Drept
Conceptul realizarii dreptului
Prin activitatea lor de zi cu zi, ca membri ai unei organizatii sociale ori organe de stat sau simpli cetateni, oamenii îsi exercita drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile. Aceasta activitate reprezinta ceea ce se numeste realizarea dreptului. Ea se desfasoara pe doua cai: în primul rând, prin respectarea si executarea normelor juridice de catre cetateni si diferitele organizatii si institutii; în al doilea rând, prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente.
Conceptul de sistem al dreptului
Viata sociala implica o diversitate de norme juridice; exista norme de drept constitutional (privind organizarea statala si conducerea politica a societatii), norme de drept administrativ (vizând procesul aplicarii legilor), norme de drept civil (reglementând mai ales relatiile patrimoniale între partile egale în drepturi), norme de dreptul familiei (referind la complexul relatiilor bio-psiho-sociale din cadrul acesteia) s.a. Continutul specific al normelor nu exclude însa o seama de trasaturi comune, rezultate din calitatea lor de elemente componente ale unui sistem.
Activitatea normativa si principiile ei
Crearea dreptului, adica ridicarea vointei publice la rangul de lege, se realizeaza îndeosebi prin activitatea normativa a organelor de stat, activitate care se finalizeaza prin adoptarea actelor normative.
Conceptul izvorului de drept
Vointa sociala generala nu poate deveni obligatorie pentru fiecare individ si pentru ansamblul colectivitatii decât daca se exprima prin norme care îmbraca o anumita forma, care mai este numita izvor de drept. Se accepta în genere ca notiunea de izvor de drept si aceea de forma de exprimare a dreptului au aceleasi sens.
Elemente de teorie generala a normelor
Sub forma lor cea mai simpla, de automatisme la mediu, actiunile umane sunt anterioare normelor, care s-au putut ivi în conditiile unor forme mai evoluate ale existentei socio-umane, când se formeaza si ideea de "raspundere" pentru cei care tulbura echilibrul comunitatii.