Contabilitea în comerţ

Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata integrală in numerar

Vânzările de mărfuri cu plată integrală în numerar pot fi efectuate prin următoarele forme:

  • vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător
  • vânzarea pe bază de tichete eliberate de casier cu ajutorul maşinilor de casă şi control
  • vânzarea cu plata directă la vânzător
  • vânzarea prin autoservire, vânzarea prin automate, vânzarea la domiciliu
  • televânzarea, internet-vânzarea, etc.
Read more ...

Bazele Teoretice ale Geoeconomiei

Geoeconomia este considerată, pe drept cuvant, „cheia” cunoaşterii lumii contemporane in pragul sec. 21 şi a apărut ca un nou curent in ştiinţa economică şi geografică la finele sec. XX. Baza acestei ştiinţe o constituie geopolitica. Analiza interacţiunilor economice şi geopolitice dintre regiunile şi ţările lumii permit de a concluziona că avem o situaţie principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea in lume a unor noi sisteme geoeconomice in lume.

Read more ...

Subiecţii dreptului comercial

Noţiuni generale ale subiecţilor de drept comercial

Istoria dreptului a înregistrat, în milenara sa existenţă, cazuri care ni se par astăzi ciudate, inexplicabile, privitoare la conceptul subiectelor de drept: unele fenomene ale naturii sau animale erau tratate ca fiinţe titulare de drepturi şi obligaţii în raporturi juridice determinate. Aşa, de exemplu, Darius, regele Persiei, după ce marea îi înghiţise corăbiile în cursul expediţiei în Sciţia, ordonă să se bată valurile în semn de sancţiune. În Evul Mediu, sunt cunoscute cazuri când se judecau animalele (câinii, porcii etc.).

Read more ...

Ascensiunea curentelor dirijiste. Apariţia neoliberalismului

În prima jumătate a secolului al XX-lea, evoluţia economică şi social-politică a lumii a fost caracterizată de accentuarea fenomenelor de instabilitate şi dezechilibru, manifestate, între altele, prin cele două războaie mondiale, criza economică din 1929-1933, revoluţii şi războaie civile. Privită în ansamblu, această perioadă a cunoscut o accentuare a stării de insatisfacţie sau, după caz, de protest a unor largi categorii sociale faţă de consecinţele social-economice negative ale funcţionării economiei de piaţă. Alături de alte cauze, acest fapt a determinat autorităţile publice din multe ţări să adopte politici economice a căror trăsătură comună consta în întărirea rolului statului în viaţa economică, exemplul cel mai cunoscut fiind programul "New Deal" aplicat în SUA în perioada 1933-1939.

Read more ...

Asigurarea de răspundere civilă

Esenţa şi destinaţia asigurărilor de răspundere civilă

Asigurările de răspundere civilă acoperă prejudiciul produs de asigurat – persoana fizica sau juridica – unor terţe persoane. (în aceste asigurari, pe lingă asigurat şi asigurător mai intervine şi a trei persoană, şi anume terţul pagubit). Asigurarea de răspundere civilă are caracteristici specifice domeniului asigurărilor în general şi caracteristici specifice clasei de asigurări pe care o reprezintă.

Read more ...

Gîndirea economică în evul mediu

O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întreve odată cu trecerea societăţii la feudalism. Din punct de vedere socio - politic, asistăm la un puternic proces de stratificare socială. În cadrul său, apare şi se dezvoltă proprietatea feudală asupra pămîntului şi se instalează dominaţia politică şi economică a clasei feudale. O dată cu accentuarea stratificării sociale, concomitent cu stabilirea unui anumit statut al acestor clase fundamentale ale societăţii - clasa feudalilor, iobagii şi a ţăranilor liberi - are loc o creştere a importanţei bisericii şi a doctrinei creştine.

Read more ...

Sistemele comunicaţionale ale Terrei

Aspecte generale ale sectorului terţiar. Modificări in comerţul mondial

Sectorul terţiar sau al serviciilor cuprinde toate tipurile de servicii, iar denumirea de „terţiar” vine să releve caracterul mai indepărtat al activităţilor economice faţă de resursele naturale, avind menirea să asigure desfăşurarea normală a activităţilor din sectoarele primar şi secundar. Terţiarul sau serviciile sunt activităţi economice care intervin după procesul de producţie şi care oferă, indivizilor şi comunităţii, valori de intrebuinţare (cu excepţia bunurilor materiale) necesare satisfacerii cerinţelor umane. Caracteristica activităţilor terţiare este extrema diversitate, definirea şi clasificarea lor fiind dificilă.

Read more ...

