Microeconomie

Metoda Standard-cost a apărut la inceputul secolului al XX-lea in SUA, unde s-a pus pentru prima dată problema determinării costurilor pe bază de calcule tehnice şi de studiu ale consumurilor de materii prime, materiale, timp. Metoda Standard-cost (cunoscută in literatura de specialitate şi sub denumirea de metoda costurilor standard) a fost supusă de-a lungul timpului unor permanente imbunătăţiri, care au permis utilizarea acesteia in numeroase ţări.

Posibilitatea de a controla preţul este influenţată de natura concurenţei existente pe piaţă. Unele organizaţii acţionează pe pieţe extrem de competitive, iar altele deţin controlul pieţei din care fac parte. Intre aceste două extreme, există o multitudine de variaţii ale tipului de concurenţă şi ale puterii de a stabili preţul. Totalitatea organizaţiilor care fabrică şi comercializează acelaşi produs formează o ramură de producţie.

Metoda THM (denumită in limba engleză „Machine-Hour-Rates” prescurtat MHR şi in limba franceză „Taux-Heure-Machine” prescurtat THM, de unde derivă şi denumirea acesteia) a fost aplicată pentru prima dată in SUA (1962).

Metoda THM este o metodă de conducere prin costuri care, folosind procedee specifice, calculează costul de funcţionare al unei ore-maşină ca element fundamental pentru planificarea costurilor de producţie şi de repartizare a acestuia pană la nivelul locurilor de muncă.

Analiza valorii a apărut ca metodă in perioada celui de al II-lea război mondial, cand General Electric Company şi-a pus problema inlocuirii unor materii prime şi materiale greu de procurat. Printre cei care s-au ocupat de această acţiune au fost la inceput Harry Erlicher, directorul compartimentului de aprovizionare la General Electric Company, care a constatat că inlocuirea unor materii prime şi materiale tradiţionale cu altele noi nu schimbă funcţionalitatea produselor, deci nu este cazul să se revină la cele originale, şi Lauwrece D. Miles, şeful serviciului de aprovizionare tot de la General Electric Company. Acesta a dezvoltat cercetările, reuşind să stabilească un model de analiză funcţională a produselor care să reducă şi costurile de producţie.

Succesul în afaceri impune ocuparea unei poziţii favorabile pe piaţă. În acest scop, este absolut necesar ca directorii marilor corporaţii, proprietarii micilor întreprinderi, cat şi conducătorii unor instituţii nonprofit – cum ar fi spitalele sau universităţile – să înţeleagă ce forţe stau la baza oportunităţilor şi ameninţărilor care apar în mediul concurenţial. Să cunoască mecanismele de stabilire a cererii, preţurilor, costurilor, numărul de concurenţi şi forţa lor, pentru a putea estima profitabilitatea şi a acţiona în vederea maximizării ei.