Drept constituţional

Teoria statului

Definiția statului și evoluția sa istorică

Termenul de stat provine de la cuvântul status, din limba latină, care inițial însemnă starea unui lucru, iar în sens juridic, situația unei persoane care face parte dintr-o comunitate cu care are în comun un set de valori și care îi conferă anumite drepturi și obligații.

Citește mai departe...

Țesuturile

Celulele se diferențiază, iau forme speciale care corespund funcției pe care o îndeplinesc, se grupează și formează țesuturi.

Definiție: Țesutul este o grupare de celule asemănătoare specializate pentru a îndeplini una sau mai multe funcții caracteristice.

După structura și forma celulelor, respectiv după funcția pe care o îndeplinesc în organism, se deosebesc patru mari categorii de țesuturi:

Citește mai departe...

Organele de simț ale omului

Organele de simț contribuie la realizarea unității funcționale a organismului și la integrarea acestuia în mediu. Funcția analizatorilor este de a recepționa, conduce și transforma în senzații specifice excitațiile din mediul extern sau intern.

Organul de simț (analizatorul) este alcătuit din trei segmente:

Citește mai departe...

Controlul motor

Controlul motor al miscarii

Controlul motor reprezinta modalitatea prin care se regleaza miscarea si se fac ajustarile dinamice posturale. Reprezinta controlul sistemului nervos central asupra activitatii specifice musculare voluntare.

Producerea unei miscari voluntare comporta patru momente principale :

Citește mai departe...

Funcţia de control a managementului

Esenţa, funcţiile şi tipurile activităţii de control

Funcţia de control si evaluare este ansamblul proceselor prin care performanţele firmei sînt măsurate şi comparate cu obiectivele şi stndardele stabilite iniţial, precum şi determinarea cauzelor ce generează abaterile de la standarde. Rolul controlului constă în posibilitatea cunoaşterii situaşiei din orice domeniu de activitate şi intervenţiei în vederea preîntîmpinării fenomenelor negative.

Citește mai departe...

Planificare Manageriala

Esenţa, necesitatea şi tipologia planurilor

Funcţia de planificare presupune decizii referitor la obiectivele organizaţiei şi acţiunile ce trebuie de întreprins pentru a atinge aceste scopuri.

Obiectivul este rezultatul viitor dorit de organizaţie. Orice organizaţie există pentru a atinge anumite scopuri. Planul este traseul de mişcare a organizaţiei spre obiectivele preconizate şi cuprinde în sine schemele de repartizare a resurselor, diverse grafice, sarcini intermediare. Deci planificarea este procesul de stabilire a obiectivelor şi a căilor de realizare a acestora.

Citește mai departe...

Tipuri de firme comerciale

În practica social-economică, în relaţiile de piaţă se întâlnesc şi se confruntă o multitudine de forme ale structurii organizaţionale, de tipuri sub care există şi se manifestă firmele comerciale.

Ansamblul tipologic al firmelor comerciale apare ca o expresie a cercetării şi analizei firmelor prezente pe piaţă prin intermediul a diverse criterii şi unghiuri de abordare.

Citește mai departe...

Anatomia măduvei spinării

Măduva spinării este situată în canalul vertebral, pe care însă nu-l ocupă în întregime. Lungimea măduvei este de 43 - 45 cm cu variații individuale. Limita superioară a măduvei corespunde orificiului occipital mare prin care canalul vertebral comunică în sus cu cavitatea craniană, iar limita inferioară corespunde vertebrei L2.

Citește mai departe...

Arc reflex elementar

Arcul reflex elementar este format din urmatoarele elemente componente:

  • receptorul specific diferentiat sau terminatia nervoasa libera;
  • calea aferenta (senzitiva) reprezentata de fibre senzitive (dendrite), care culeg informatiile de la receptorii periferici si se indreapta catre unul sau mai multi neuroni senzitivi; transporta influxul nervos exteroceptiv cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient, provenit de la receptorii musculari, tendinosi, ososi si articulari;
  • centrii nervosi , situati in coarnele anterioare ale maduvei spinarii, reprezentati de motoneuronii α si γ;
  • calea eferenta (motorie) reprezentata de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit comanda.
Citește mai departe...

Planificarea activităţii de marketing internaţional

Planificarea permite înţelegerea mediului în care acţionează firma şi elaborarea strategiei sale. În mediul internaţional, planificarea este mai dificil de realizat, datorită numărului de elemente externe implicate.

Citește mai departe...

Instrumente de analiza strategica

Instrumentele (modelele) de analiza folosite în marketingul strategic sunt :

  • ciclul de viata al produsului
  • matricea BCG
  • lantul valorii
  • curba de experienta.
Citește mai departe...

Strategia de produs

Opţiunile strategice ale oricărei întreprinderii trebuie să plece, mai întâi de la o analiză profundă a ceea ce se întâmplă pe piaţă cu produsele întreprinderii. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor metode performante de analiză a portofoliului de produse (bunuri materiale sau servicii) din cadrul întreprinderii, metoda BCG, Metoda General Electric, Analiza SWOT etc. 

Citește mai departe...

De ce îmbatranim?

Chiar daca deseori suntem asemanati cu niste masini, exista totusi o mare diferenta: corpul nostru se repara si se reînnoieste mereu.

Spre deosebire de un automobil nou, care începe sa se uzeze din momentul în care paraseste vitrina unde a fost expus, la un nou-nascut sistemul imunitar, coordonarea, activitatea inimii si circulatia, judecata si înca multe altele se amelioreaza chiar, în loc sa se degradeze în decursul primului deceniu de viata.

Citește mai departe...

Neuronii si celulele gliale

Neuronul este alcatuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 70 microni, dendrite foarte ramificate si un axon care este foarte lung, putand atinge aproape un metru.

Citește mai departe...