De la economia socialistă la cea de piaţă in Europa centrală

Ţările foste comuniste au fost ţările care, după cel de-al II-lea Război Mondial au intrat in sfera de influenţă a URSS, fiind obligate la un experiment dramatic, acela al construirii socialismului, experiment soldat cu un eşec economic şi cu milioane de victime omeneşti. Ele au fost atat ţări europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, republicile baltice), cat şi ţări asiatice (Vietnam, Mongolia, Coreea de Nord), majoritatea dintre ele devenind membre ale unei organizaţii de integrare creată de URSS in anul 1949, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Read more ...

Suntem ceea ce mancam

Medicii lucreaza pentru a ne mentine sanatatea, iar bucatarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.

Diderot

În cursul vietii, un om consuma 40 pana la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare ca obiceiurile alimentaresunt decisive pentru sanatatea noastra. Iar datele stiintifice atesta faptul ca alimentatia vegetariana se însoteste de mai putine riscuri pentru sanatate decat cea cu produse provenind de la animale. Exemplele în privinta aceasta sunt foarte numeroase.

Read more ...

Contabilitatea vânzării mărfurilor din unităţile de comerţ cu ridicata

Vânzările de mărfuri , ambalaje şi prestări de servicii specifice activităţii de comerţ, generează venituri din activitatea operaţională. Acestea sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat din operaţiuni de livrări – vânzări de mărfuri sau de prestări de servicii, executări de lucrări. În concepţia contabilă actuală înregistrarea veniturilor se realizează în momentul angajării lor şi nu în momentul încasării efective ale acestuia.

Din aceste considerente vânzările brute (globale) sunt alcătuite din:

Read more ...

Sanatatea cere respectarea unor legi

De pe varful muntelui, urnesc un bolovan care începe sa se rostogoleasca spre vale, din ce în ce mai repede. Nicicand un bolovan nu va urca de la sine spre varful muntelui. De ce? Din cauza gravitatiei, desigur. Gravitatia e o forta care exista în materie. Lucrurile se atrag cu o forta proportionala cu masa lor. Asa se face ca formidabila putere a pamantului atrage bolovanul catre centrul lui. Atat de constanta, de sigura, de previzibila si de absoluta este gravitatia, încat e una dintre „legile naturii”, asa cum a fost ea descrisa de Newton, un fapt care e deasupra oricarei pareri sau oricarui punct de vedere, sfidand orice controversa.

Read more ...

Specificul organizarii activitatii bancare

Esenţa si particularităţile acţivităţii bancii ca instituţie financiară

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente şi rentabile.

Banca poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu alte state în scopul obţinerii de profit.

Read more ...

Cartoful

În Muntii Anzi, America de Sud, la altitudinea de peste 2.000 de metri, deasupra liniei de cultura a porumbului indian, incasii detineau vaste bogatii naturale, de o valoare incalculabila, îngropate în pamant. Cand au sosit conchistadorii spanioli, la începutul secolului XVI, tinta cautarii lor erau minele de argint. Totusi cu mult mai valoroasa decat argintul sau decat aurul era modesta planta papa, cunoscuta de noi sub denumirea de cartof.

Read more ...

Jean Baptiste Say continuator şi sistematizator al doctrinei smithiene

Jean Baptiste Say (1767-1832), economist de origine franceză, este adept şi promotor al ideilor liberalismului clasic. Admiraţia sa pentru ideile cuprinse în lucrarea "Avuţia naţiunilor" a lui Smith şi influenţele exercitate de acesta asupra oamenilor de ştiinţă l-au determinat pe Say să încerce sistematizarea ideilor smithiene în lucrările: "Tratat de economie politică"(1803) şi "Curs complet de economie politică practică" (1828-1829).

În lucrările sale, Jean Baptiste Say reia concepţia economică a lui Adam Smith, o sistematizează şi o ordonează logic, îi relevă principiile generale ale căror consecinţe "aproape că se deduc singure".

Read more ...

Operaţiunile de piaţă

Caracteristicile iniţierii ofertelor publice

În categoria operaţiunilor de piaţă se includ ofertele publice de vânzare, de cumpărare şi de preluare, acestea din urmă fiind o formă specifică a ofertei de cumpărare. Transparenţa informaţiilor şi publicitatea reprezintă un element definitoriu pentru toate tipurile de ofertă publică.

Read more ...

Evidenţa creanţelor privind veniturile calculate

Creanţele privind veniturile calculate cuprind datoriile altor întreprinderi faţă de unitatea economică respectivă privind:

  • plata de arendă,
  • dividendele calculate,
  • dobînzile şi redevenţele calculate,
  • alte venituri.
Read more ...

