Marketing

Proiectarea cercetărilor de marketing

După parcurgerea acestui capitol va trebui să înţelegeţi rolul fundamental al activităţii de cercetare de marketing în cadrul procesului decizional al organizaţiei;

  • Să înţelegeţi care este conţinutul cercetărilor de marketing;
  • Să definiţi principalele tipuri de cercetări de marketing;
  • Să fiţi în măsură să alegeţi tipul de cercetare corespunzător în funcţie de natura problemei decizionale;
  • Să cunoaşteţi ce etape se parcurg în cadrul procesului complex al cercetărilor de marketing.
Read more ...

Microbiologia

Obiectul microbiologiei

Microbiologia este o ştiinţă fundamentală care studiază morfologia, fiziologia şi sistematica microorganismelor, originea şi evoluţia lor, fenomenele de ereditate şi variabilitate microbiană. Etimologia cuvântului provine din limba greacă: micros = mic; bios = viaţă; logos = ştiinţă.

Read more ...

Tiroida - afecţiunile tiroidiene

Noţiunea de guşă este cunoscută din antichitate. Prima intervenţie chirurgicală asupra guşii a fost efectuată în China cu 2800 ani î.e.n. Prezenţa guşii este semnalată în cărţile sacre ale Indiei cu 2000 de ani î.e.n. Referiri la guşă fac şi poetul latin Calus Valerius Catullus (anii 87-57 î.e.n), poetul roman Juvenal (anii 60-140 e.n.). Unele aspecte ale afecţiunilor tiroidiene au fost imortalizate pe pânzele marilor pictori (Michelangelo Buomarroti, Leonardo da Vinci, Rubens, Durer etc.).

Read more ...

Guşa difuză toxică

In ţările exsovietice este cunoscută sub denumirea de guşă difuză toxică (GDT), iar în occident ca hipertiroidie sau boala Graves. Hipertiroidia este însă o noţiune vastă care include de la cele mai uşoare forme de creştere a funcţiei tiroidiene, cum ar fi haşitoxicoza, până la cea mai gravă afectare a funcţiei tiroidei - boala Graves.

Read more ...

Hiposecretia suprarenală

Boala Addison

Boala Addison este consecinţa insuficienţei primare, globale a funcţiei corticosuprarenalelor în urma afectării lor bilaterale.

Sinonim - insuficienţă corticosuprarenală cronică primară.

Scurt istoric. în 1949 Tomas Addison a comunicat despre primele 3 cazuri, iar în 1955 a publicat monografia cu descrierea a 11 cazuri.

Read more ...

Ontogeneza

Ontogeneza cuprinde toate diferenţierile şi transformările ce au loc cu o fiinţă de la etapa de contopire a ovulului cu spermatozoidul până la încetarea existenţei sale. Ea este constituită din două perioade: intrterină şi extrauterină.

Perioada intrauterină se delimitează în două stadii: stadiul de embrion, care durează până la vârsta de 2 luni (a câte 28 de zile fiecare), după care urmează stadiul de Jat, când produsul concepţiei ia o înfăţişare cât de cât umană, şi începe geneza organelor. Acest stadiu sfârşeşte cu naşterea.

Read more ...

Boala itenko-cushing

Boala Iţenko-Cushing este o patologie hipotalamo-hipofizară cu hipersecreţie de ACTH şi hiperstimulare morfofuncţională a corticosu- prarenalelor.

Scurt istoric. In 1924 neurologul rus N. M. Iţenko a descris pentru prima dată tabloul clinic al bolii determinate de lezarea centrilor hipotalamici. In 1932, chirurgul american Harvey Cushing, primul a descris sindromul numit “bazofilism hipofizar”, condiţionat de adenom hipofizar.

Read more ...

Habitusul şi ţinuta

Habitus este aspectul fizic exterior al unui individ după care se poate aprecia starea sănătăţii fizice şi sufleteşti, la fel şi predispunerea la anumite maladii. Acest termen, folosit pentru prima dată de Galenus, se menţine şi în zilele noastre şi constituie un ansamblu de criterii externe ce caracterizează structura corpului şi exteriorul omului.

Habitusul include şi particularităţile constituţionale, ţinuta, culoarea pielii, expresia feţei, specificul mersului.

Read more ...

Bolile hipersecreţiei suprarenală

Glucosteromul

Glucosteromul este o tumoare benignă (adenom) sau malignă (carci- nom) corticosuprarenală cu hipersecreţie autonomă de glucocorticoizi.

