Componentele veniturilor salariale

Salariul este elementul esenţial al contractului individual de muncă încheiat între angajator şi lucrător. “Contractul individual de muncă este contractul în baza căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, de regulă persoană juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu” 1 . Acest contract se încheie în formă scrisă, în limba română, în baza consimţământului părţilor, obligaţia încheierii contractului individual de muncă revenind angajatorului.

Contraprestaţia muncii depuse de un salariat în cadrul unei întreprinderi poartă denumirea de salariu. Salariul reprezintă acea sumă de bani acordată de către angajator salariatului în baza unui contract individual de muncă pentru munca prestată sau ce trebuie prestată şi pentru serviciile îndeplinite sau care trebuie îndeplinite.

Conform Codului Muncii salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (art. 159 alin. 1).

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

În veniturile salariale se cuprind:

  1. Salariul de bază brut de încadrare care este stabilit prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentanţii acestora.
  2. Sporurile reprezintă remuneraţia aferentă muncii prestate şi condiţiilor de la locul de muncă.

Sporurile se acordă pentru:

  • condiţii deosebite de munca; (condiţii grele, periculoase, nocive sau penibile), de până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
  • muncă suplimentară; sporuri pentru timpul lucrat suplimentar, peste program, de 50% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru şi 100% din salariul de bază pentru orele următoare: sporuri pentru timpul lucrat în zilele libere şi sărbătorile legale, de 100% din salariul de bază pentru timpul lucrat în această perioadă;
  • vechime în muncă, de pâna la 25% din salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru;
  • desfăşurarea activităţii în schimbul de noapte, de 25% din salariul de bază;
  • activitatea desfăşurată în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate de până la 20% din salariul de bază;
  • activitatea desfăşurată în imersiune;
  • pentru folosirea unei limbi străine, când acestea nu intră în obligaţiile postului respective;
  • exercitarea unei funcţii suplimentare.
  1. Adaosurile la salariul de bază sunt:

  • adaosul de acord;
  • premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat;
  • alte adaosuri, convenite la nivelul unităţilor şi instituţiilor.
  1. Indexările reprezintă sume rezultate din aplicarea unui anumit procent la salariul de bază, ca urmare a creşterii preţurilor.
  2. Indemnizaţiile pentru concediul de odihnă. Se acordă tuturor salariaţilor cu o durată minimă de 20 zile lucrătoare proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic şi nu mai puţin de 15 zile lucrătoare neîntrerupt. Compensarea în bani este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.

În ceea ce priveşte valoarea indemnizaţiei aferentă concediului de odihnă, acesta nu trebuie să fie mai mică decât valoarea drepturilor salariale pentru perioada respectivă, angajatorul fiind obligat să o plătească salariatului cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.

Calculul indemnizaţiei se stabileşte prin înmulţirea salariului minim zilnic cu numărul de zile de concediu.

f) Avantajele în natură se acordă de către angajator sub forma unor bunuri sau servicii 2 . Aceste avantaje în natură sunt acordate cu titlu gratuit sau cu plata parţială putând fi reprezentate de: produse alimentare, îmbrăcăminte, lemne de foc, abonamente telefonice, abonamente de transport, folosirea vehiculului cu scop personal, cadouri acordate cu diverse ocazii.

g) Alte drepturi de personal – cum ar fi tichetele de masă sau prime reprezentând participarea la profit atunci când există baza legală pentru acordarea acestora.

Există anumite sume care nu se încadrează în categoria veniturilor salariale, cum ar fi:

Ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte limita stabilită de lege;

Drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;

Cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

Contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

Indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

Indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării şi detaşării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în limitele prevăzute de actele normative speciale aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

Indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării şi detaşării, în România, în interesul serviciului, în limita nivelului legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru ţara de rezidenţă a angajatorului nerezident, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

Sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

Indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;

Veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;

Veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice;

Sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România, care sunt impozabile în România numai în situaţia în care România are drept de impunere;

Cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului legată de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

Costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

Diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite.

Formarea salariului net de plată poate fi schematizată astfel :

Salariul brut de bază

(+) sporuri şi adaosuri

(+) indemnizaţiile de conducere şi alte sporuri acordate pentru conducere

(+) indexările de salarii şi compensarea creşterilor de preţuri

(+) salariul în natură

(-) contribuţia personalului la asigurările sociale

(-) contribuţia la fondul de sănătate

(=) salariul brut impozabil

(-) impozitul pe salarii

(-) avansuri acordate personalului

(-) reţineri din remuneraţii datorate terţilor

(-) alte reţineri datorate unităţii

(=) salariul net de plată

 

Determinarea impozitului pe veniturile de natură salarială şi termenul de plată al impozitului

Cei care plătesc veniturile salariale au sarcina de a calcula şi reţine impozitul pe veniturile fiecărei luni la data când are loc efectuarea plăţii veniturilor aferente şi virarea acestuia către bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Veniturile realizate din salarii, pentru care se datorează un impozit de 10%, sunt declarate în prezent în două formulare fiscale – formularul 112, respectiv 205. Vorbim, aşadar, de o dublă raportare în cazul acestui tip de plată obligatorie. 3

Determinarea impozitului pe salarii cade în sarcina plătitorilor de venit, care calculează şi reţin la sursă, lunar, impozitul conform figura nr. 5: 4

Calcularea impozitului pe salarii

Exemplu pentru calcularea impozitului pe veniturile de natura salariilor şi determinarea drepturilor salariale nete

Venitul brut din salarii 2000 lei
Contribuţia la asigurări sociale (CAS) (2000 ×25%) 500 lei
Contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate (CASS) (2000 × 10%) 200 lei
TOTAL contribuţii (500 lei + 200 lei) 700 lei
Venit net (2000 lei – 700 lei) 1 300 lei
Deducere personală (fără persoană în întreţinere) 495 lei
Baza de calcul (1300 lei – 495 lei) 805 lei
Impozit calculat şi reţinut (805 lei × 10%) 80,5 lei
Salariul net (1 300 lei -80,5 lei) 1 219,5 lei
Venitul brut din salarii 2000 lei

Concluzionând, salariaţii, în calitatea lor de contribuabili, au dreptul la deducere din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, care se acordă pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul de muncă unde se află funcţia de bază.

