Reproducerea este rezultatul fecundării gametului feminin (ovulul) de către gametul masculin (spermatozoidul). Oul sau zigotul rezultat se adăpostește în cavitatea uterină, unde crește și se dezvoltă până ce fătul, devenit viabil, este expulzat prin actul nașterii.

Gonadele (glande mixte) au două funcții importante:

  • produc gameții (ovulul și spermatozoidul);
  • secretă hormoni sexuali (androgeni și ovarieni).

Sistemul reproducător masculin

Structura aparatului genital masculin

Componentele aparatului reproducător mascul

Figura 1. Componentele aparatului reproducător mascul

Alcătuirea aparatului genital masculin este următoarea (fig. 1):

  1. testicule (glandele genitale masculine);
  2. căile excretoare (epididimul, ductele deferente, ductele ejaculatoare, uretra);
  3. glandele anexe (veziculele seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale);
  4. organul copulator (penisul).

Testiculele

Testiculele sunt în număr de două, adăpostite în scrot (alcătuit dintr-o pungă tegumentară, care are un sistem muscular complex ce îi permite o mare mobilitate) se dezvoltă în regiunea lombară a cavității abdominale și din a treia lună a vieții intrauterine începe să coboare, străbate peretele anterior al abdomenului în regiunea inghinală și la naștere ajunge în scrot.

Testiculul este învelit într-o membrană conjunctivă albă-sidefie, fibroasă, numită albuginee. La partea superioară a albugineei se prezintă mediastinul testiculului, străbătut de canalele excretoare, vasele și nervii testiculari. Din aceste îngroșări pornesc spre interior septuri conjunctive care împart testiculul în 200-300 de lobuli, de formă piramidală, cu baza spre albuginee și vârful spre mediastin.

Fiecare lobul testicular conține 1-4 tubi seminiferi contorți, în interiorul cărora se formează gameții masculini (spermatozoizii). Tubii sunt separați între ei prin țesut conjunctiv interstițial, în care se găsesc vase și nervi, precum și celulele interstițiale Leydig, care secretă hormonii androgeni. Tubii seminiferi contorți conțin în pereți celulele seminale. Toți tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului într-un colector comun tubul drept.

Tubii drepți se deschid într-o rețea de canale neregulate și apoi se colectează în 10-12 canale eferente care se îndreaptă spre epididim.

Căile excretoare

Epididimul stochează sperma și în final aici are loc maturarea spermatozoizilor. Acesta este situat în partea superioară și posterioară a testiculului și are formă de virgulă. Canalul epididimar rezultă prin unirea canalelor eferente și se continuă cu canalul deferent, care urcă în abdomen.

Acesta se continuă cu canalul ejaculator și, după ce se unește cu canalul de excreție al veziculei seminale, străbate prostata și se deschide în uretră. Veziculele seminale au rolul de a secreta un lichid care se elimină în canalul ejaculator, servind ca vehicul și mediu nutritiv pentru spermatozoizi.

Glandele anexe

Veziculele seminale sunt organe pereche, cu formă de pară aşezată cu vârful în jos, alcătuind un rezervor în care se adună sperma, pe măsură ce este produsă de testicul. Sunt organele care produc cea mai mare parte a lichidului spermatic. Porţiunea lor mai subţiată, unindu-se cu terminaţia canalului deferent, formează canalul ejaculator.

Prostata este o glandă voluminoasă situată în pelvis, sub vezica urinară, înconjurând porțiunea inițială a uretrei. Prostata secretă un lichid care intră în constituția spermei, la fel ca și glandele bulbo-uretrale.

Glandele bulbo-uretrale se găsesc înapoia şi deasupra bulbului uretrei. Sunt glande tubuloacinoase, ale căror canale se deschid în uretra peniană. Secretă un lichid vâscos, de culoare alb-gălbuie, care participă la alcătuirea lichidului spermatic.

Penisul

Penisul este organul copulator la bărbat. Este alcătuit din doi corpi cavernoși și un corp spongios, care acoperă uretra. La extremitatea distală se află glandul.

Funcțiile testiculului

Testiculele sunt glande mixte, fiind legate de spermatogeneză (formarea spermatozoizilor) și de secreția hormonilor androgeni. Spermatozoizii sunt secretați de celulele seminale din tubii seminiferi contorți, iar hormonii androgeni - de către celulele Leydig, aflate în țesutul care separă tubii seminiferi între ei. Spermatozoidul, gametul masculin, determină sexul produsului de concepție. Este o celulă alcătuită din cap, gât și flagel.

Secreția de hormoni androgeni se datorează celulelor interstițiale Leydig. Principalul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol. Hormonii androgeni stimulează creșterea și dezvoltarea organelor genitale masculine, asigură dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare: anumite particularități somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii și a scheletului, distribuția grăsimii de rezervă.

Sistemul reproducător feminin

Structura aparatului genital feminin

Alcătuirea aparatului genital feminin este următoarea (fig.2):

  1. glandele genitale feminine (ovarele);
  2. căile genitale reprezentate de: trompele uterine, uter, vagin;
  3. organele genitale externe (vulva)
  4. glandele anexe (glandele mamare).