Sinonim - sindrom Cushing suprarenal, care include şi hiperplazia cortico-suprarenală hipersecretantă de corticosteroizi.

Read more ...

Suprarenalele

Scurt istoric. 1550 - Leonardo da Vinci a desenat pentru prima dată suprarenalele fără a le denumi.

1563 - Bartolomeo Eustachius face prima descriere anatomică a suprarenalelor.

1856 - Brown Sequard a demonstrat rolul vital al suprarenalelor.

1930 - P. E. Smith a demonstrat existenţa axului hipofizo-corticosu- prarenal.

Read more ...

Paratiroidele

Paratiroidele au fost semnalate pentru prima dată la om de Wirhov în 1863. Anatomic au fost studiate de Sandstrom în 1880. Mai târziu, în 1893, Gley şi Muso au descoperit proprietăţile lor endocrine - secreţia hormonului paratiroidian.

Anatomie. Aproximativ 90% dintre oameni au 4 paratiroide: 2 superioare, aşezate la limita inferioară a cartilajului cricoid, şi 2 inferioare, aşezate la polul inferior al lobilor tiroidieni. Toate cele 4 glande sunt situate pe faţa posterioară a glandei tiroide în afara capsulei tiroidiene.

Read more ...

Suportul ecologic al producţiei agricole

Creşterea şi dezvoltarea plantelor, în final producţia lor, este determinată de asigurarea unor condiţii de viaţă (suportul ecologic), cât mai apropiate de cele ale cadrului natural în care s-au format. Aceşti factori se numesc ecologici deoarece sunt în legătură directă cu plantele cultivate şi acţionează pe teritorii agricole mai mari sau mai mici.

Condiţiile ecologice pot fi directe ca influenţă (clima şi solul) sau indirecte (altitudine, înclinarea şi expoziţia terenului).

Read more ...

Piaţa asigurărilor

Conceptul de piaţă

Cadrul organizatoric şi metodologic în care se realizează operaţiile de asigurare, respectiv activitate de asigurare constituie piaţa asigurărilor.

Creşterea şi diversificarea activităţii economice şi implicit a schimburilor internaţionale de valori au dus la creşterea şi dezvoltarea unor pieţe active şi concurente de asigurări şi reasigurări. Asigurările şi reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate determinat de existenţa unei mari diversităţi de tipuri şi categorii de afaceri.

Read more ...

Reorganizarea si lichidarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Noţiuni generale privind reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Atâta timp cât o societate comercială exprimă voinţa celor care s-au asociat, şi reorganizarea societăţii comerciale care se concretizează, practic, în modificarea actului constitutiv presupune acordul de voinţă al fondatorilor.

Reorganizarea societăţii comerciale poate interveni ori de câte ori în viaţă apar noi cerinţe sau evenimente deosebite, precum majorarea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei de funcţionare, excluderea unui asociat, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea sediului. Asemenea schimbări se pot produce în condiţii normale de funcţionare şi unanimitate a asociaţilor.

Read more ...

Echilibrul monetar şi inflaţia

În condiţiile cînd legătura între semnele valorice şi aur practic nu există, devine inevitabilă apariţia dereglărilor în funcţionarea legilor circulaţiei monetare. Devalorizarea banilor de hîrtie, datorată unei emisii băneşti excesive (drept urmare a ignorării legităţilor circulaţiei monetare), poartă denumirea de inflaţie. Provenienţa latină – inflaţio (umflare).

Read more ...

Inflaţia

Inflaţia -caracterizare

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Termenul de inflaţie a început să fie frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă.

Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi controversată formă a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a cauzelor şi mecanismelor declanşatoare.

Read more ...

Afecţiuni tiroidiene II

Hipotiroidia

Prin hipotiroidie se subînţelege un deficit cronic de HT la nivelul ţesuturilor organismului ca urmare a absenţei ori insuficienţei producţiei acestora de către tiroidă şi care implică scăderea intensităţii proceselor metabolice şi funcţiilor vitale ale organismului.

Read more ...

Alimentatia si sistemul imunitar

Din momentul nasterii, suntem expusi asaltului continuu al microbilor, al virusurilor si al altor agenti patogeni. Fara o aparare eficienta, foarte curand, viata ni s-ar încheia printr-o boala infectioasa sau tumorala. Din fericire, de obicei asa ceva nu se întampla, deoarece suntem înzestrati cu numeroase mecanisme de aparare, cunoscute sub denumirea de sistemul imunitar. Acest sistem detine o uimitoare adaptabilitate, fiind în stare sa produca un numar enorm de celule si de molecule, care îi pot recunoaste si distruge pe numerosii invadatori.