Dezvoltarea sistemului nervos

Sitemul nervos central se dezvoltă din placa neurală de origine ectodermală care apare la un embrion de 18 zile. Spre deosebire de ectodermul cutanat, placa neurală este pluristratificată și mai îngroșată. În partea centrală apare șanțul neural care se adâncește, marginile lui proeminente formând plicile neurale (fig. 1).

Citește mai departe...

Corelarea personalului cu volumul activităţii economice

Realizarea cu eficienţă superioară de către societăţile comerciale a obiectivelor lor economice este condiţionată de folosirea raţională a personalului, adică de creare a unui raport între dinamica vânzărilor şi dinamica personalului care să ducă la creşterea productivităţii muncii şi la economisirea cheltuielilor cu forţa de muncă.

Citește mai departe...

Macromediul Intreprinderii

Întreprinderea acţionează, la fel ca şi celelalte componente ale micromediului, sub influenţa altor factori de mediu, care acţionează pe un nivel superior. Aceşti factori de ordin general, îşi exercită influenţa lor asupra micromediului în mod indirect, iar efectele se resimt pe termen lung.

Citește mai departe...

Continutul si structura micromediului de marketing

Orice întreprinderea funcţionează în condiţiile concrete pe care i le oferă mediul său extern. Astaînseamnă că rezultatele activităţii sale vor depinde, pe de o parte, de măsura cunoaşterii fizionomiei şi mecanismului de funcţionare a mediului, iar pe de altă parte, de posibilităţile şi pricepereaîntreprinderii de a fructifica oportunităţile şi de a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează.

Citește mai departe...

Obiectul de studiu al economiei

Încercarea de a defini obiectul de studiu al unei ştiinţe are tendinţa de a se baza pe întocmirea inventarului problemelor ce le abordează. Astfel, în cazul economiei, posibilul inventar de probleme ar cuprinde: producţia, schimbul, consumul, moneda, şomajul, inflaţia, creşterea economică etc.

Citește mai departe...

Dreptul administrativ ca ramură distinctă de drept

Scurt istoric privind dreptul administrativ

Administrația publică este la fel de veche ca și statul, deoarece rolul și funcțiile statului nu s-ar fi putut realiza și fără desfășurarea unor activități de natura administrativă, indiferent dacă acestea sunt activități dispozitive, prestatoare sau. pur și simplu, organizatorice. Aceste activități au fost treptat reglementate prin norme obligatorii, norme juridice, care nășteau obligații pentru administratori, și confereau o garanție mai puternică în realizarea interesului general al statului.

Citește mai departe...

Supply Chain Management

Global Supply Chain Operations

To date, our world market is dominated mostly by many well established global brands. Over the last three decades, there has been a steady trend of global market convergence – the tendency that indigenous markets start to converge on a set of similar products or services across the world. The end-result of the global market convergence is that companies have succeeded in their products or services now have the whole wide world to embrace for their marketing as well as sourcing.

Citește mai departe...

Labor

To produce goods and services, a firm uses raw materials, labor, and capital. We will now look at the market for labor. The workers sell their labor, or alternatively the sell their leisure time, for a wage, and their supply depends on their valuations of leisure and wage, respectively.

Citește mai departe...

Game Theory

Before we go on to the other market forms, oligopoly and monopolistic competition, we will introduce a tool called game theory. Game theory is a much younger tool than most of the others we have discussed so far and has become a large field of research. Here, we will just present two different games.

These will get to represent the two different groups of games: normal form games and extensive form games. We will later use these tools in the analysis of oligopolies.

Citește mai departe...

Oligopoly and Monopolistic Competition

Oligopoly

An oligopoly is a market in which there are only a few sellers. Most of the models in the literature only cover cases in which there are two sellers. Such markets are also called duopolies. As you will see, the analysis of oligopolies is quite complicated. Furthermore, there are several different models that yield different results. This can be quite confusing. Take some time to see what the differences are in the assumptions and why they give different results. Which model to use, depends on what the situation is in a particular case. Different structures can have dramatically different effects on the market.

Citește mai departe...

The marketing plan


Improving your competitive edge

The Marketing Plan is a written strategy for selling the products/services of a new business. It is a reflection of how serious a company is in meeting the competition head-on, with strategies and plans to increase market share and attract customers. An effective Marketing Plan is backed by carefully collected market, consumer and competitor information, sometimes citing professional advice.

Citește mai departe...

Characteristics of the American Economy

Characteristics of the American Economy

In a market economy, producers often spend large amounts to make sure that consumers—even very young children—know the names and logos of their products. This is because free-market consumers have freedom of choice, and they will often choose brand names they recognize. In this section, you’ll learn more about freedom of choice and the other major characteristics of a market economic system.

Citește mai departe...

Income Measurement

Measurement Triggering Transactions and Events

Economists often refer to income as a measure of better-offenses. In other words, economic income represents an increase in the command over goods and services. Such notions of income capture a business’s operating successes, as well as a good fortune from holding assets that may increase in value.

The Meaning of Accounting Income

Citește mai departe...

Monopoly

A monopoly can be viewed as the opposite of perfect competition. Instead of many firms, there is only one: the monopolist. This has important consequences for both price setting and the quantity produced.

Barriers to Entry

Why do monopolies arise? There are many different reasons, but all of them have to do with barriers to entry in the market. The reasons for these barriers could be structural. There are properties of the market that automatically shut competitors out:

Citește mai departe...

Introduction to microeconomics

Economics is often defined as something along the lines of “the study of how society manages its scarce resources.” The starting point of most such studies is that individuals allocate their resources such that they themselves will get the highest possible level of utility.

An individual has an idea of what the consequences of different actions will be, and she chooses that action she believes will produce the best result for her. She is, in other words, selfish and rational.

Citește mai departe...

