Activitatea normativa si principiile ei

Crearea dreptului, adica ridicarea vointei publice la rangul de lege, se realizeaza îndeosebi prin activitatea normativa a organelor de stat, activitate care se finalizeaza prin adoptarea actelor normative.

Conceptul izvorului de drept

Vointa sociala generala nu poate deveni obligatorie pentru fiecare individ si pentru ansamblul colectivitatii decât daca se exprima prin norme care îmbraca o anumita forma, care mai este numita izvor de drept. Se accepta în genere ca notiunea de izvor de drept si aceea de forma de exprimare a dreptului au aceleasi sens.

Normele juridice se clasifica dupa mai multe criterii. Clasificarea lor faciliteaza intelegerea sensului si caracterului normei, a conduitei prescrise subiectului de drept.

Distingem în primul rând o clasificare a normelor juridice dupa obiectul si metoda de reglementare, cu alte cuvinte dupa criteriul naturii juridice a raporturilor de drept la baza carora stau. Aceasta clasificare se realizeaza prin disciplinele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul civil, dreptul penal etc.).

Prescriptia stabilita în conformitate cu vointa de stat, reprezentând continutul normei juridice, are o structura interna ( structura logico-juridica a normei), precum si o constructie externa, legata de modul de exprimare în cadrul actului normativ sau al altui izvor de drept (structura tehnico-juridica sau tehnico-legislativa a normei).

Elemente de teorie generala a normelor

Sub forma lor cea mai simpla, de automatisme la mediu, actiunile umane sunt anterioare normelor, care s-au putut ivi în conditiile unor forme mai evoluate ale existentei socio-umane, când se formeaza si ideea de "raspundere" pentru cei care tulbura echilibrul comunitatii.

Page 1 of 2

Back to Top