Read more ...

Viaţa lui Karl Marx

Contextul socio - economic

Perioada 1840-1880, în care se încadrează opera lui Marx, a reprezentat una din cele mai învolburate din Europa. Monarhiile începuseră să aibă un concurent în forma democraţiilor iar oamenii începuseră să lupte împotriva statului pentru a-şi putea impune propriile idei. Economiile începuseră să funcţioneze tot mai eficient şi industrializarea devenise un proces de neoprit care spulbera vechile relaţii feudale. Tradiţiile începuseră să devină obsolente atât sub forma comportamentelor de producţie cât şi a concepţiilor despre viaţă. 

Read more ...

Acordurile de la Basel privind capitalul bancar

Primul acord de la basel

Acordul de la Basel privind fondurile proprii ale bancilor1, adoptat în 1988, a avut ca origine preocuparile guvernatorilor bancilor centrale din tarile membre ale grupului G 102 care au constatat ca datorita cresterii concurentei între marile banci, nivelul fondurilor proprii ale acestora atinsese un nivel scazut, considerat periculos pentru gradul lor de solvabilitate. Acordul din 1988 vizeaza o gestiune prudenta a capitalurilor de asa maniera încât acestea sa poata face fata eventualelor pierderi.

Read more ...

Accounting

Information Processing

Accounts, Debits, and Credits

The previous chapter showed how transactions caused financial statement amounts to change. “Before” and “after” examples, etc. was used to develop the illustrations. Imagine if a real business tried to keep up with its affairs this way! Perhaps a giant chalk board could be set up in the accounting department.

As transactions occurred, they would be called in to the department and the chalk board would be updated. Chaos would quickly rule. Even if the business could manage to figure out what its financial statements were supposed to contain, it probably could not systematically describe the transactions that produced those results. Obviously, a system is needed.

Read more ...

Introduction to Marketing Mix

In this lesson, we will introduce you to the activities that comprise a firm’s marketing program. These activities are popularly referred to as the 4 Ps – product, price, place and promotion. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Understand the major product decisions in marketing planning
  • Know the pricing objectives and the factors that influence the pricing decisions
  • Appreciate the role of marketing channels and understand the important channel decisions to be taken
  • Comprehend the Promotion Mix of marketing and the different elements in the promotion mix
  • Learn how the 4 Ps combine to create effective marketing programs
Read more ...

Market Segmentation, Targeting and Positioning

In this lesson, we will introduce you to the activities, viz., segmentation, targeting and positioning, that are collectively referred to as marketing strategy. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Segment the markets based on several segmentation variables
  • Target a segment by identifying the fit between segment profitability and organizational capability
  • Position your product/service so that it occupies a distinct and valued place in the target customers’ minds
Read more ...

Buyer behaviour

In this lesson, we will introduce you to the process through which the ultimate buyer makes purchase decisions. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify what stimulates a consumer to consider buying
  • Describe the buyer’s decision making process and the several factors which influence this decision
  • Understand the response of the buyer to the marketing and other stimuli
Read more ...

Internal Marketing versus External Marketing

Abstract: International marketing orientation requires modern concepts of economic activities in accordance with the requirements and specific foreign markets (national, multinational, global) in order to meet their current and future needs with maximum efficiency. The need for knowledge of international marketing occurs when we have to realize, to sell and promote goods and services to consumers and users in other countries.

Read more ...

Marketing Environment

In this lesson, we will introduce you to the forces that define marketing’s external environment. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify, analyze and monitor external forces and assess their potential impacts on the firm’s goods and services
  • Understand how marketers formulate their strategy within the frame of reference provided by the forces in the external environment

In this lesson, we will discuss the following:

Marketing Process

Objectives of Marketing Process

In this lesson, we will introduce you to the activities that makeup the marketing process. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify the parts of the marketing process
  • Understand the relationships among the parts of the marketing process
  • Explain how the marketing process creates, captures and sustains value for the customer
Read more ...

Marketing Concepts

Objectives of marketing concepts

In this lesson, we will introduce you to the conceptual ideas that makeup the marketing function of a business. After you work out this lesson, you should be able to:

  • List out the concepts of marketing
  • Understand how these concepts are interconnected
  • Explain how marketing is changing in a connected world
Read more ...

Introduction to Marketing

In this lesson, we will introduce you to the business function of marketing. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Define marketing and the utility (value) it creates for the customer
  • Trace the origin of marketing and explain how it has evolved
  • Describe the elements of a marketing strategy
  • Understand the scope of marketing
Read more ...

