Microeconomie

Piaţa reprezintă un aranjament prin care cumpărătorii şi vanzătorii se întalnesc sau comunică, în scopul tranzacţionării unor produse sau servicii, astfel încat şi unii şi ceilalţi să fie satisfăcuţi. Acest aranjament nu presupune neapărat existenţa unui loc fizic în care cumpărătorii şi ofertanţii să se afle faţă în faţă.

Piaţa muncii, ca şi piaţa produselor, este formată din furnizori şi clienţi. In economiile moderne, salariaţii işi pun serviciile la dispoziţia angajatorilor. Pe pieţele competitive ale muncii, o anumită cantitate de aptitudini de o anumită calitate se vinde unui număr mare de angajatori, care concurează pentru a le obţine.

La fel ca şi in cazul pieţelor produselor, preţul plătit pentru muncă, in cazul nostru salariul orar sau lunar, este factorul cel mai important care influenţează cantitatea de muncă oferită şi cerută intr-o anumită perioadă, de exemplu o lună. Pieţele muncii, la fel ca şi pieţele produselor, sunt dominate de legea cererii şi a ofertei.

Guvernul poate controla preţurile:

• prin politici administrative, stabilind preţuri minimale şi maximale
• prin politici economice cum ar fi politica de subvenţii şi politica de achiziţii

Mulţimea corespondenţelor dintre diferitele preţuri ale unui produs sau serviciu şi cantităţile oferite pe piaţă la preţurile respective, in condiţiile in care ceilalţi factori sunt constanţi se numeşte ofertă sau funcţia ofertei. Alături de funcţia cererii, funcţia ofertei este un instrument important de analiză economică. Preţul produsului reprezintă cel mai important factor care influenţează cantitatea oferită.

Aşa cum a reieşit din subcapitolele anterioare, in cadrul pieţelor concurenţiale, preţurile sunt determinate de forţele care acţionează asupra cererii şi ofertei. Relaţiile economice sunt determinate de reacţia cumpărătorilor şi a ofertanţilor la modificarea posibilităţilor de caştig pe piaţă precum şi de influenţa preţului asupra egalării cantităţii cerute cu cantitatea oferită pe piaţă.