Stabilirea cuantumului impozitului pe salarii ţine cont de deducerea personală care se determină în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere. Impozitul pe veniturile din salarii şi contribuţiile datorate de angajator şi angajat pentru fiecare lună, se calculează şi se reţin de către angajatorii care au sediul sau domiciliul în România.

Deducerile personale sunt stabilite regresiv , astfel: 5
a) pentru salarii brute de la 1950 lei, deducerile personale sunt:

  • suma de 510 lei pentru salariatul fără persoane în întreţinere;
  • suma de 670 lei pentru salariatul cu 1 persoană în întreţinere;
  • suma de 830 lei pentru salariatul cu 2 persoane în întreţinere;
  • suma de 990 lei pentru salariatul cu 3 persoane în întreţinere;
  • suma de 1 310 lei pentru salariatul cu 4 sau mai multe persoane în întreţinere.

b) pentru salarii brute intre 1.951 lei si 3.600 lei, deducerea personală sau deducerile pentru persoane în întreţinere, se reduc de la sumele mai sus amintite până la zero.

Nivelul deducerii este stabilit în mod degresiv, cu cât venitul brut lunar din salarii este mai mare cu atât cuantumul deducerii este mai mic, mergând până la zero pentru veniturile care depăşesc 3601 lei. Degresivitatea deducerii personale înseamnă stabilirea unei deduceri diminuate în funcţie de venitul brut realizat de salariat.
c) pentru salarii brute mai mari de 3.601 lei, nu se acordă deducere.

Pentru copilul minor aflat în întreţinerea părinţilor sau a tutorelui, deducerea personală se acordă fiecăruia dintre părinţi, respectiv tutorelui.

Deducerea personala nu se fracţionează în funcţie de numărul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de munca cu timp parţial, la funcţia de baza.

Reţinerile din salarii suportate de către angajaţi sunt:

Contribuţia personalului la asigurările sociale se determină prin aplicarea unei cote de 25% din salariul brut realizat conform timpului de muncă efectiv lucrat.

Contribuţia personalului pentru asigurările sociale se datorează şi pentru perioadele în care angajatul se află: în incapacitate temporară de muncă; în concediu de maternitate; în concediu de creşterea copilului în vârstă de până la un an; în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului bolnav. În cazul persoanelor care cumulează mai multe funcţii, contribuţia se calculează şi se reţine la fiecare funcţie în parte.

Pentru perioadele nelucrate, contribuţia personalului la asigurările sociale nu se reţine de la salariaţi, prin urmare, nu constituie vechime în muncă utilă la pensie.

Contribuţia personalului pentru asigurările sociale de sănătate se calculează în cotă de 10% asupra venitului brut lunar realizat.

Contribuţiile sociale ale angajatorului

Potrivit Codului fiscal, contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt:

  • persoanele fizice rezidente şi nerezidente, care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;
  • persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori, precum şi entităţile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de venituri din activităţi dependente, atât pe perioada în care angajaţii desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care aceştia beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

Contribuţiile angajatorului suportate din fondul de salarii sunt:

a. Contribuţia asiguratorie pentru muncă (CAM) în cotă de 2,25%. Această contribuţie are termene de declarare şi plată 25 a lunii următoare celei în care s-au obţinut veniturile sau 25 a lunii următoare trimestrului în care s-au obţinut veniturile. Banii strânși din contribuția asiguratorie pentru muncă sunt împărțiți astfel:

  • 15% pentru alimentarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale;
  • 20% pentru bugetul de șomaj;
  • 5% pentru Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
  • 40% pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
  • 20% într-un cont distinct, la bugetul statului.

Fondul de garantare asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.

Din resursele Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se suportă următoarele categorii de creanţe salariale:

  • salariile restante, pentru o perioadă de trei luni calendaristice;
  • plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă, pentru o perioadă de trei luni calendaristice;
  • compensaţiile băneşti restante datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;
  • compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale, pentru o perioadă de trei luni consecutive;
  • indemnizaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii, pentru o perioadă de trei luni calendaristice.

Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale nu poate depăşi cuantumul a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, face parte din sistemul de asigurări sociale de stat şi cuprinde raporturi specifice prin intermediul cărora se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii incapacităţi de muncă şi decesul ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

b . Pentru condiţii deosebite şi speciale de muncă, angajatorul mai are în sarcina sa următoarele cote suplimentare:

  • 4% datorată în condiţiile deosebite de muncă;
  • 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă.

1 Coman Florin, Contabilitate financiară şi fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti, 2009, pag. 221.

2 Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe, Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva, 2009, pag. 235.

4 L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E Miricescu, Fiscalitate – de la lege la practică, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, pag. 175 - 178

5 Xxx Legea 227/2015 privind codul fiscal, art. 77

Pin It

Back to Top