Definition and trends within Purchasing Management

The aim of this chapter is to provide the reader with an introduction to Purchasing Management in order to fully appreciate the book. The chapter presents the book's definition of Purchasing Management as well as briefly presenting the potential benefits with working at a strategic level with purchasing activities for a corporation.

Furthermore trends and historical developments within the area of Purchasing Management will be presented.

Read more ...

Purchasing Organization

The structure of the purchasing department is especially important in external and internal networks. The organizational model must facilitate activities in different strategic levels as well as cope with changes in external environment. By adjusting formalization and centralization levels, the organization can be positioned to best support the organization.

However, no universal solution exists, as the right structure is highly company specific and dynamic over time. Therefore, this is one of the major challenges that Purchasing Management confronts within business networks.

Read more ...

Purchasing management and internal collaboration

Strategic purchasing is most often associated with external relations. However, purchasing integration and internal collaboration are the enablers of every corporate strategy. The aim of this chapter is to explain the connections between purchasing and the company's competitive priorities as well as emphasize the need for interdepartmental collaboration.

Read more ...

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing is the activity of securing external components or services needed within the own internal organization. Companies employ different kinds of sourcing strategies and no one is declared to be the optimum solution. Outsourcing which is the foundation to choice of sourcing strategies also intends to align with a company's core competence focus.

Read more ...

International Financial Reporting Standards

A reporting entity (which we will call “entity” from here onwards) is either a company or a group of companies, which are all controlled by the same decision maker, i.e. normally the same board of directors. This occurs when the board of directors of a company controls directly or indirectly a number of other companies, by holding directly or indirectly the absolute or relative majority of the voting rights of other companies.

Read more ...

Analysis and interpretation of the annual report

Statement of changes in equity: its contents and informational aims

The statement of changes in equity shows a detail of the changes of the equity from the beginning to the end of the year. The main reason for the equity to change is, as explained in section 4.3 above, due to the retained profit contribution to the distributable reserves. However, many other events can affect the equity.

Read more ...

Constituenţii materiei vii sunt compuşi din moleculele materiei moarte. Ele in parte, se supun legilor ce caracterizează comportarea obiectelor inanimate, cu toate că intrunesc calităţi neordinare. Cea mai concludentă particularitate este complexitatea şi gradul inalt de organizare ce se caracterizează prin structura internă compusă şi diversitatea de molecule.

Organismele vii sunt reprezentate prin milioane de specii. O altă particularitate constă in faptul că orice parte componentă işi are sensul său specific şi indeplineşte o funcţie strict determinată. Aceasta se referă nu numai la structurile macroscopice, dar şi la structurile intracelulare microscopice, cum ar fi nucleul. Structurile acestea sunt inzestrate cu funcţii speciale şi compuşi ce se conţin in celulă - proteine, lipide.

A treia particularitate care ne apropie de sensul proceselor vitale constă in faptul că organismele vii sunt capabile să extragă, să transforme şi să utilizeze energia mediului ambiant fie sub forma compuşilor organici nutritivi, fie sub forma energiei solare. Ultima particularitate permite organismelor să-şi genereză sursa lor proprie de energie şi să-şi asigure integritatea. Pe contul acestei energii se efectuează lucrul mecanic, se realizează transferul membranar al substanţelor.

Organismele vii niciodată nu se află in stare de echilibru in ceea ce priveşte procesele declanşate de organismul propriu-zis, precum şi in interacţiunea cu mediul ambiant. Dar cea mai surprinzătoare particularitate a organismului este capacitatea de a se reproduce, a se inmulţi, a se procrea, insuşire ce poate fi considerată drept chintesenţa lui.

Este evident că organismele vii sunt compuse din aceleaşi molecule, dar care ar fi totuşi cauza că materia vie se deosebeşte radical de cea moartă?

De ce organismul viu este ceva mai mult decit totalitatea componenţilor avitali? Anume aceasta este problema principală ce relevă sensul biochimiei.

Scopul final al ştiinţei biochimia rezidă in perceperea enigmelor vieţii sub toate formele ei. Şi, ca rezultat, avem nevoie de un student, viitor medic specialist care să nu fie doar un “dicţionar” al tennenilor biochimiei, dar şi apt să aprecieze critic şi constructiv datele experimentale pe care se bazează cunoştinţele noastre despre procesele vitale.