The Future Challenges supply chain management

What’s the future holds for supply chain management? The future of supply chain management is the future of business management when there will be no business that is not part of a supply chain. The paradigm of business management will soon be converged to the paradigm of supply chain management. To precisely fortune-tell the future of supply chains is meaningless.

But what’s useful is to identify and explore some challenges that we better prepare ourselves for. Three key challenges have been identified and discussed here.

Citește mai departe...

Introduction to Accounting

Accounting Information

You likely have a general concept of what accountants do. They capture information about the transactions and events of a business and summarize that activity in reports that are used by persons interested in the entity. But, you likely do not realize the complexity of accomplishing this task. It involves a talented blending of technical knowledge and measurement artistry that can only be fully appreciated via the extensive study of the subject.

Citește mai departe...

The Reporting Cycle

Preparing Financial Statements

In the previous chapter, you learned all about adjustments that might be needed at the end of each accounting period. These adjustments were necessary to bring a company’s books and records currently in anticipation of calculating and reporting its income and financial position.

However, Information Processing did not illustrate how those adjustments would be used to actually prepare the financial statements. This chapter will begin with that task.

Citește mai departe...

Supply Chain Design and Analysis: Models and Methods

For years, researchers and practitioners have primarily investigated the various processes within manufacturing supply chains individually. Recently, however, there has been increasing attention placed on the performance, design, and analysis of the supply chain as a whole.

This attention is largely a result of the rising costs of manufacturing, the shrinking resources of manufacturing bases, shortened product life cycles, the leveling of the playing field within manufacturing, and the globalization of market economies.

Citește mai departe...

Supply Chain Design and Planning

One of the important issues in supply chain management is to design and plan out the overall architecture of the supply chain network and the value-adding flows that go through it. This means that managers should step back and looks at the supply chain as a whole and formulates strategies and processes that maximize the total supply chain value-adding and minimizes the total supply chain costs.

Citește mai departe...

Agile supply chain management

The Need for Agility

Having understood the impact and the indisputable success of the lean philosophy applied in many organizations world over. Can we come to a conclusion that the next milestone, after the craft production and mass production, is going to be the lean production? To answer this question, one needs to first establish whether the lean approach can fit all business environments now and in the future. Researches and literature so far appear to believe the otherwise.

The critical argument here is that the lean system was developed from a forecasting based volume production industrial sector where the market differentiator is reliability and cost, and today a large part of our global market is variety dominated and the differentiator is speed and responsiveness. Hence, lean probably is not a cure-all approach after all.

Citește mai departe...
Pin It

Tanatologia medico-legala studiază problematica morţii organismului uman. Denumirea de tanatologie rezulta din asocierea a doua noţiuni:

  • Thanatos – zeul morţii
  • logos – cuvânt, idee, raţiune, ordine.

Moartea – acest fenomen (atât de puţin cunoscut in realitate dar despre care forte mulţi au impresia ca i-au descifrat tainele) prin care fiinţa umana se contopeşte cu neantul (sau cu entitatea primordiala ) este considerata:

  • „bucuria necazului”
  • „simbria păcatului” Biblie
  • „acea lovitura de maestru a naturii, prin care ea reuşeşte sa producă mai multa viata „ (J.W. Goethe, 1749-1832);
  • „ un sfârşit urmat imediat de un nou început” (M. Eliade 1907-1986);

Autopsia medico-legala

In sala de autopsie „se întrerupe orice conversaţie si se lasă rasul sa zboare pentru ca este singurul loc unde moarte se delectează slujind viata”.

Sinonima cu necropsie (necro-mort, cadavru, opsis – vedere) termen considerat de unii autori mai adecvat decât cel de autopsie (autos însuşi) autopsia medico-legala se refera la examinarea cadavrului sau a fragmentelor de cadavru , indiferent de timpul trecut de la deces, deci inclusiv examinarea scheletului uman ,in totalitate, sau a diverse fragmente osoase (atunci când a trecut o perioada îndelungata de timp de la moarte.

Autopsia poate fi :

Prosecturala , care se executa in laboratorul de anatomie patologica din cadrul unui spital, de către un medic anatomo-patolog, pentru a se confirma/infirma patologia care a determinat decesul pacientului care a fost internat in acea unitate sanitara. Aceste autopsia se efectuează cu acordul familiei.

Medico-legala sau oficiala , cu următoarele caracteristici:

B.1. - este efectuată numai de către medicul legist, asistat de personalul cu pregătire medie (autopsier si auxiliar);

B.2. - se executa la unitatea medico-legala pe a cărei raza teritoriala s-a produs decesul persoanei sau unde a fost găsit cadavrul; când nu exista posibilitatea transportării cadavrului la morga, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua la locul unde a fost găsit cadavrul sau intr-un loc anume ales;

B.3. - este obligatorie (si independenta de acordul familiei) in următoarele cazuri:

Moarte violenta , chiar si atunci când exista o anumita perioada intre evenimentul traumatic (accident, agresiune etc.) pana la deces , dar moartea poate fi pusa in legătura cu acel eveniment;

Cauza morţii nu este cunoscuta (spre exemplu rudele, cunoscuţii etc. nu pot proba cu documente medicale o patologie prin care sa se poată explica decesul);

Cauza morţii este suspecta de a fi violenta . Moartea este considerata suspecta in următoarele cazuri:

  • moarte subita
  • decesul unei persoane a cărei sănătate , prin natura serviciului, a fost verificata periodic din punct de vedere medical;
  • deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei întreprinderi sau instituţii;
  • deces care survine in custodie(moartea persoanelor aflate in detenţie sau privare de libertate , in spitale psihiatrice , decese in spitale penitenciare, in închisoare sau in arestul politiei).
  • multiple decese repetate in serie sau concomitente intr-o comunitate;
  • cadavre neidentificate sau scheletizate;
  • decese survenite in locuri publice sau izolate;
  • când moartea survine la scurt interval de timp de la internarea intr-o unitate sanitara, timp in care nu s-a putut stabili un diagnostic care sa excludă o moarte violenta;
  • când moartea este pusa in legătura cu o deficienta in acordarea asistentei medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a muncii.
  • decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp după o intervenţie diagnostică sau terapeutica medico-chirurgicala.