Componentele aparatului reproducător feminin

Figura 42. Componentele aparatului reproducător feminin

Ovarele

Ovarele sunt în număr de două și sunt glande sexuale cu creștere mixtă, situate în pelvis, de o parte și de alta a uterului, produc gameții feminini (ovulele) și secretă hormonii sexuali feminini. Ovarele au o formă ovoidă, turtită, acoperite cu un epiteliu germinativ care secretă foliculii ovarieni.

Țesutul ovarelor se diferențiază în două zone:

  • zona medulară;
  • zona corticală.

În partea centrală (zona medulară) ovarul este alcătuit din țesut conjunctiv lax, cu vase sanguine și limfatice și fibre nervoase.

Zona corticală prezintă la suprafață un epiteliu de acoperire și sub el, foliculii ovarieni, formațiuni rotunde, pline sau cavitare, după stadiul evolutiv. La naștere există la ambele ovare 400000-500000 foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenerează și numai 300-400 foliculi se vor matura în perioada de fertilitate a femeii, formând gameții feminini (ovulele). Foliculii ovarieni se găsesc în diferite stadii de evoluție: primordiali, plini, cavitari, maturi.

Căile genitale

Tuba uterină (trompa uterină, salpinge) este un conduct care face legătura între ovar și uter și are lungimea de aproximativ 10-12 centimetri. Extremitatea dinspre ovar (infundibulul) are formă de pâlnie și prezintă numeroase franjuri, având rolul de a capta și conduce spre uter ovulul expulzat.

Uterul este un organ cavitar, nepereche, situat între vezică și rect. Are formă de pară turtită orientată cu vârful în jos, iar pe extremitatea sa inferioară se inseră, vaginul. Conține musculatură netedă și un epiteliu simplu formând mucoasa uterină (endometrul) la interior,miometrul (la mijloc) și perimetrul (la exterior) .

Vaginul, organ tubular și cavitar, continuă colul uterin și reprezintă organul copulator al femeii. La exterior, orificiul vaginal este înconjurat de labiile mici și mari. Extremitatea inferioară a vaginului se deschide în vestibulul vaginal (vulva). La acest nivel, femeia virgină prezintă o membrană transversală, semilunară sau inelară, numită himen.

Vulva

Vulva cuprinde labiile (două perechi de cute tegumentare) și clitorisul (organul erectil al vulvei).

Glandele mamare

Glandele mamare sunt organe a căror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale secundare ale femeii. Sunt glande perechi, așezate în partea anterioară a toracelui. Glanda mamară este alcătuită din lobi care se deschid, prin canalele galactofore, la nivelul mamelonului. Între lobi se găsește țesut conjunctiv de tip adipos.

În timpul sarcinii, parenchimul glandular proliferează, iar țesutul adipos dispare aproape complet. În stadiile tardive ale sarcinii și în alăptare volumul mamelei crește prin acumulare de colostru, apoi de lapte.

Funcțiile ovariene

Ovarul, gonada feminină, are funcția de a forma și elibera în fiecare lună un ovul prin ovogeneză și de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului și pregătesc organismul feminin pentru starea de graviditate.

Ovulul fecundabil ajunge în trompele uterine și dacă nu este fecundat, este eliminat odată cu secrețiile uterine. După ovulație, foliculul se transformă în corpul galben care secretă hormonii feminini: progesteronul și estrogenii.

Dacă ovulul este fecundat, corpul galben persistă și are o activitate hormonală intensă în primul trimestru de sarcină. Dacă nu a fost fecundat ovulul, în a 24-a zi a ciclului corpul galben începe să degenereze și să se cicatrizeze, rezultând corpul albicans.

Secreția de hormoni ovarieni constă în producerea de estrogeni și progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizați de celulele foliculare în timpul maturării foliculului, de celulele corpului galben, iar în timpul sarcinii de placentă.

Estrogenii acționează în primul rând asupra organelor genitale feminine, stimulând proliferarea mucoasei și musculaturii uterine, dezvoltarea glandelor mamare și a caracterelor secundare feminine. Progesteronul este secretat de celulele corpului galben, iar în timpul sarcinii de către placentă. Acțiunile sale constau în modificarea secretorie a mucoasei uterine.

Fecundația

Fecundația este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul spermatozoidului penetrează peretele ovulului şi are loc formarea oului (zigotului) urmată de dezvoltarea acestuia. Spermatozoizii depuși în vagin vor trebui să străbată glera cervicală, cavitatea uterină și trompa până în treimea externă pentru a întâlni ovulul. În acest timp, el își finalizează maturarea, suferind procesul de capacitație.

Glera cervicală reprezintă un lichid vâscos și transparent secretat de celulele colului uterin sub acțiunea estrogenilor. Glera cervicală poate conține substanțe care, în urma modificării compoziției, se opun trecerii spermatozoizilor.

După ovulație, ovulul este aspirat de franjurii tubari (infundibul) și condus spre cavitatea tubară.

Fecundația are loc, în majoritatea cazurilor, în treimea externă a trompei, mai exact în ampula tubară, la cotitura trompelor uterine.

Back to Top