In studiul disciplinei deosebim trei compartimente:

  • Biochimia statică - studiază in exclusivitate analiza, componenţa chimică a organismelor.
  • Biochimia dinamică - elucidează complexitatea modificărilor de substanţe in organism.
  • Biochimia funcţională - cercetează procesele chimice ce stau la baza diferitelor manifestări ale vitalităţii.

Biochimia este o ştiinţă experimentală , succesul căreia e legat indispensabil de capacitatea de a experimenta, bazată pe cunoştinţele modeme, utilizind o tehnică avansată de laborator, precum şi de sinteza datelor inregistrate, o interpretare şi analiză veridică a explorărilor efectuate.

In ierarhia structurală a milioanelor de proteine diferite, de exemplu, deosebim, mai multe niveluri de organizare: atomar, molecular, celular. Pentru activitatea organului respectiv e caracteristic nivelul corespunzător, iar pentru organismul integru – forma superioară de organizare a materiei vii.

Cea mai importantă direcţie in dezvoltarea biochimiei contemporane e studierea proceselor biochimice la nivelul molecular. Viteza acestor procese e determinată de diverşi factori ca: concentraţia ingredienţilor, pH, bariera energetică, activitatea fermenţilor respectivi, prezenţa activatorilor şi inhibitorilor. Interacţiunea dintre aceşti factori se efectueaza in mod diferit, cu o reflecţie indispensabilă in procesele reglatoare la diferite niveluri.

Un alt important nivel de studiu este cel multienzimatic, vizind proteinele specifice reglatoare, ce intră in componenţa endo- şi exomembranelor.

Compartimentele intracelulare se caracterizează prin prezenţa unor procese biochimice dominante. Aceste structuri se deosebesc nu numai morfologic şi citochimic, dar şi biochimic. Anume la acest nivel are loc compartimentalizarea şi specificarea proceselor biochimice. Ca obiect pentru studiul metabolismului energetic servesc mitocondriile, iar procesele biosintetice sunt concentrate in ribozomi şi fracţiunile citoplasmatice.

La nivelul celular are loc o interacţiune intre procesele biochimice in diferite structuri intracelulare, cu integrarea lor.

La acelaşi nivel, datorită prezenţei in celule a diferitelor mecanisme reglatoare, se evidenţiază o acţiune specifică evidentă a substanţelor biologice active: hormoni, mediatori, oligopeptide, stimulenţi şi inhibitori. Acţionind asupra sistemelor polienzimatice, apariţia mecanismelor reglatorii condiţionează un echilibru dinamic al

proceselor biochimice şi de aceea celula intactă e in stare de homeostazie. W.Canon propune acest termen in 1929 pentru detenninarea constantei mediului intern – condiţie indispensabilă pentru existenţa organismelor vii.

Acest echilibru e circumstanţa primordială a proceselor de autoasamblare, autoorganizare şi autoreglare, ce determină funcţiile biologice cardinale: creşterea, inmulţirea, mitoza şi diferenţierea celulelor.

Starea de homeostazie se păstrează nu numai in condiţii normale, dar şi la acţiunea diferitor factori nocivi asupra organismului şi, de asemenea, in stări de stres. in aceste condiţii homeostazia e determinată de prezenţa in organism a sistemelor complexe reglatoare coordonate de mecanisme adaptive.

Studierea profundă şi vastă a proceselor biochimice ce determină menţinerea homeostaziei, graţie mecanismelor de adaptaţie, e o problemă actuală a biochimiei funcţionale. Aceste investigaţii determină esenţa proceselor chimice ce stau la baza funcţiilor fiziologice şi pot preciza mecanismele reglatorii ce delimitează homeostazia in stări extremale. Aceasta e o problemă ce prezintă atit interes teoretic, cit şi practic.

In ultimii 30-40 de ani in studiile biochimice au apărut modificări radicale datorită utilizării metodelor moderne de cercetare. A crescut considerabil sensibilitatea şi exactitatea aprecierilor cantitative ale diferitor metaboliţi in structurile biologice.

Datorită spectroscopiei infraroşii se poate studia caracterul structural al moleculei, e posibilă determinarea diferitor compuşi străini in microcantităţi. Perfecţionarea metodei cromatografice - in straturi subţiri - a permis extragerea metaboliţilor individuali din ţesut chiar şi atunci, cind ei sunt in cantităţi minime. O caracteristică deosebită o au metodele imunochimice care au favorizat şi au justificat identificarea proteinelor individuale, secvenţa aminoacizilor in lanţ.

Un rol deosebit aparţine metodei de depistare radioactivă, metodă care facilitează studierea metabolismului plastic şi energetic in condiţii adecvate organismului intact.