B.4. Autopsia medico-legală se execută numai în baza unui document oficial, scris (adresă/ordonanţă) emis de către un organ de anchetă abilitat al Statului.

El trebuie sa cuprindă:

  • antetul unităţii emitente;
  • numărul de înregistrare si data emiterii;
  • sa fie stampilat;
  • sa se menţioneze lizibil numele, gradul si funcţia celui care a dispus efectuarea autopsiei;
  • sa se precizeze identitatea cadavrului, locul si data când a fost găsit;
  • sa se menţioneze circumstanţele in care s-a produs decesul: un accident, o agresiune, etc.
  • sa se specifice obiectivele ce trebuie avute in vedere la redactarea raportului de autopsie.

B.5. Autopsia medico-legala trebuie sa fie completa: cele trei cavităţi: (craniana, toracica, abdominala) bine examinate chiar daca moartea a survenit prin amputarea unui membru sau zdrobirea capului.

B.6. După efectuarea autopsiei datele sunt trecute in Raportul de autopsie medico-legala. El conţine:

Parte introductiva cu :

  • preambul (date referitoare la identitatea cadavrului, nume, sex, locul naşterii, locul decesului si adresa; identitatea si calitatea celor ce efectuează autopsia si documentul in baza căruia se efectuează autopsia);
  • istoricul faptelor/circumstanţelor in care s-a produs decesul.

Partea descriptiva:

  • examenul extern (leziuni, descriere, localizare, tatuaje, cicatrici);
  • examen intern (organ sănătos, organ bolnav).

Partea de sinteza:

  • diagnosticul macroscopic (rezultatele investigaţiilor de laborator anatomo-patologic, toxicologic şi serologic);
  • rezultatele de laborator si concluziile Raportului de autopsie.

Deci, raportul de autopsie medico-legală răspunde la:

  1. felul morţii (violenta sau neviolenta);
  2. cauza medicala a morţii;
  3. legătura de cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;
  4. modalităţi de producere a leziuni traumatice decelate in vederea stabilirii raportului de cauzalitate;
  5. data morţii;
  6. rezultatele unor examinări complementare: grupa de sânge, alcoolemie, etc.

B.7. Documentele ce pot fi emise de instituţia medico-legala numai după efectuarea autopsiei sunt:

  • documente pentru aparţinător;
  • documente pentru organul de ancheta.

La aparţinător, in bazacertificatului medico-legal constatator al decesului eliberat după autopsie, primăria eliberează certificatul de deces necesar familiei pentru înhumare sau incinerare. Si tot aparţinătorilor li se eliberează o copie după concluziile raportului de autopsie pentru obţinerea unor drepturi sociale, pensii de urmaş si despăgubiri după accidente de munca.

Organelor de ancheta li se eliberează următoarele documentele:

  • concluziile raportului de autopsie;
  • raportul complet de autopsie medico-legala.

Exista posibilitatea ca autopsia sa se facă artificial caz in care este nevoie sa se facă exhumarea cadavrului in vederea unei noi autopsii.

Datele de ancheta trebuie sa aprofundeze mai mult situaţia.

B.8. Autopsia medico-legală se realizează cu respectarea eticii medico-legala şi a demnităţii persoanei decedate.

B.9. După autopsie corpul se îmbălsămează si organele examinate se reintroduc in cadavru.

Etapele morţii

Moartea este un proces in evoluţia individului; ea parcurge mai multe etape sau faza evolutive pana la instalarea morţii definitive. Acest lucru permite ca aserţiunea „moartea este facuta din mai multe morţi” sa fie acceptata, ceea ce ridica problema stabilirii organului vital principal a cărui încetare funcţionala sa fie echivalenta cu moartea individului.

Se poate muri prin creier, inima sau plămâni:

  • moartea cordului prin stop-cardiac sau fibrilaţie ventriculara de regula secundara morţii cerebrala
  • moartea plămânului care survine după moartea creierului si a inimii (numai uneori precede moarte inimii).

Moartea creierului poate fi considerata deci criteriul morţii organismului uman.

Criteriile morţii cerebrale:

Criterii clinice – evidenţiate prin pierderea completa a vieţii de relaţie si a vieţii vegetative. Acestea sunt:

  • inconştienta completa;
  • imobilitatea absoluta si atonie musculara completa;
  • midriaza fixa bilaterala (luciul corneei, insensibilitatea corneei, hipotonie musculara) traducând existenta leziunilor ireversibile ale celulelor nervoase de la nivelul măduvei si a trunchiului cerebral;
  • oprirea respiraţiei spontane mai mult de 5 min;
  • ritm cardiac neinfluenţat de atropina;
  • prăbuşirea tensiunii arteriale neinfluenţata de administrarea de vasopresina;
  • polikilotermie relativa (scăderea ireversibilă a temperaturii corpului la 30o -35oC fără frison sau piloerecţie).

Criterii paraclinice :

  • EEG, linişte izoelectrica – traseu liniar;
  • tulburări de circulaţie cerebrala;
  • traseu liniar la EKG

Criterii morfologice

  • biopsia cerebrala pune in evidenta alterări stucturale si modificări enzimatice.

Celulele, ţesuturile, organele, deşi trăiesc in ansamblu, ele mor separat, rând pe rând, in funcţie de oxigenul preluat din mediu prin aparatul respirator si preluat in organism prin sânge.

