Macroeconomie
O problemă de cea mai mare actualitate, care prezintă interes, pentru cunoaşterea situaţiei actuale şi a perspectivelor deschiderii economiilor naţionale este aceea a schimbărilor profunde din economia mondială, în fluxurile economice internaţionale din ultimii 10 ani.
Pentru că în acest deceniu au avut loc mutaţii - economice şi politice - de o profunzime fără precedent, fapt care l-a făcut pe cunoscutul economist american Peter F. Drucker să afirme că :
In condiţiile in care toate celelalte parghii economice erau, practic, imposibil de utilizat, politica monetară s-a dovedit a fi singura in măsură să ducă la indeplinirea măsurilor de stabilizare, chiar dacă aceasta, la inceput, s-a făcut cu destul de multe eforturi.
Ciclurile economice
Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere, ramură şi economie naţională (venitul naţional, producţia, desfacerile, investiţiile, consumul, ocuparea forţei de muncă etc.) permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creşteri, în altele, stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea economică de ansamblu sau de ramură poate cunoaşte chiar stări de criză.
Aceasta înseamnă că,în timp, activitatea economică nu are o evoluţie uniformă, liniară, ci este fluctuantă. Se pot delimita fluctuaţii: sezoniere, accidentale (întâmplătoare) şi ciclice.
Un standard de viaţă superior nu poate fi obţinut decât printr-o producţie superioară de bunuri şi servicii. Creşterea economică constă tocmai în sporirea rezultatelor activităţii economice la nivel macroeconomice. Creşterea economică se exprimă prin ritmul de creştere a indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB, VN). Frecvent, variaţia acestor indicatori este corelată cu evoluţia demografică.
A vorbi despre macroeconomie inseamnă a analiza realitatea economică in complexitatea ei, avand in vedere toate elementele ce o compun. Prin acţiunea generată de forţele care o conduc, această realitate economică işi modifică starea – de echilibru sau dezechilibru – de la moment la altul.
Analiza macroeconomică impune a lua in considerare mediul economic ca un intreg, cu perioadele sale de avant sau de recesiune, cu nivelul total al producţiei şi al serviciilor oferite pe piaţă, fără a putea să se facă abstracţie de nivelul preţurilor şi de ciclicitatea cu care acestea se modifică – generand de cele mai multe ori inflaţie şi, din păcate, destul de rar deflaţie, de nivelul forţei de muncă care să asigure realizarea unui anumit nivel al producţiei şi, implicit, de gradul efectiv de ocupare.