O răspindire largă o are metoda de inregistrare a izotopilor ( scintigrafia) ce ne permite examinarea perfectă a proceselor metabolice la toate nivelurile sistemelor vii. La baza ei se află procesul de transformare a energiei particulelor primare radioactive in energia radiaţiei electromagnetice cu lungimea de undă 430 nm. Transformarea energiei este efectuată de scintilator (lichid-pentru s-particule şi cristal - pentru Y-particule).

Absorbind energia particulelor radioactive, scintilatorul elimină fotoni ce se inregistrează pe amplificatorul fotoelectronic.

Incontestabil că succesul biochimiei depinde de realizările vădite in ştiinţele inrudite precum sunt: bioorganica, anorganica, chimia analitică, fizică şi coloidală, biologia, fizica şi chiar matematica.

Rolul biochimiei pentru medicină e de netăgăduit, ca argument servesc doar cuvintele lui M. V. Lomonosov:

Medicul - fără cunoştinţe suficiente in chimie - nu poate fi competent in materie.

Foarte accelerat se dezvoltă biochimia clinică, care studiază modificările proceselor biochimice in organismul uman in diferite patologii şi, concomitent, elaborindu-se metodele depistării anumitelor devieri cu scopul de a diagnostica şi a pronostica evoluţia stărilor morbide. in ultimii 1 0 ani, numărul analizelor chimice la un bolnav a crescut in medie de 4 ori. E necesar de menţionat că descrierea datelor de laborator este direct dependentă de gradul şi nivelul de instruire a medicului.

Compuşii chimici in organismele vii sunt complecşi şi variaţi după structura lor şi sunt supuşi modificărilor permanente. Masa unor molecule e de milioane de Da (daltoni). Modificările conformaţionale ale macromoleculelor biologice au loc foarte repede.

Pentru despletirea unei spirale de DNA, utilă pentru replicare şi expresie, e necesară numai o milisecundă. Modificarea poziţională a unui domen de proteină faţă de altul e de o nanosecundă, iar fenomenul de senzaţie optică - modificări structurale ale grupelor luminoabsorbante - are loc in citeva picosecunde.

Pentru a percepe mai profund structura şi funcţiile proteinelor, e necesar să ne amintim de unele proprietăţi ale biomoleculelor. Organisme le vii conţin in cantităţi mai mari 4 elemente: H, О, С si N. Dacă excludem H ,O, căreia ii revine 75% din greutate, apoi 90% din masa reziduală le revine acestor patru elemente. Din masa totală uscată carbonului ii revin 50-60%, oxigenului - 25-30%, azotului - 8 -10% şi hidrogenului – 3- 4%.

Particularităţile chimice deosebite ale organismelor vii constau in prezenţa carbonului. Carbonul, la fel ca şi oxigenul, hidrogenul, azotul, poate fonna legături covalente, adică legături determinate de perechi de electroni aparţinind ambilor atomi.

Atomii participanţi la formarea acestor legături covalente pretind să-şi asigure complexitatea cercurilor externe de electroni. Fiecare pereche de electroni corespunde unei legături ordinare.

In biologie o importanţă primordiala o are capacitatea carbonului (C) de a diviza perechile electronice, acestea aderind la alţi atomi de C, fapt ce duce la formarea unor legături ordinare foarte stabile. in plus, 2 atomi de С se pot imbina intre ei, conjugind 2 perechi de electroni. Astfel se formează o legătură dublă.

Varietatea substanţelor are ca schelet atomi de carbon, ce formează legături covalente, practic infinite: liniare, ciclice, ramurale, structuri combinate etc.

Cele 4 legături covalente ordinare ale carbonului in spaţiu se configurează in tetraedru, iar mărimea unghiului dintre 2 legături indiferente e de 109,5°. in moleculele unor substanţe acest unghi poate să se modifice puţin. Datorită acestei proprietăţi, compuşii carbonului formează diferite structuri tridimensionale. Nici un alt element chimic nu poate forma molecule atit de diferite după mărime şi formă, după complexitatea lanţului periferic şi a grupelor funcţionale.

A doua proprietate de bază a compuşilor organici constă in faptul că particulele moleculare sunt capabile, absolut liber, să se rotească in jurul legăturilor C-C ordinare, numai dacă la atomii de carbon, care iau parte la formarea acestei legături, nu sunt ataşate grupe foarte mari sau au o sarcină electrică mare. In ultimele cazuri rotaţia poate fi limitată. Aşadar, moleculele organice cu un număr mare de legături ordinare pot avea diferite forme numite conformaţii, ce depind de unghiul de rotaţie al acestei legături.