Trunchiul cerebral are cea mai mare durata de supravieţuire in condiţii de anoxie fără apariţia leziunilor ireversibile. In funcţie de rezistenta care o au la hipoxie sau anoxie diverse organe, ţesuturi, celule, vor muri mai repede sau mai târziu. Spre exemplu cortexul cerebral nu poate rezista mai mult de 3-5 min fără oxigen (peste acest interval se instalează encefalopatia anoxica).

O resuscitare eficienta care sa permită revenirea la viata a unui individ trebuie aplicata in primele 5 minute de la sistarea circulaţiei şi respiraţiei. Instituirea masurilor de protezare cardio-circulatorie si respiratorie după mai mult de 5 min. poate readuce la viata un cadavru care respira.

Etapele instalării morţii

  • Agonia
  • Moartea clinica
  • Moartea biologica

Agonia

Agonia este o etapa premergătoare morţii (agon = lupta) in care fenomenele tanatologice se impun in fata celor biologice. In consecinţa, se constata diminuarea funcţiilor vitale cardio-circulatorii si respiratorii.

Fazele agoniei:

  • Euforica sau preagonica, o stare de excitaţie psihomotorie, nelinişte, persoana cu logoree, respiraţie rapida si superficiala ( tahipnee ).
  • De privire fixa cu transpiraţii reci, cianoza extremităţilor, puls slab, respiraţie nereglata.
  • De imobilitate, extremităţile se răcesc si simţurile dispar progresiv.

Formele agoniei:

  • Agonie conştienta sau lucida, când individual este prezent in mediu, conversează si îsi urmăreşte parametrii funcţionali, puls, ritm respirator etc.
  • Agonie deliranta.
  • Agonie alternanta.

Durata agoniei : – intervalele de la debut pana la încetarea funcţiilor vitale: lungi (ore, minute) scurte (minute, secunde) si absente – in cazul zdrobirilor de organe.

Moartea clinica

Moartea clinica – o etapa intermediara intre viata si moartea definitiva, care se caracterizează prin încetarea funcţiilor vitale. Ea durează din momentul încetării funcţiilor vitale pana la instalarea leziunilor ireversibile de la nivelul SNC.

Moartea clinica este un fenomen comun atât al morţilor violente cat si a celor neviolente. Ea se caracterizează prin dispariţia funcţiilor respiratorii si cardiace, dispariţia activităţii reflexe si dispariţia activităţii electrice a creierului. In lipsa aplicării metodelor de resuscitare cardio-circulatorie si respiratorie moartea clinica nu poate dura mai mult de 5 min.

In condiţii de hipotermie care reduce necesarul de oxigen prin scăderea funcţiilor organelor, inclusiv a celor vitale, se apreciază ca durata morţii clinice poate creste pana la 15 – 20 min ( au fost descoperite o serie de gene responsabile de inducerea stării de hipotermie: gena PL care ar influenta gradul de percepţie a temperaturii scăzute si gena PDK care ar influenta rata de metabolism.

Pe aceste considerente se accepta ca instituirea metodelor de terapie intensiva mai mult de 10 min de la debutul morţii clinice este utila prematurilor, nou-născuţilor, care au rezistenta mare la lipsa de oxigen, unele cazuri de hipotermie, intoxicaţii cu tranchilizante la gravide pentru salvarea copilului.

Moartea biologica

Moartea biologica – este o moarte reala, o etapa ireversibila, prin metode de resuscitare individul nu mai poate reveni la viata.

Coma sau somnul profund este o stare patologica de inhibiţie a activităţii nervoase centrale, caracterizata prin pierderea parţiala sau totala a conştiinţei, a mobilităţii voluntare si a sensibilităţii conştiente cu păstrarea funcţiilor vegetative fundamentale cardio-circulatorii si respiratorii.

  • Coma de gradul 1 – subcoma
  • Coma de gradul 2 – propriu-zisa
  • Coma de gradul 3 – profunda
  • Coma de gradul 4 – depăşita

Sincopa : pierdere brusca si de scurta durata a conştiinţei prin anoxie cerebrala generate de oprirea circulaţiei sau a respiraţiei: sincope cardiace, sincope emotive, sincope după o durere puternica, sincope după consum de alcool, etc.

Licotimia sau leşinul este o sincopa falsa prin abolirea de scurta durata a stării de conştienţă insotita de pierderea tonusului postural dar cu menţinerea funcţiilor vitale la parametrii optimi.

Clasificarea medico-legala a morţii

Moartea poate fi:

  • violenta;
  • neviolenta;
  • suspecta a fi violenta;

Moartea violenta

Moartea violenta apare din acţiunea unor agenţi traumatici externi:

Accidente: În aceasta categorie sunt situaţiile in care decesul survine ca o consecinţa a nerespectării unor norme, legi referitoare la desfăşurarea unor activitatea sociale:

Accidente rutiere , feroviare, de munca, casnice, sau chiar când infractorii sparg un apartament aflat la un etaj superior si cad de la înălţime;

Tot moarte violenta din accident este si cea produsa de greşeli in activitatea de asistenţa medicala: tratament incorect, nesupraveghere, incompetenta, etc. In aceasta situaţie agentul traumatic poate fi exogen prin: greşeli chirurgicale, deces prin hemoragii interne, rupturi de splina, cat si prin agenţi traumatici endogeni: o boala netratata la timp sau tratata cu superficialitate: apendicita neoperata la timp, peritonita, soc toxico septic - deces.

Sinuciderea : acte autolitice in funcţie de societate, religie.

Suicidul nu este acceptat, este dezaprobat iar individual presupune parcurgerea unor etape in care ideea de sinucidere odată inoculata ii paralizează activitatea psihica si elaborează planul suicidal.

