Microeconomie

Metoda direct-costing are ca particularitate faptul că numai costurile variabile sunt considerate costuri de producţie. Acestea includ material directe, manopera directă, C.A.S. şi cota de protecţie socială aplicate asupra salariilor directe şi partea variabilă a costurilor indirecte. Cheltuielile indirecte fixe nu sunt considerate costuri de producţie. Ele sunt tratate ca fiind cheltuieli ale perioadei şi se scad din venitul obţinut la sfarşitul acesteia.

Pentru o inţelegere completă microeconomiei aplicate, este deosebit de important să cunoaştem teoria producţiei. Seria producţiei reprezintă fundamentul teoriei ofertei care, aşa cum aţi putut vedea, ne pune la dispoziţie conceptele esenţiale pentru a inţelege mecanismele de formare a preţurilor. Mai mult, deciziile de producţie joacă un rol determinant in procesul decizional.

Legat de producţie, managerii iau patru tipuri de decizii:

Modelul de comportament al consumatorului

Aflaţi in situaţia procurării unor mărfuri, consumatorii acţionează in mai multe direcţii, dintre care fundamentale suntconsiderate următoarele:

• efectuarea diferitelor combinaţii intre mărfuri (micşorarea cantităţii la unele mărfuri şi creşterea compensatorie la alte mărfuri) prin care să-şi asigure acelaşi nivel de satisfacţie (sau de utilitate), deci să aibă o atitudine de indiferenţă;
• sporirea cantităţii de mărfuri consumate (la o parte sau la toatemărfurile) permite creşterea nivelului de satisfacţie (utilitate);
• diminuarea cantităţilor de mărfuri consumate (la o parte sau la toate mărfurile) determină scăderea nivelului de satisfacţie (utilitate).

Metoda GP (concepută pentru prima dată in Franţa de Gabriel Perrin) are ca scop stabilirea cat mai exactă a unor indici (sau coeficienţi) de echivalenţă numiţi GP -uri. In esenţă, GP-ul exprimă o unitate de măsură a neterminată), denumită „eforturi de producţie”. Efortul de producţie poate asigura, potrivit acestei metode, omogenitatea producţiei unei organizaţii economice, indiferent de varietatea produselor, de metoda de fabricaţie, de locul unde se desfăşoară (maşină, grup de maşini, atelier, secţie etc.).