscului datorită finalizării ambalării şi etichetării în funcţie de comenzile primite;
  • scăderea nivelului stocului necesar, în condiţiile în care acelaşi produs primit de la furnizori este utilizat pentru realizarea unor configuraţii adaptate cerinţelor clienţilor.

Alte servicii legate de ambalare constau în: ambalarea promoţional, îmbutelierea anumitor produse livrate în vrac de furnizori. Serviciile de valoare adăugată se referă şi la operaţiuni de asamblare a unor componente de produs sau corectare a unor probleme de producţie, îndeplinirea funcţiilor prezentate presupune desfăşurarea unor operaţiuni de manipulare a produselor.

În principiu, aceste operaţiuni se încadrează în următoarele categorii:

Încărcare şi descărcare . Au loc cu ocazia primirii mărfurilor la depozit şi livrării din spaţiul de depozitare. Mijloace mecanice de manipulare sunt utilizate frecvent pentru încărcarea şi descărcarea în/din mijloacele de transport. Astfel de operaţiuni se desfăşoară în strânsă legătură cu o serie de activităţi asociate.

Descărcarea este urmată de activităţi de sortare şi control. Încărcarea este precedată de verificarea finală a conţinutului comenzii şi stabilirea succesiunii comenzilor, eventual de operaţiuni de ambalare.

Mişcări spre şi dinspre aria de depozitare . De la platforma de descărcare, mărfurile sunt deplasate spre zona de păstrare, apoi spre platforma de expediere sau spre zona de executare a comenzilor. Sunt folosite în acest scop, mijloace mecanice sau sisteme automatizate şi computerizate.

Executarea comenzilor . Pe măsura primirii de comenzi, mărfurile sunt preluate din zona de păstrare sau din zone speciale de depozitare temporară. Executarea comenzilor mici presupune un consum mare de muncă şi este mai costisitoare decât celelalte operaţiuni.

Back to Top