  • omorul – consecinţa a hetero agresiunii umane.
  • execuţia capitala: pedeapsa cu moartea este o circumstanţa particulara de deces a unei persoane care a fost condamnata printr-o hotărâre definitiva data de o instanţa judecătoreasca.

D.p.d.v. al modului de acţiune a agentului traumatic extern moartea violenta poate fi

  • prin acţiune directa a agentului asupra organismului uman (plăgi împuşcate in cap, in inima, politraumatisme rutiere, spânzurare);
  • prin acţiune indirecta (intoxicaţiile provenite in timpul spitalizării sau infecţiilor produse după traumatisme datorita epuizării armelor de apărare ale organismului).

Rolul medicului legist consta in stabilirea existentei vreunei legături de cauzalitate intre traumatismul incriminat si moartea individului.

Moartea neviolenta poate fi:

  • naturala, de bătrâneţe, reprezentata prin procese fiziologice de îmbătrânire – situaţii excepţional de rar întâlnita deoarece in general in determinismul morţii intervine o boala sau un traumatism;
  • moartea patologica – eveniment final a unei acţiuni organice, cel mai frecvent tip de deces.

Moartea suspecta de a fi violenta denumita si obscura, care datorita cauzelor si circumstanţelor in care se produce poate fi inclusa in una din celelalte 2 morţi. Din categoria morţilor suspecte sunt:

  • moartea subita din care face parte : moartea subita cu leziuni organice incompatibile cu viata; moartea subita cu leziuni organice cronice; moartea subita cu leziuni – modificări organice nespecifice pentru o anumita boala.
  • moartea prin inhibiţie
  • moartea funcţionala.

Moartea subita – moarte ce se produce brusc la cel mult 24 h de la debutul simptomatologiei, ea apare in plina stare de sănătate posibil aparenta deoarece un om sănătos poate fi si un om bolnav care se ignora. Moartea subita poate apare si la un individ a cărei stare de sănătate este menţinuta de către un tratament zilnic ce nu lasă sa se întrevadă sfârşitul infaust.

Moarte subita cu leziuni organice incompatibile cu viata : infarct miocardic, hemoragie cerebrala, ruptura unor anevrisme, stări septicemice, cancere.

Moarte subita cu leziuni organice cronice : scleroza coronariana, miocardiofibroza, scleroza pulmonara; moartea la „ora intima”(dupa o ingestie exagerată alimentară şi după un efort sexual deosebit persoana poate să moară subit în momentul în care îşi trage răsuflarea, sau după stări conflictuale.

Moarte subita cu leziuni/modificări organice nespecifice pentru o anumita boala : viroze, alergii.

Moartea prin inhibiţie – moarte reflexa ce se produce la indivizii sănătoşi, lovirea puternica a zonei laringiene, epigastrice, tibiei anterioare, globi oculari sau lovirea mucoasei colului uterin, dilatarea brusca a anusului poate duce la deces si funcţionarea pleurei sau pericardului sau peritoneului poate duce la deces - moarte prin inhibiţie - moarte reflexa.

Moartea funcţionala sau dinamica care la autopsie nu pune in evidenta nici o leziune si nici o modificare a organelor - nimic traumatic. Cel mai frecvent moartea funcţionala are o determinare psihica – moartea psihogena in care stresul psihic intens duce la deces. Moartea de tip Woodoo prin frica ce a produs decesul in drum spre eşafod sau bucuria (Lacedemonian unul dintre invitaţii Greciei antice a murit de bucurie la aflarea vestii ca fiul sau a învins la olimpiada). Pe fondul unei labilităţi neuropsihice se produc modificări hormonale – creşteri de catecolamine responsabile de deces.

Semnele morţii

Ne interesează:

  • daca moartea este reala;
  • care este data probabila a decesului;
  • daca exista sau nu leziuni traumatice la examinarea externa a cadavrului.

Se cercetează: locul unde a fost găsit, sexul, vârsta, poziţia sociala , daca e vorba de o moarte violenta sau neviolenta si se urmăreşte ridicarea si transportul cadavrului la institute medico-legala in vederea efectuării autopsiei.

Semne negative de viata

  • apar imediat după încetarea funcţiilor vitale (cardio-respirator);
  • au valoare orientative neprezentând susţinerea diagnosticului de moarte reala deoarece sunt prezente si in sincope, lipotimii, moarte aparenta;
  • se datorează alterării trepiedului vital: creier, corp, plămân.

Ca semene negative de viata sunt:

  • pierderea tonusului postuaral;
  • relaxarea sfincterelor uretrale si sigmoidiene;
  • pleoape întredeschise;
  • musculatura flasca;
  • degetele mâinilor in semiflexie;
  • halucele rotat spre lateral;
  • pielea ceroasa cu elasticitate pierduta;
  • midriaza;
  • reflexe abolite;
  • lipsa respiraţiei, „oglinda neaburita”;
  • apa nu se mişca in vasul aşezat pe torace ;
  • nu se percep contracţiile inimii;
  • nu se simte pulsul;
  • daca se înţeapă corpul intr-o anumita zona nu curge sânge.

Semne pozitive de moarte

Răcirea cadavrului

  • se face de la suprafaţa spre interior la o temperatura de 15-18 grade in mediu; in primele ore de moarte se pierd 1-2 grade;
  • diagnosticul de moarte reala se pune atunci când temperatura intrarectala este de 20 grade. Aceasta se atinge după 10-12 ore de la deces; are o valoare orientativa in stabilirea datei (orei morţii) pentru ca este influenţata in mod direct de temperatura din mediu.