Evaluarea şi constatarea consumurilor şi cheltuielilor

La contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:

  • determinarea (evaluarea) cheltuielilor, adică calcularea sumei acestora care urmează să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
  • constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.
Read more ...

Formarea cursului pe pieţele bursiere

Ca pe orice piaţă, la bursă cursul titlurilor financiare preţul curent al acestora se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta. Specific bursei este însă faptul că acest proces se realizează după o procedură aparte definită în regulamentul instituţiei prin intermediul unor firme specializate societăţile de bursă şi al unor persoane calificate în astfel de tranzacţii, agenţii de bursă.

Read more ...

Resursele atrase ale băncii

Componenţa resurselor atrase ale băncii

Reieşind din funcţia de intermediere financiară băncile comerciale nu pot să-şi desfăşoare activitatea de creditare fără a atrage resurse financiare de la populaţie şi agenţi economici (firme, alte bănci comerciale, banca centrală). Resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti care sunt utilizate de către bancă în procesul desfăşurării activităţii, dar care nu-i aparţin cu drept de proprietate şi care necesită rambursare.

Read more ...

Produsele cerealiere integrale nu sunt vatamatoare

Nutritionistii sunt de acord ca produsele cerealiere integrale, indiferent daca e vorba de paine integrala, paste fainoase, orez nedecorticat, mamaliga, fulgi de ovaz, cereale fierte (boabe întregi sau crupe), furnizeaza baza alimentatiei noastre, toate componentele lor avand o actiune favorabila asupra sanatatii. Creatorul stia ce combustibil si ce lubrifiant necesita organismul uman.

Read more ...

Geoeconomics

The legacy of the discipline of geopolitics

The disciplines of geoeconomic and geopolitics are closely intertwined. The discipline of geopolitics has a burden full past and can only progress through self-critique: that is through criticism of the discipline itself. For instance, it must be made clear what in geopolitics is objective and what is normative. So far this criticism has come mostly from outside, from its opponents, whether they represent critical geopolitics, political geography, or mainstream political science.

Read more ...

Information Processing

Accounts, Debits, and Credits

The previous chapter showed how transactions caused financial statement amounts to change. “Before” and “after” examples, etc. was used to develop the illustrations. Imagine if a real business tried to keep up with its affairs this way! Perhaps a giant chalk board could be set up in the accounting department.

As transactions occurred, they would be called in to the department and the chalk board would be updated. Chaos would quickly rule. Even if the business could manage to figure out what its financial statements were supposed to contain, it probably could not systematically describe the transactions that produced those results. Obviously, a system is needed.

Read more ...

Introduction to Marketing Mix

In this lesson, we will introduce you to the activities that comprise a firm’s marketing program. These activities are popularly referred to as the 4 Ps – product, price, place and promotion. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Understand the major product decisions in marketing planning
  • Know the pricing objectives and the factors that influence the pricing decisions
  • Appreciate the role of marketing channels and understand the important channel decisions to be taken
  • Comprehend the Promotion Mix of marketing and the different elements in the promotion mix
  • Learn how the 4 Ps combine to create effective marketing programs
Read more ...

Market Segmentation, Targeting and Positioning

In this lesson, we will introduce you to the activities, viz., segmentation, targeting and positioning, that are collectively referred to as marketing strategy. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Segment the markets based on several segmentation variables
  • Target a segment by identifying the fit between segment profitability and organizational capability
  • Position your product/service so that it occupies a distinct and valued place in the target customers’ minds
Read more ...

Buyer behaviour

In this lesson, we will introduce you to the process through which the ultimate buyer makes purchase decisions. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify what stimulates a consumer to consider buying
  • Describe the buyer’s decision making process and the several factors which influence this decision
  • Understand the response of the buyer to the marketing and other stimuli
Read more ...

Internal Marketing versus External Marketing

Abstract: International marketing orientation requires modern concepts of economic activities in accordance with the requirements and specific foreign markets (national, multinational, global) in order to meet their current and future needs with maximum efficiency. The need for knowledge of international marketing occurs when we have to realize, to sell and promote goods and services to consumers and users in other countries.

Read more ...

Marketing Environment

In this lesson, we will introduce you to the forces that define marketing’s external environment. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify, analyze and monitor external forces and assess their potential impacts on the firm’s goods and services
  • Understand how marketers formulate their strategy within the frame of reference provided by the forces in the external environment

In this lesson, we will discuss the following:

Marketing Process

Objectives of Marketing Process

In this lesson, we will introduce you to the activities that makeup the marketing process. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify the parts of the marketing process
  • Understand the relationships among the parts of the marketing process
  • Explain how the marketing process creates, captures and sustains value for the customer
Read more ...