A treia proprietate a legăturilor covalente fonnate de carbon constă in faptul că ele au o anumită lungime. in medie, lungimea legăturilor ordinare e de 0,154 nm; cele duble sunt mai scurte şi, respectiv, egale cu 0,124 nm. Ultimele au o duritate mai mare şi nu permit rotaţia liberă. Datorită acestei legături din moleculă unghiurile intre moleculele ordinare se măresc.

Structura tridimensională (conformaţia) a biomoleculelor organice joacă un rol important in multe procese biochimice, dar mai ales in interacţiunea centrului catalitic al enzimelor cu substraturile. Pentru efectuarea funcţiilor biologice normale molecula enzimelor şi a substraturilor trebuie să fie complementară, adică trebuie neapărat să coincidă. Astfel de complementare strictă e necesară pentru fixarea moleculei de hormon la receptorul său pe suprafaţa celulei, pentru procesul de replicare a DNA ş.a.

Poziţia legăturilor ordinare in tetraedru atribuie unor compuşi organici incă o proprietate deosebită, cu o repercusiune primordială in biologie. Să ne amintim că unul sau mai mulţi atomi de hidrogen pot fi inlocuiţi cu diferite grupe funcţionale, care sunt reactibile şi pot modifica repartizarea electronilor şi poziţia electronilor invecinaţi, modificind astfel şi reactibilitatea intregii molecule. Majoritatea biomoleculelor conţin grupe funcţionale de diferite tipuri şi de aceea posedă diferite insuşiri polifuncţionale, determinind şi activitatea biologică.

Intotdeauna, cind in molecula compuşilor organici atomul de carbon e legat cu 4 atomi sau grupe funcţionale diferite, se spune că acest atom e asimetric, deoarece el poate funcţiona in două forme izomerice, dcosebindu-se printr-o configuraţie spaţială proprie - enantiomerii (stereoizomeri sau izomeri optici). in reacţiile chimice izomerii se comportă in acelaşi mod, dar se deosebesc după o proprietate fizică, şi anume – după capacitatea de a roti planul luminii polarizate in stinga sau in dreapta.

Deoarece astfel de compuşi cu atomi de carbon se atestă in două forme, au fost numiţi compuşi chiralici (chiros-din greacă - mină).

Atomul central asimetric din aceşti compuşi e numit atom chiralic sau centru chiralic. In organismele vii moleculele chiralice se află numai in una din cele două forme posibile, cauza fiind structura hiralică a moleculelor enzimelor.

In sistemele biologice e foarte răspindit şi un alt tip de legătură - cea de hidrogen, care uşor se formează intre atomul electronegativ (O şi N) şi atomul de hidrogen (H) legat covalent cu un alt atom electronegativ in aceeaşi sau altă moleculă. Atomii de hidrogen in asemenea condiţii comportă incărcături parţial pozitive, apropiindu-se de interacţiunea electrostatică.

Legăturile acestea sunt mai slabe decit cele covalente. Una din particularităţile lor este duritatea maximă in condiţiile incarc orientarea reciprocă a moleculelor legate determină o energie maximă a interacţiunii electrostatice.

Legătura dată este determinată de o anumită direcţie şi datorită ei e aptă să reţină ambele molecule sau grupe intr-o orientare reciprocă, determinind complementaritatea suprafeţelor moleculelor activate. Aceste legături servesc drept orientare, ce creează un contact perfect dintre suprafeţele moleculare.

La distanţe reduse acţionează forţele lui Van der Waals ce sunt determinate de atracţia electrostatică a electronilor cu sarcină negativa de către un atom de nucleu incărcat pozitiv al altui atom. Atracţia intre grupele electrizate detenninăforţele electrostatice şi apare intre sarcinile de forţă mare care se află in apropiere, modificind conformaţia moleculelor (COO- şi NH3+), (COO- şi Ca++). Acest tip de legătură dipol-dipol este caracteristic moleculelor polare care, ajunse in contact, se influenţează reciproc datorită efectelor electrostatice.

Moleculele polare sub raport structural pot fi identice sau diferite. Dispunerea acestor molecule in spaţiu se face ordonat cu polii de semn contrar proximitate reciprocă.