Deshidratarea – se produce datorita evaporării lichidelor din zonele superficiale ale pielii, apare acolo unde pielea este subţire: buze, scrot, ochi, vârful nasului. Deshidratarea apare si in zone unde pielea a suferit excoriaţii, plăgi, şanţ de spânzurare sau strangulare. Zonele deshidratate sunt gălbui-brune, uscate, dure. Prin deshidratare cadavrul pierde in greutate, poate pierde pana la 10 kg in 24h, iar noul născut 300 – 400 gr/24 h. Nu are valoare in stabilirea datei morţii.

Lividităţi cadaverice (lividus = vânăt). Sunt pete roşiatice-violacee ce apar prin distribuţia – acumulare sângelui in zonele declive ale cadavrului sub influenta forţei gravitaţionale si in lipsa circulaţiei sângelui prin vase. In evoluţia lor lividitatile cadaverice parcurg următoarele faze:

Faza de hipostaza – la 30-60 min de la deces apar pete roşiatice – violacee care se întind progresiv si vor conflua, la 12-16 ore sunt complet instalate, la digitopresiune dispar pentru a reapare după încetarea presiunii; daca se modifica poziţia cadavrului lividităţile se redispun in raport cu noile zone de clime; daca se secţionează pilea in regiunea lividităţilor sângele care apare se şterge uşor si ţesutul rămâne alb.

Faza de difuziune se instalează la 15/24 h de la deces – la presiune digitala paleste si reprezintă difuzarea sângelui din vas in ţesut.

Faza de imbibiţie prin care sângele hemolizat trece in ţesutul din jur, îmbibând-ul; Se instalează la 18 ore de la deces. Lividităţile apar colorate omogen, la digitopresiune nu-si mai modifica culoarea. Daca poziţia cadavrului se schimba lividităţile îşi păstrează dispoziţia iniţiala. Zonele de sprijin ale cadavrului sau regiunile comprimate de îmbrăcăminte, curea, guler nu prezintă niciodată lividităţi cadaverice. Este cel mai sigur si precoce semn al morţii reale. Lividitatile pot indica timpul care a trecut de la deces (împreuna cu celelalte semne ale morţii si in special cu rigiditatea cadaverica) pot indica timpul si poziţia sau modificarea poziţiei cadavrului.

Ele orientează asupra cauzei morţii in intoxicaţii cu oxid de carbon sau cianuri (sunt roşii carmin iar in intoxicaţii cu nitrit sunt brune).

Diferenţa dintre lividităţi si echimoze se face prin secţionarea tegumentului in care echimozele prezintă cheaguri de sânge aderente ce nu pot fi îndepărtate prin spălare sau ştergere.

Rigiditatea cadaverica :

  • rezulta din contracţia muşchilor scheletici;
  • se pune in evidenta la nivelul articulaţiilor;
  • se instalează in sens cranio-caudal;
  • dispare in aceeaşi ordine in care a apărut;

După relaxarea musculară iniţială, postmortem, rigiditatea parcurge următoarele etape:

  • etapa de instalare: ce apare in 1-3 ore de la deces (muşchii masticatori, muşchii fetei, muşchii cefei si ceilalţi muşchi; la 4-6 ore corpul devine rigid;
  • etapa de stare - apare la 14-24h postmortem sete completa si totală, se învinge cu greutate după care nu se mai reinstalează în articulaţii;
  • etapa de rezoluţie începe după 24- 48 ore de la deces si după 1-2 zile diminua treptat.

Demn de semnalat este faptul ca daca rigiditatea s-a instalat la nivelul unei articulaţii acolo unde intervenim cu o forţa se rupe rigiditatea si ea nu se mai poate reinstala.

Particularităţii ale rigidităţii:

  • Este absenta la membrele paralizate sau edemaţiate.
  • Spasmul cadaveric care poate fi parţial, localizat si indica poziţia corpului surprins de deces.
  • Rigiditatea prin decerebrare caracterizata prin contracţiile muşchilor extensori.

Autoliza – fenomene cadaverice distructive ce se desfăşoară in absenta microbilor, doar sub in fluenta enzimelor organismului propriu. Autoliza precede fenomenul de putrefacţie si duce la ramolirea si lichefierea ţesuturilor si a organelor. Cel mai rapid se autolizează glandele suprarenale, mucoasa gastrica, splina si sângele.

Semne pozitive, tardive de moarte:

  • Modificări distructive
  • Modificări semiconservatoare
  • Modificări conservatoare.

Modificări distructive

Putrefacţia – proces cadaveric distructiv tardiv ce se desfăşoară sub influenta germenilor microbieni anaerobi. Este demn de semnalat pata verde de putrefacţie. La nivelul intestinului sunt multe bacterii care participă la formarea hidrogenului sulfurat, gaz care difuzează in pereţii intestinali si împreuna cu hemoglobina din sânge determina sulf-hemoglobina, un compus verde care colorează tegumentul abdomenului interior intr-o nuanţa verzuie. Pata verde de putrefacţie este evidenta la 20 ore vara si 42-70 ore iarna.

Circulaţia postuma – un desen vascular format din dungi de culoare roşiatica sau cafeniu murdar are le întâlnim la rădăcina membrelor, pereţilor laterali ai trunchiului si apar datorita sângelui hemolizat in afara vasului de sânge.

Flictene – bule de putrefacţie sunt acumulări de gaz de descompunere subepidermica.

Emfizem de putrefacţie – prin acumulare de gas la nivelul ţesuturilor si organelor, ochi umflaţi ieşiţi din orbite, limba mărita de volum, prolabată intre arcadele dentare, mărirea de volum a organelor genitale; Datorita presiunii exercitate de gaze in anteriorul corpului are loc eliminare de fecale si urina uneori chiar si expulzarea produsului de concepţie la femeile gravide , naşterea post-mortem sau „naşterea in coşciug”.

Miros pestilenţial determinat de putresceina si cadaverina care apar cam la 4-6 zile după moarte , amoniac, hidrogen-sulfurat, CO2.