Marketing Concepts

Objectives of marketing concepts

In this lesson, we will introduce you to the conceptual ideas that makeup the marketing function of a business. After you work out this lesson, you should be able to:

  • List out the concepts of marketing
  • Understand how these concepts are interconnected
  • Explain how marketing is changing in a connected world
Read more ...

Introduction to Marketing

In this lesson, we will introduce you to the business function of marketing. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Define marketing and the utility (value) it creates for the customer
  • Trace the origin of marketing and explain how it has evolved
  • Describe the elements of a marketing strategy
  • Understand the scope of marketing
Read more ...

Definition and trends within Purchasing Management

The aim of this chapter is to provide the reader with an introduction to Purchasing Management in order to fully appreciate the book. The chapter presents the book's definition of Purchasing Management as well as briefly presenting the potential benefits with working at a strategic level with purchasing activities for a corporation.

Furthermore trends and historical developments within the area of Purchasing Management will be presented.

Read more ...

Purchasing Organization

The structure of the purchasing department is especially important in external and internal networks. The organizational model must facilitate activities in different strategic levels as well as cope with changes in external environment. By adjusting formalization and centralization levels, the organization can be positioned to best support the organization.

However, no universal solution exists, as the right structure is highly company specific and dynamic over time. Therefore, this is one of the major challenges that Purchasing Management confronts within business networks.

Read more ...

Purchasing management and internal collaboration

Strategic purchasing is most often associated with external relations. However, purchasing integration and internal collaboration are the enablers of every corporate strategy. The aim of this chapter is to explain the connections between purchasing and the company's competitive priorities as well as emphasize the need for interdepartmental collaboration.

Read more ...

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing is the activity of securing external components or services needed within the own internal organization. Companies employ different kinds of sourcing strategies and no one is declared to be the optimum solution. Outsourcing which is the foundation to choice of sourcing strategies also intends to align with a company's core competence focus.

Read more ...

International Financial Reporting Standards

A reporting entity (which we will call “entity” from here onwards) is either a company or a group of companies, which are all controlled by the same decision maker, i.e. normally the same board of directors. This occurs when the board of directors of a company controls directly or indirectly a number of other companies, by holding directly or indirectly the absolute or relative majority of the voting rights of other companies.

Read more ...

Constituenţii materiei vii sunt compuşi din moleculele materiei moarte. Ele in parte, se supun legilor ce caracterizează comportarea obiectelor inanimate, cu toate că intrunesc calităţi neordinare. Cea mai concludentă particularitate este complexitatea şi gradul inalt de organizare ce se caracterizează prin structura internă compusă şi diversitatea de molecule.

Organismele vii sunt reprezentate prin milioane de specii. O altă particularitate constă in faptul că orice parte componentă işi are sensul său specific şi indeplineşte o funcţie strict determinată. Aceasta se referă nu numai la structurile macroscopice, dar şi la structurile intracelulare microscopice, cum ar fi nucleul. Structurile acestea sunt inzestrate cu funcţii speciale şi compuşi ce se conţin in celulă - proteine, lipide.

A treia particularitate care ne apropie de sensul proceselor vitale constă in faptul că organismele vii sunt capabile să extragă, să transforme şi să utilizeze energia mediului ambiant fie sub forma compuşilor organici nutritivi, fie sub forma energiei solare. Ultima particularitate permite organismelor să-şi genereză sursa lor proprie de energie şi să-şi asigure integritatea. Pe contul acestei energii se efectuează lucrul mecanic, se realizează transferul membranar al substanţelor.

Organismele vii niciodată nu se află in stare de echilibru in ceea ce priveşte procesele declanşate de organismul propriu-zis, precum şi in interacţiunea cu mediul ambiant. Dar cea mai surprinzătoare particularitate a organismului este capacitatea de a se reproduce, a se inmulţi, a se procrea, insuşire ce poate fi considerată drept chintesenţa lui.

Este evident că organismele vii sunt compuse din aceleaşi molecule, dar care ar fi totuşi cauza că materia vie se deosebeşte radical de cea moartă?

De ce organismul viu este ceva mai mult decit totalitatea componenţilor avitali? Anume aceasta este problema principală ce relevă sensul biochimiei.

Scopul final al ştiinţei biochimia rezidă in perceperea enigmelor vieţii sub toate formele ei. Şi, ca rezultat, avem nevoie de un student, viitor medic specialist care să nu fie doar un “dicţionar” al tennenilor biochimiei, dar şi apt să aprecieze critic şi constructiv datele experimentale pe care se bazează cunoştinţele noastre despre procesele vitale.

