Colonul iritabil reprezintă o patologie funcţională cu mare răspândire în populaţie. O mare parte din pacienţii consultaţi ambulator în gastroenterologie prezintă un tablou de tip colon iritabil.

Colonul iritabil reprezintă o boală funcţională, caracterizată prin tulburare de tranzit, ce constă în general din alternarea constipaţiei cu diareea, dureri abdominale difuze (în general sub forma unor crampe), uneori emisia de mucus. Nu fac parte din acest tablou: rectoragia, anemia sau pierderea ponderală.

Colonul iritabil a fost denumit cu o mulţime de sinonime, cum ar fi intestinul iritabil, diareea nervoasă, dar probabil cea mai sugestivă denumire ar fi de unhappy colon (colon nefericit). Pacienţii cu colon iritabil consultă în general o mulţime de medici, de la medicul de familie, la cel internist, gastroenterolog şi chiar chirurg, pe de o parte din cauza oncofobiei (frica de cancer), dar şi din cauza evoluţiei îndelungate a bolii.

De obicei, sunt pacienţi preocupaţi de boală, anxioşi, depresivi sau adesea lucrând în condiţii de stres prelungit. Nevroza anxios-depresivă este frecventă la aceşti pacienţi, astfel că în faţa medicului ei vor prezenta o istorie a bolii foarte amănunţită, detaliată, adesea cu accente dramatice. Fondul bolii poate fi de constipaţie (legată de absenţa de fibre din alimentaţie şi sedentarism), cu apariţia de scaune cu mult mucus sau scaune diareice, ce apar cel mai adesea în stări emoţionale, stres. Colonul iritabil este o boală funcţională, deci leziunile organice, decelabile prin tehnici paraclinice, sunt absente.

Tabloul clinic al colonului iritabil

Dureri abdominal e fie difuze, fie localizate pe traiectul colonic. Ele pot fi surde, dar adesea au caracter colicativ (crampe), cu durata de secunde sau minute. Alteori pacientul resimte doar un disconfort abdominal. Simptomele cel mai adesea dispar în perioadele de relaxare, concediu etc.

Tulburările de tranzit sunt frecvente, caracteristică fiind alternanţa constipaţiei cu diareea. Emisia scaunului este deseori sub formă de schibale (scaune dure, fragmentate), acoperite cu mucus. Adesea poate apărea falsa diaree, în care, după aceste scaune dure, urmează continuarea cu scaun lichid de iritaţie colonică. Scaunele diareice apar ocazional, cel mai frecvent sub forma unor scaune imperioase, matinale, postprandiale sau la emoţii (înainte de examene).

Emisia de mucus este frecventă, însoţeşte eliminarea scaunului (în special cel dur, sub formă de schibale). Sângele nu apare în scaun în tabloul de colon iritabil, dar scaunele dure, tari pot crea fisuri anale ce pot sângera.

Balonarea este frecventă la pacienţii cu colon iritabil, fiind localizată difuz, sau pacientul o resimte în special în anumite zone ale abdomenului. Emisia de gaze poate uşura suferinţa pacientului în mod tranzitoriu.

Diagnostic

Diagnosticul de colon iritabil se face prin excluderea bolilor organice ale colonului, deci pe baza unor explorări paraclinice. Există anumite criterii care sugerează colonul iritabil, denumite (după numele autorului care le-a descris):

Criteriile Manning

  • Dureri abdominale care cedează după emisia de scaune.
  • Scaune ce devin mai frecvente şi mai moi în prezenţa durerii.
  • Balonare, distensie abdominală.
  • Senzaţia de evacuare incompletă a rectului.
  • Eliminarea de mucus la scaun.
  • Caracterul imperios al defecaţiei.

Criteriile Manning au fost revăzute şi uşor modificate la Roma (modificări privind pasajul scaunului), ele devenind criteriile de la Roma I, şi mai recent criteriile Roma II şi respectiv criteriile Roma III.

Diagnosticul paraclinic al colonului iritabil constă în excluderea bolilor organice abdominale şi recurge la următoarele investigaţii:

  • Anoscopie, rectoscopie, colonoscopie (eventual irigografie), pentru evidenţierea absenţei patologiei organice de colon.
  • Gastroscopie, pentru evidenţierea eventualelor suferinţe gastrice.
  • Ecografie abdominală şi pelvină, pentru evidenţierea suferinţelor colecistului, pancreasului, organelor genitale.
  • Evaluarea radiologică a intestinului (enteroclisma sau bariu pasaj cu urmărire), capsula endoscopică sau enteroscopie pentru patologie organică enterală.

Diagnosticul de colon iritabil se pune prin excluderea leziunilor organice la aceste investigaţii şi prin criteriile de încadrare clinică în colon iritabil (criteriile Manning sau Roma).

Diagnosticul diferenţial

Diagnosticul diferenţial al colonului iritabil se face cu:

  • neoplasmul ano-rectal şi neoplasmul de colon;
  • boli inflamatorii colonice (RUH, boala Crohn);
  • diverticuloza colonică şi diverticulita;
  • deficitul de lactază;
  • dispepsia funcţională.

Evoluţie

Evoluţia colonului iritabil este favorabilă, deoarece nu apar complicaţii. În general, boala evoluează vreme îndelungată, cu perioade mai liniştite sau cu exacerbări, de obicei legate de stres. Există unele situaţii în care colonul iritabil este asociat cu diverticuloza de colon (având în vedere că diverticuloza este o boală frecventă mai ales la oamenii mai în vârstă).

Tratamentul colonului iritabil

Tratamentul acestei boli este în general dificil, iar rezultatele se lasă deseori aşteptate. Fiind vorba de o patologie funcţională în care componenta psihică este destul de importantă, rolul echilibrării psihice este, el însuşi, important.

Dietetic — dieta va fi, în cazurile în care predomină constipaţia, una bogată în fibre alimentare. Dacă dieta nu este suficientă, constipaţia se va combate cu laxative de tip Forlax (cresc volumul scaunului). Se va indica o dietă pe care pacientul o tolerează, evitându-se alimentele ce produc simptome.

Medicamentos terapia va consta din:

  • Antidiareice (în cazuri cu diaree), cum sunt Smecta (smectita) sau Imodium (loperamid).
  • Antispastice - durerile se combat cu medicaţie de tip antispastic: Spasmomen (blocant al canalelor de calciu), Debridat, Duspatalin, Colospasmin, No-Spa. Medicaţia se administrează la nevoie, încercând să se găsească cea eficientă la pacientul tratat (se schimbă medicaţia până se descoperă medicamentul cu efect maxim).
  • Sedative - medicaţia sedativă este adesea utilă, la fel psihoterapia. Adesea infirmarea diagnosticului de neoplasm de colon (pe care pacientul şi-l imaginează), poate duce la ameliorarea simptomelor. În colonul iritabil, dieta şi terapia sunt în general individualizate, iar rolul încrederii pacientului în medicul curant este important.

Back to Top