Condiţiile care influenţează putrefacţia sunt: temperaturi de 20-30 grade o accelerează, sub 20 grade o încetineşte, la 0 grade este oprita. Ventilaţia buna favorizează abundenta de oxigen, umiditatea accelerează putrefacţia; terapia cu antibiotice administrate înaintea decesului întârzie putrefacţia. Putrefacţia începe din a 2 zi vara, si a 8-a zi iarna.

O săptămâna de putrefacţie in aer = 2 săptămâni in apa si 8 in sol.

Distrugerea cadavrului se face de vieţuitoare. Vara, in lunile calde, aprilie, octombrie la câteva ore de la deces pe cadavru se pot descoperi oua de muşte; după 8-25 ore ies larvele. Deoarece muştele îşi depun ouăle in cursul după-amiezii prezenta larvelor pe cadavru orientează asupra faptului ca peste cadavru a trecut o noapte.

Distrugere cadavrului de către om in mod intenţionat sau accidental prin metode fizice incinerare, chimice-caustice, sau prin dapasaj.

Modificări semiconservatoare : adipoceara – saponificarea sau săpunul de cadavru.

Fenomen cadaveric tardiv, apare după putrefacţie, macerează pielea, grăsimile se transforma in acizi graşi si glicerine, care in prezenta amoniacului, a sărurilor de calciu si Mg. formează săpunul de cadavru. Condiţii prielnice: mediu umed, oxigen in cantitate redusa, temperatura ridicata.

Apare la persoanele grase, nu apare la slabi sau copii sub 7 luni. Interesează zona corpului in contact cu apa, începe după 3-4 săptămâni la copii si după 4 săptămâni la adult La suprafaţa se finalizează la copii in 3 – 4 luni iar la adult 8-10 sau 12 luni.

Modificări conservatoare:

Modificări naturale

  • mumificarea
  • lignificarea
  • pietrificarea
  • congelarea

Modificări artificiale – menţinerea in camere frigorifice si îmbălsămarea.

Mumificarea presupune deshidratarea cadavrului, temperatura crescuta, ventilaţie buna, umiditate scăzuta sau absenta. Cadavrul unui adult se mumifica in 1-3 luni.

Lignifierea sau tăbăcirea este o forma particulara de mumificare ce are loc in mediile bogate in acid tanic si humic cu reacţie acida puternica (mlaştini, terenuri de turba); cadavrul are pielea dura, bruna. Citam ca exemplu cadavrul din Tollund vechi de peste 2000 ani la care s-a păstrat aspectul fetei, şanţul de spânzurare si conţinutul gastric, rapiţa si boabe de orez.

Pietrificarea sau mineralizarea.

Congelarea cadavrul se păstrează pe perioade indefinite:

  • după dezgheţare putrefacţia este f rapida
  • lividităţile cadaverice sunt roşii aprinse
  • pielea formează un bloc rigid cu planurile subiacente.

Probleme medico-legale generale ale expertizei pe cadavru

Pentru ştiinţa juridică, obiectul infracţiunii este juridic (de exemplu, încălcarea relaţiei sociale ce protejează dreptul la viaţă) şi material (prin pierderea, deci prin realitatea ei). Obiectul material se poate realiza:

  • prin comisiune sau prin omisiune ;
  • având urmări imediate ;
  • şi existând o legătură cauzală între faptă şi rezultat.

În ceea ce priveşte subiectul infracţiunii – fiind activ (agresorul) sau pasiv (victima) – se include necesitatea rezolvării:

  • vinovăţiei sub formă de intenţie, culpă sau preterintenţie;
  • mobilului infracţiunii;
  • capacităţii psihice (discernământ şi reprezentarea faptei).
  • condiţiei de loc a infracţiunii;
  • condiţiei de timp a infracţiunii.

Pentru jurist devine de maximă utilitate practică să cunoască modalităţile prin care expertiza medico-legală probează cele patru laturi ale unei infracţiuni de omucidere (obiect, latură obiectivă, subiect şi latură subiectivă).

In infracţiunile contra vieţii, dacă obiectul juridic al omorului este încălcarea relaţiilor sociale ce protejează dreptul la viaţă, obiectul special sau material, adică suprimarea vieţii prin producerea unor leziuni corporale letale, revine probaţiunii medico-legale.

Elemente probatorii medico-legale ale infracţiunii:

Obiectul infracţiunii :

  • realitatea leziunilor ce caracterizează un tip de moarte violentă;
  • felul morţii: patologică ori violentă;
  • cauza medicală a morţii: primară ori secundară;
  • data agresiunii (producerii leziunilor);
  • data morţii;
  • gravitatea leziunilor: letale sau neletale;
  • caracterul vital al leziunilor.

Latura obiectivă a infracţiunii:

  • obiectul ce a produs leziunile letale;
  • cauza leziunilor letale sau neletale (etiologia lor) ;
  • numărul leziunilor produse cu acelaşi obiect sau cu obiecte diferite ;
  • succesiunea leziunilor în timp ;
  • mecanismul de producere a leziunilor (patogenia lor) ;
  • legătura cauzală dintre leziune şi deces.

Subiectul infracţiunii:

  • identificarea victimei;
  • identificarea autorului;
  • relaţia victimă-agresor;
  • direcţia de producere a leziunilor;
  • posibilitatea unor reacţii supravitale.

Latura subiectivă a infracţiunii:

  • starea mintală (responsabilitatea) victimei (expertiză victimologică) ori a agresorului (expertiză criminologică clinică);
  • rezultatul acţiunii (comisive sau omisive);
  • mobilul (motivaţia) faptei;
  • forma medico-legală de moarte violentă (crimă, sinucidere ori accident);
  • elemente privind dovedirea intenţiei, preterintenţiei ori culpei simple sau cu prevedere.
Pin It

Back to Top