In studiul disciplinei deosebim trei compartimente:

  • Biochimia statică - studiază in exclusivitate analiza, componenţa chimică a organismelor.
  • Biochimia dinamică - elucidează complexitatea modificărilor de substanţe in organism.
  • Biochimia funcţională - cercetează procesele chimice ce stau la baza diferitelor manifestări ale vitalităţii.

Biochimia este o ştiinţă experimentală , succesul căreia e legat indispensabil de capacitatea de a experimenta, bazată pe cunoştinţele modeme, utilizind o tehnică avansată de laborator, precum şi de sinteza datelor inregistrate, o interpretare şi analiză veridică a explorărilor efectuate.

In ierarhia structurală a milioanelor de proteine diferite, de exemplu, deosebim, mai multe niveluri de organizare: atomar, molecular, celular. Pentru activitatea organului respectiv e caracteristic nivelul corespunzător, iar pentru organismul integru – forma superioară de organizare a materiei vii.

Cea mai importantă direcţie in dezvoltarea biochimiei contemporane e studierea proceselor biochimice la nivelul molecular. Viteza acestor procese e determinată de diverşi factori ca: concentraţia ingredienţilor, pH, bariera energetică, activitatea fermenţilor respectivi, prezenţa activatorilor şi inhibitorilor. Interacţiunea dintre aceşti factori se efectueaza in mod diferit, cu o reflecţie indispensabilă in procesele reglatoare la diferite niveluri.

Un alt important nivel de studiu este cel multienzimatic, vizind proteinele specifice reglatoare, ce intră in componenţa endo- şi exomembranelor.

Compartimentele intracelulare se caracterizează prin prezenţa unor procese biochimice dominante. Aceste structuri se deosebesc nu numai morfologic şi citochimic, dar şi biochimic. Anume la acest nivel are loc compartimentalizarea şi specificarea proceselor biochimice. Ca obiect pentru studiul metabolismului energetic servesc mitocondriile, iar procesele biosintetice sunt concentrate in ribozomi şi fracţiunile citoplasmatice.

La nivelul celular are loc o interacţiune intre procesele biochimice in diferite structuri intracelulare, cu integrarea lor.

La acelaşi nivel, datorită prezenţei in celule a diferitelor mecanisme reglatoare, se evidenţiază o acţiune specifică evidentă a substanţelor biologice active: hormoni, mediatori, oligopeptide, stimulenţi şi inhibitori. Acţionind asupra sistemelor polienzimatice, apariţia mecanismelor reglatorii condiţionează un echilibru dinamic al

proceselor biochimice şi de aceea celula intactă e in stare de homeostazie. W.Canon propune acest termen in 1929 pentru detenninarea constantei mediului intern – condiţie indispensabilă pentru existenţa organismelor vii.

Acest echilibru e circumstanţa primordială a proceselor de autoasamblare, autoorganizare şi autoreglare, ce determină funcţiile biologice cardinale: creşterea, inmulţirea, mitoza şi diferenţierea celulelor.

Starea de homeostazie se păstrează nu numai in condiţii normale, dar şi la acţiunea diferitor factori nocivi asupra organismului şi, de asemenea, in stări de stres. in aceste condiţii homeostazia e determinată de prezenţa in organism a sistemelor complexe reglatoare coordonate de mecanisme adaptive.

Studierea profundă şi vastă a proceselor biochimice ce determină menţinerea homeostaziei, graţie mecanismelor de adaptaţie, e o problemă actuală a biochimiei funcţionale. Aceste investigaţii determină esenţa proceselor chimice ce stau la baza funcţiilor fiziologice şi pot preciza mecanismele reglatorii ce delimitează homeostazia in stări extremale. Aceasta e o problemă ce prezintă atit interes teoretic, cit şi practic.

In ultimii 30-40 de ani in studiile biochimice au apărut modificări radicale datorită utilizării metodelor moderne de cercetare. A crescut considerabil sensibilitatea şi exactitatea aprecierilor cantitative ale diferitor metaboliţi in structurile biologice.

Datorită spectroscopiei infraroşii se poate studia caracterul structural al moleculei, e posibilă determinarea diferitor compuşi străini in microcantităţi. Perfecţionarea metodei cromatografice - in straturi subţiri - a permis extragerea metaboliţilor individuali din ţesut chiar şi atunci, cind ei sunt in cantităţi minime. O caracteristică deosebită o au metodele imunochimice care au favorizat şi au justificat identificarea proteinelor individuale, secvenţa aminoacizilor in lanţ.