Datorită forţelor de atracţie electrostatice la substanţele cu molecule polare temperaturile de topire şi fierbere sunt mai ridicate comparativ cu substanţele cu molecule analoage, dar nepolare. Hidratarea ionilor influenţează simţitor interacţiunea electrostatică, fiindcă fiecare ion in apă e inconjurat cu un strat de molecule de apă, orientat intr-un fel anumit şi determinat de atracţia dipolilor de apă la ionul incărcat. Legăturile ion-dipol se află in sisitemele in care mediul este format din molecule polare. in aceste sisteme se produce orientarea dipolilor moleculelor polare in jurul ionilor.

Fenomenul acesta este denumit solvatare, iar in cazul in care moleculele polare aparţin apei este numit hidratare.

Distingem şi forţe (legături) hidrofobe, ceea ce denotă agregaţia grupelor nepolare. Procesul poate fi explicat ca un transfer al particulelor nepolare ale moleculei de apă in porţiunea hidrofobă. Un rol deosebit il joacă in acest proces capacitatea pronunţată a moleculelor de apă de a se lega intre ele. Un efect incontestabil al acţiunii acestor forţe se manifestă prin creşterea vădită a structurii apei-limitarea fluidităţii moleculelor de apă.

De interacţiunea hidrofobă depinde şi aşa-numita interacţiune Stacking (forţe de instivuire), care apare intre perechile de baze azotate aranjate in stive la distanţa razelor Van der Waals. Acestc forţe stabilizează dublul helix de DNA.

Un caz particular al legăturii covalente este legătura coordinativă. in cazul acestei legături dubletul de electroni puşi in comun aparţine doar unuia din atomi, denumit donator sau atom nucleofil, iar celălalt atom (legat prin acest dublet) se numeşte acceptor sau atom electrofil.

Astfel de legături pot da atomii donatori de azot, oxigen, fosfor şi sulf. in cazul azotului, acesta participă la formarea amoniacului cu trei din cei cinci electroni de valenţă:

răminind o pereche de electroni care nu participă la formarea legăturii, pereche denumită dublet neparticipant.

In cazul tratării unei soluţii de acid clorhidric (care este disociat in H + şi Cl-) cu amoniac, ionul de H+, neavind o configuraţie stabilă, se ataşează dubletului neparticipant, formind ionul de amoniu. Sarcina acestuia se echilibrează prin anionul Cl-:

Similar, in cazul interacţiunii dintre o amină (R-NH2) şi un acid oarecare (AH):

sau, in redare curentă:

redare curentă:

R - NH2 + H+ + A- → [R -N +H 3]A

In astfel de compuşi intilniţi şi ca biomolecule există: legături covalente (in radicalul R, intre acesta şi atomul de azot, intre atomul de azot şi doi atomi de hidrogen); o legătură coordinativă (intre atomul de azot şi atomul de hidrogen); o legătură ionică (intre cationul aminic şi anionul acid A).

Legătura coordinativă astfel formată se mai numeşte legătura donator-acceptor. Ionul fonnat se numeşte ion complex, iar combinaţia astfel rezultată se numeşte combinaţie coordinativă.

La notarea curentă legătura coordinativă sc simbolizează printr-o săgeată orientată cu virful inspre atomul acceptor.

Dintre aceştia, ultimii doi compuşi sunt combinaţii complexe, in accepţia teoriei combinaţiillor complexe in aceşti compuşi, se distinge un ion complex inscris intre paranteze şi unul sau mai mulţi ioni externi inscrişi in afara parantezei.

Ionul complex este format dintr-un atom sau ion central, in jurul căruia se grupează mai mulţi atomi, molecule neutre sau ioni (de sarcină contrară ionului central). Număml acestora este denumit număr de coordinaţie.

Numărul de coordinaţie este independent de valenţa atomului sau ionului central. Mai frecvent se intilnesc numerele de coordinaţie 6 (Fe, Co, Cr) şi 4 (Cu, Ni), iar mai rar numerele 2 (Ag) şi 8 . Combinaţiile complexe sunt intilnite şi in natură in cazul unor bioconstituenţi care conţin O, P sau S.

In cazul compuşilor organometalici prezenţi in sistemele biologice este intilnită legătura chelatică. in astfel de legături ionii metalici (Mn+) stabilesc legături cu diverşi atomi din biomolecule, legătura fiind caracteristică indeosebi proteidelor. Dintre ionii metalici, in legăturile chelatice se intilnesc mai des ionii divalenţi (Fe2+, Cu2+, Mn2+, Zn 2+, Co2+ ş.a)

Ionul metalic formează o legătură chelatică (gr.c/ie/a-cleşte) in formă de complex intern, spre exemplu, cu un aminoacid sau o catenă polipeptidică (consideraţi liganzi).

Back to Top