Momente ale evolutiei markentingului

Descoperirea şi utilizarea marketingului, pe baze ştiinţific determinate, nu coincide cu apariţia şi utilizarea anumitor elemente practice, care astăzi reprezintă componente ale marketingului.

Putem vorbi oare de marketing la nivelul Greciei Antice, aImperiului Roman sau la nivelul Evului Mediu? Părerea autorului acestui curs, este că nu, cel puţin nu în sensul pe care îl are astăzi această noţiune.

Exemple de activităţi, care astăzi reprezintă tehnici de marketing, realizate cu mult înainte de începutul acestui secol sunt destule. Astfel se ştie că afişele au reprezentat, încă din antichitate, o modalitate grafică de prezentare a anumitor informaţii.

Astfel, pe un papirus vechi de peste 3000 de ani, descoperit la Teba, se oferă o recompensă pentru găsirea unui sclav fugit de la stăpânul său, iar pe zidurile oraşelor Pompei şi Herculanum, dezgropate de sub lava care le-a îngropat în anul 79 în urma erupţiei Vezuviului, se văd destul de bine păstrate picturi în culoarea alb şi roşu, de forma şi dimensiunile afişului, prin care sunt anunţate spectacole şi lupte de gladiatori sau altele prin care se fac cunoscute unele băi de ape dulci sau sărate.

Odată cu descoperirea tiparului, la începutul secolului al XV-lea (1441) de către Johannes Gutenberg, s-au deschis largi posibilităţi pentru dezvoltarea mijloacelor promoţionale folosite apărând primele afişe tipărite, cum este cel din 1477 al unui oarecare William Caxton, prin care acesta anunţă vânzarea unor mobile de biserică. Toate aceste exemple nu fac decât să confirme un lucru şi anume că avem de-a face cu acţiuni singulare, care nu fac parte dintr-o activitate coerentă, permanent desfăşurată.

De cele mai multe ori, aceste acţiuni erau realizate fără a se ştii care este publicul vizat şi fără a se urmării rezultatul lor. Pentru a vorbi cu adevărat de marketing, trebuie aşteptat începutul secolului XX când în Statele Unite ale Americii încep să se pună bazele acestei ştiinţe.

Principala motivaţie a apariţiei şi evoluţiei ulterioare a marketingului o reprezintă dinamismul economico-social. Cu cât dezvoltarea societăţii omeneşti este mai puternică, cu atât rolul marketingului la toate nivelurile sporeşte. Dinamismul fără precedent din ultimul deceniu al istoriei omenirii, nu face decât să argumenteze cele spuse mai sus.

De exemplu, cum ar putea un individ să aleagă care este cel mai bun produs pentru a-l utiliza pentru consumul său, în condiţiile în care pentru acesta (bun material sau serviciu) există o ofertă bogată şi prezentată la un nivel profesionist. Probabilitatea lui de a alege optim, dar şi probabilitatea întreprinderii (care realizează respectivul produs) de a-i fi ales produsul este mică, poate chiar foarte mică.

Din punctul de vedere al întreprinderii, pentru a nu lăsa ca norocul şi întâmplarea să joace un rol prea important, în alegerea pe care o fac consumatorii potenţiali, trebuie ca ea să utilizeze anumite metode şi tehnici pentru a atrage publicul şi apoi pentru a-l păstra. După cum s-a prezentat mai sus, acest lucru înseamnă tocmai utilizarea marketingului în practică.

Evoluţia marketingului , de la începutul acestui secol şi până în prezent, poate fi împărţită din punct de vedere al orientării acestuia, în patru mari perioade. Orientarea marketingului spre o anumită zonă (producţie, vânzări etc.), are în vedere influenţa pe care o are acest domeniu în modul de utilizare efectivă, în atitudinea întreprinderii:

O altă viziune asupra evoluţiei marketingului, este cea dată de Robert Bartels, care realizează o ierahizare a celor zece decenii ale secolului XX, în funcţie de o anumită caracteristică dominantă pentru marketing, în cazul fiecărei perioade:

• 1901-1910 „Descoperirea” marketingului

• 1911-1920 „Conceptualizarea” marketingului

• 1921-1930 „Integrarea” marketingului

• 1931-1940 „Dezvoltarea” marketingului

• 1941-1950 „Reevaluarea” marketingului

• 1951-1960 precum şi următoarele decenii

Reconceptualizarea marketingului indiferent de modul în care este realizată analiza evoluţiei marketingului, trebuie avută în vedere modul în care a avut loc această dezvoltare.