Un rol deosebit aparţine metodei de depistare radioactivă, metodă care facilitează studierea metabolismului plastic şi energetic in condiţii adecvate organismului intact.

O răspindire largă o are metoda de inregistrare a izotopilor ( scintigrafia) ce ne permite examinarea perfectă a proceselor metabolice la toate nivelurile sistemelor vii. La baza ei se află procesul de transformare a energiei particulelor primare radioactive in energia radiaţiei electromagnetice cu lungimea de undă 430 nm. Transformarea energiei este efectuată de scintilator (lichid-pentru s-particule şi cristal - pentru Y-particule).

Absorbind energia particulelor radioactive, scintilatorul elimină fotoni ce se inregistrează pe amplificatorul fotoelectronic.

Incontestabil că succesul biochimiei depinde de realizările vădite in ştiinţele inrudite precum sunt: bioorganica, anorganica, chimia analitică, fizică şi coloidală, biologia, fizica şi chiar matematica.

Rolul biochimiei pentru medicină e de netăgăduit, ca argument servesc doar cuvintele lui M. V. Lomonosov:

Medicul - fără cunoştinţe suficiente in chimie - nu poate fi competent in materie.

Foarte accelerat se dezvoltă biochimia clinică, care studiază modificările proceselor biochimice in organismul uman in diferite patologii şi, concomitent, elaborindu-se metodele depistării anumitelor devieri cu scopul de a diagnostica şi a pronostica evoluţia stărilor morbide. in ultimii 1 0 ani, numărul analizelor chimice la un bolnav a crescut in medie de 4 ori. E necesar de menţionat că descrierea datelor de laborator este direct dependentă de gradul şi nivelul de instruire a medicului.

Compuşii chimici in organismele vii sunt complecşi şi variaţi după structura lor şi sunt supuşi modificărilor permanente. Masa unor molecule e de milioane de Da (daltoni). Modificările conformaţionale ale macromoleculelor biologice au loc foarte repede.

Pentru despletirea unei spirale de DNA, utilă pentru replicare şi expresie, e necesară numai o milisecundă. Modificarea poziţională a unui domen de proteină faţă de altul e de o nanosecundă, iar fenomenul de senzaţie optică - modificări structurale ale grupelor luminoabsorbante - are loc in citeva picosecunde.

Pentru a percepe mai profund structura şi funcţiile proteinelor, e necesar să ne amintim de unele proprietăţi ale biomoleculelor. Organisme le vii conţin in cantităţi mai mari 4 elemente: H, О, С si N. Dacă excludem H ,O, căreia ii revine 75% din greutate, apoi 90% din masa reziduală le revine acestor patru elemente. Din masa totală uscată carbonului ii revin 50-60%, oxigenului - 25-30%, azotului - 8 -10% şi hidrogenului – 3- 4%.

Particularităţile chimice deosebite ale organismelor vii constau in prezenţa carbonului. Carbonul, la fel ca şi oxigenul, hidrogenul, azotul, poate fonna legături covalente, adică legături determinate de perechi de electroni aparţinind ambilor atomi.

Atomii participanţi la formarea acestor legături covalente pretind să-şi asigure complexitatea cercurilor externe de electroni. Fiecare pereche de electroni corespunde unei legături ordinare.

In biologie o importanţă primordiala o are capacitatea carbonului (C) de a diviza perechile electronice, acestea aderind la alţi atomi de C, fapt ce duce la formarea unor legături ordinare foarte stabile. in plus, 2 atomi de С se pot imbina intre ei, conjugind 2 perechi de electroni. Astfel se formează o legătură dublă.

Varietatea substanţelor are ca schelet atomi de carbon, ce formează legături covalente, practic infinite: liniare, ciclice, ramurale, structuri combinate etc.

Cele 4 legături covalente ordinare ale carbonului in spaţiu se configurează in tetraedru, iar mărimea unghiului dintre 2 legături indiferente e de 109,5°. in moleculele unor substanţe acest unghi poate să se modifice puţin. Datorită acestei proprietăţi, compuşii carbonului formează diferite structuri tridimensionale. Nici un alt element chimic nu poate forma molecule atit de diferite după mărime şi formă, după complexitatea lanţului periferic şi a grupelor funcţionale.

A doua proprietate de bază a compuşilor organici constă in faptul că particulele moleculare sunt capabile, absolut liber, să se rotească in jurul legăturilor C-C ordinare, numai dacă la atomii de carbon, care iau parte la formarea acestei legături, nu sunt ataşate grupe foarte mari sau au o sarcină electrică mare. In ultimele cazuri rotaţia poate fi limitată. Aşadar, moleculele organice cu un număr mare de legături ordinare pot avea diferite forme numite conformaţii, ce depind de unghiul de rotaţie al acestei legături.

