Hepatologie

Hepatitele cronice reprezintă procese necro-inflamatorii şi fibrotice hepatice cu o evoluţie de peste 6 luni.

Diagnosticul hepatitelor cronice

Diagnosticul hepatitelor cronic e este unul clinico-biologic, dar mai ales histologic. Acest lucru se datorează faptului că adesea hepatitele cronice pot fi complet asimptomatice, sau un tablou clinic complet nesugestiv, ceea ce face ca, uneori, ele sa fie descoperite cu ocazia unor investigaţii biologice de rutină.

Identificarea obiectivelor strategiei

Analiza mediului intern (variabile endogene) şi a mediului extern (variabile exogene) permite formularea obiectivelor strategice ale întreprinderii. Obiectivele strategice trebuiesc alese astfel încât acestea să poată fie ierarhizabile, măsurabile, realiste şi compatibile.

Ciroza hepatică reprezintă stadiul final al hepatopatiilor cronice, caracterizat prin fibroză extensivă şi prin remanierea arhitectonicii hepatice, asociate cu necroze hepatocitare şi cu apariţia nodulilor de regenerare. Numele de ciroză a fost dat de Laennec, după cuvântul grecesc kirrhos (culoarea galben-maro roşcat pe care o are ficatul cirotic).

Ciroza biliară primitivă

Ciroza biliară primitivă (CBP) are o etiologie necunoscută, evoluând cu colestaza cronică, destrucţie progresivă a ductelor biliare intrahepatice, inflamaţie portală şi evoluţie finală spre ciroză şi insuficienţă hepatică. Inflamaţia interesează căile biliare intrahepatice, fiind denumită şi colangita destructivă nesupurată. Pentru prima dată, Walker raportează asocierea între CBP şi anticorpii anti-mitocondriali (AAM), care vor fi folosiţi ulterior ca markeri diagnostici.

Scopul transplantului hepatic este de a prelungi durata şi a creşte calitatea vieţii la pacienţii cu boli hepatice în stadiul final. Transplantul hepatic se adresează cirozelor hepatice în stadii terminale şi cazurilor de insuficienţă hepatică acută.

În ultimii 20 de ani, s-au efectuat numai în SUA mai mult de 20.000 de transplanturi hepatice, numărul lor fiind asemănător şi în Europa. Tot mai multe centre de transplant hepatic (şi de alte organe) apar în lume.

Hemocromatoza primară

Hemocromatoza primară este o tezaurismoză ferică sistemică ce se caracterizează prin stocarea de fier în organe parenchimatoase (ficatul în mod special) şi prin apariţia de: ciroză hepatică, diabet zaharat (bronzat), pigmentarea cutanată, artropatie, afectare cardiacă şi hipogonadism.

Mai este numită şi „diabetul bronzat”, deoarece asociază hepatopatia, cu diabetul zaharat şi coloraţia specifică a pielii.

Steatohepatita non-alcoolică (NASH) (Non Alcoholic Steato Hepatitis) este o entitate caracterizată prin prezenţa unei asociaţii de steatoză cu inflamaţie şi fibroză, ce apare la persoane care nu consumă alcool.

Leziunile histologice sunt foarte asemănătoare cu cele din hepatita alcoolică (Alcoholic Steato Hepatitis = ASH).

Ficatul alcoolic sau boala hepatică alcoolică este reprezentată de totalitatea leziunilor morfopatologice nespecifice asociate cu manifestările clinico-paraclinice, dintre care, unele caracteristice, induse de consumul abuziv de alcool.

Prevalenta ficatului alcoolic variază foarte mult în funcţie de ţară, fiind influenţată de tradiţiile specifice, de viaţa religioasă şi mai ales de raportul preţ băuturi alcoolice - venitul populaţiei (cu cât sunt mai ieftine băuturile cu atât sunt mai afectate niveluri sociale mai scăzute). Tendinţa actuală este de creştere a prevalenţei bolii, mai puţin în Franţa şi USA, unde propaganda guvernamentală anti-consum de alcool a dat roade.