A treia proprietate a legăturilor covalente fonnate de carbon constă in faptul că ele au o anumită lungime. in medie, lungimea legăturilor ordinare e de 0,154 nm; cele duble sunt mai scurte şi, respectiv, egale cu 0,124 nm. Ultimele au o duritate mai mare şi nu permit rotaţia liberă. Datorită acestei legături din moleculă unghiurile intre moleculele ordinare se măresc.

Structura tridimensională (conformaţia) a biomoleculelor organice joacă un rol important in multe procese biochimice, dar mai ales in interacţiunea centrului catalitic al enzimelor cu substraturile. Pentru efectuarea funcţiilor biologice normale molecula enzimelor şi a substraturilor trebuie să fie complementară, adică trebuie neapărat să coincidă. Astfel de complementare strictă e necesară pentru fixarea moleculei de hormon la receptorul său pe suprafaţa celulei, pentru procesul de replicare a DNA ş.a.

Poziţia legăturilor ordinare in tetraedru atribuie unor compuşi organici incă o proprietate deosebită, cu o repercusiune primordială in biologie. Să ne amintim că unul sau mai mulţi atomi de hidrogen pot fi inlocuiţi cu diferite grupe funcţionale, care sunt reactibile şi pot modifica repartizarea electronilor şi poziţia electronilor invecinaţi, modificind astfel şi reactibilitatea intregii molecule. Majoritatea biomoleculelor conţin grupe funcţionale de diferite tipuri şi de aceea posedă diferite insuşiri polifuncţionale, determinind şi activitatea biologică.

Intotdeauna, cind in molecula compuşilor organici atomul de carbon e legat cu 4 atomi sau grupe funcţionale diferite, se spune că acest atom e asimetric, deoarece el poate funcţiona in două forme izomerice, dcosebindu-se printr-o configuraţie spaţială proprie - enantiomerii (stereoizomeri sau izomeri optici). in reacţiile chimice izomerii se comportă in acelaşi mod, dar se deosebesc după o proprietate fizică, şi anume – după capacitatea de a roti planul luminii polarizate in stinga sau in dreapta.

Deoarece astfel de compuşi cu atomi de carbon se atestă in două forme, au fost numiţi compuşi chiralici (chiros-din greacă - mină).

Atomul central asimetric din aceşti compuşi e numit atom chiralic sau centru chiralic. In organismele vii moleculele chiralice se află numai in una din cele două forme posibile, cauza fiind structura hiralică a moleculelor enzimelor.

In sistemele biologice e foarte răspindit şi un alt tip de legătură - cea de hidrogen, care uşor se formează intre atomul electronegativ (O şi N) şi atomul de hidrogen (H) legat covalent cu un alt atom electronegativ in aceeaşi sau altă moleculă. Atomii de hidrogen in asemenea condiţii comportă incărcături parţial pozitive, apropiindu-se de interacţiunea electrostatică.

Legăturile acestea sunt mai slabe decit cele covalente. Una din particularităţile lor este duritatea maximă in condiţiile incarc orientarea reciprocă a moleculelor legate determină o energie maximă a interacţiunii electrostatice.

Legătura dată este determinată de o anumită direcţie şi datorită ei e aptă să reţină ambele molecule sau grupe intr-o orientare reciprocă, determinind complementaritatea suprafeţelor moleculelor activate. Aceste legături servesc drept orientare, ce creează un contact perfect dintre suprafeţele moleculare.

La distanţe reduse acţionează forţele lui Van der Waals ce sunt determinate de atracţia electrostatică a electronilor cu sarcină negativa de către un atom de nucleu incărcat pozitiv al altui atom. Atracţia intre grupele electrizate detenninăforţele electrostatice şi apare intre sarcinile de forţă mare care se află in apropiere, modificind conformaţia moleculelor (COO- şi NH3+), (COO- şi Ca++). Acest tip de legătură dipol-dipol este caracteristic moleculelor polare care, ajunse in contact, se influenţează reciproc datorită efectelor electrostatice.

Moleculele polare sub raport structural pot fi identice sau diferite. Dispunerea acestor molecule in spaţiu se face ordonat cu polii de semn contrar proximitate reciprocă.

Datorită forţelor de atracţie electrostatice la substanţele cu molecule polare temperaturile de topire şi fierbere sunt mai ridicate comparativ cu substanţele cu molecule analoage, dar nepolare. Hidratarea ionilor influenţează simţitor interacţiunea electrostatică, fiindcă fiecare ion in apă e inconjurat cu un strat de molecule de apă, orientat intr-un fel anumit şi determinat de atracţia dipolilor de apă la ionul incărcat. Legăturile ion-dipol se află in sisitemele in care mediul este format din molecule polare. in aceste sisteme se produce orientarea dipolilor moleculelor polare in jurul ionilor.

Fenomenul acesta este denumit solvatare, iar in cazul in care moleculele polare aparţin apei este numit hidratare.

Distingem şi forţe (legături) hidrofobe, ceea ce denotă agregaţia grupelor nepolare. Procesul poate fi explicat ca un transfer al particulelor nepolare ale moleculei de apă in porţiunea hidrofobă. Un rol deosebit il joacă in acest proces capacitatea pronunţată a moleculelor de apă de a se lega intre ele. Un efect incontestabil al acţiunii acestor forţe se manifestă prin creşterea vădită a structurii apei-limitarea fluidităţii moleculelor de apă.

De interacţiunea hidrofobă depinde şi aşa-numita interacţiune Stacking (forţe de instivuire), care apare intre perechile de baze azotate aranjate in stive la distanţa razelor Van der Waals. Acestc forţe stabilizează dublul helix de DNA.

Un caz particular al legăturii covalente este legătura coordinativă. in cazul acestei legături dubletul de electroni puşi in comun aparţine doar unuia din atomi, denumit donator sau atom nucleofil, iar celălalt atom (legat prin acest dublet) se numeşte acceptor sau atom electrofil.

Astfel de legături pot da atomii donatori de azot, oxigen, fosfor şi sulf. in cazul azotului, acesta participă la formarea amoniacului cu trei din cei cinci electroni de valenţă:

răminind o pereche de electroni care nu participă la formarea legăturii, pereche denumită dublet neparticipant.

In cazul tratării unei soluţii de acid clorhidric (care este disociat in H + şi Cl-) cu amoniac, ionul de H+, neavind o configuraţie stabilă, se ataşează dubletului neparticipant, formind ionul de amoniu. Sarcina acestuia se echilibrează prin anionul Cl-:

Similar, in cazul interacţiunii dintre o amină (R-NH2) şi un acid oarecare (AH):

sau, in redare curentă:

redare curentă:

R - NH2 + H+ + A- → [R -N +H 3]A

In astfel de compuşi intilniţi şi ca biomolecule există: legături covalente (in radicalul R, intre acesta şi atomul de azot, intre atomul de azot şi doi atomi de hidrogen); o legătură coordinativă (intre atomul de azot şi atomul de hidrogen); o legătură ionică (intre cationul aminic şi anionul acid A).

Legătura coordinativă astfel formată se mai numeşte legătura donator-acceptor. Ionul fonnat se numeşte ion complex, iar combinaţia astfel rezultată se numeşte combinaţie coordinativă.

La notarea curentă legătura coordinativă sc simbolizează printr-o săgeată orientată cu virful inspre atomul acceptor.

Dintre aceştia, ultimii doi compuşi sunt combinaţii complexe, in accepţia teoriei combinaţiillor complexe in aceşti compuşi, se distinge un ion complex inscris intre paranteze şi unul sau mai mulţi ioni externi inscrişi in afara parantezei.

Ionul complex este format dintr-un atom sau ion central, in jurul căruia se grupează mai mulţi atomi, molecule neutre sau ioni (de sarcină contrară ionului central). Număml acestora este denumit număr de coordinaţie.

Numărul de coordinaţie este independent de valenţa atomului sau ionului central. Mai frecvent se intilnesc numerele de coordinaţie 6 (Fe, Co, Cr) şi 4 (Cu, Ni), iar mai rar numerele 2 (Ag) şi 8 . Combinaţiile complexe sunt intilnite şi in natură in cazul unor bioconstituenţi care conţin O, P sau S.

In cazul compuşilor organometalici prezenţi in sistemele biologice este intilnită legătura chelatică. in astfel de legături ionii metalici (Mn+) stabilesc legături cu diverşi atomi din biomolecule, legătura fiind caracteristică indeosebi proteidelor. Dintre ionii metalici, in legăturile chelatice se intilnesc mai des ionii divalenţi (Fe2+, Cu2+, Mn2+, Zn 2+, Co2+ ş.a)

Ionul metalic formează o legătură chelatică (gr.c/ie/a-cleşte) in formă de complex intern, spre exemplu, cu un aminoacid sau o catenă polipeptidică (consideraţi liganzi).

Back to Top