Riscul de lichiditate

Aspecte introductive

În scopul mentinerii credibilitatii fata de clienti si comunitatea financiara bancile trebuie sa probeze în permanenta un grad corespunzator de lichiditate. Pentru a raspunde obiectivului de lichiditate, gestionarea intrarilor si a iesirilor de fonduri trebuie realizata asa încît sa existe în permanenta suficiente lichiditati la nivelul institutiei bancare.

Riscul lipsei de lichiditati se manifesta în urma necorelarii scadentelor dintre posturile de activ si cele de pasiv. În practica se manifesta fenomenul prelungirii scadentelor la active si a reducerii celor la pasive. Daca creditele si dobînzile nu sunt rambursate conform planului banca se confrunta cu nevoi de lichiditate pe termen scurt care trebuie finantate. Efectele sunt similare si cînd clientii retrag sume importante din depozitele constituite la banca.

Lichiditatea activelor exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si cu costuri minime în numerar sau disponibilitati în conturi curente.

Exigibilitatea pasivelor arata capacitatea obligatiilor de a deveni scadente la plata.

Riscul de lichiditate , are mai multe acceptiuni:

1. reprezinta riscul unei banci ca veniturile si capitalul sau sa fie afectate, datorita incapacitatii de a-si onora la termen obligatiile, fara a se confrunta cu pierderi inacceptabile (conform U.S. Office of the Comptroller of the Currency).

2. riscul de lichiditate include:

• incapacitatea bancii de a finanta portofoliul de active pe maturitatile si la ratele de dobînda corespunzatoare;
• incapacitatea bancii de a lichida pozitia la momentul oportun si la un pret rezonabil (conform JP Morgan Chase, Annual Report 2000).

3. riscul de lichiditate decurge din necorelarea maturitatilor dintre fluxurile de încasari si cele de plati ( conform Merill Lynch, Annual Report 2000).

4. riscul de lichiditate consta în pierderile potentiale de profit si/sau capital ca urmare a esuarii în respectarea obligatiilor asumate si deriva din insuficienta rezervelor comparativ cu nevoile de fonduri.

Fenomenul de Bank run: Daca pe piata exista informatii privitoare la dificultatile de plata ale unei institutii bancare creditorii acesteia vor solicita rambursarea imediata si completa. Criza de lichiditati la o banca poate fi generata si de factori psihologici. Zvonurile însotite de aprecieri fara o baza reala (self-fulfillig profecies) care se autoîntretin pe piata pot determina pierderea credibilitatii si chiar falimentul bancii.

Exista doua laturi privind necesarului de lichiditate al unei institutii de credit:Planificarea lichiditatii este o functie deosebit de importanta a managementului activelor si pasivelor, deoarece vizeaza matching-ul fluxurilor de numerar care intra/ies din institutia de credit, asa încît la orice moment sa poata fi onorate solicitarile titularilor de depozite privind lichidarea totala sau partiala a acestora sau platile ordonate de titularii de conturi bancare.

• latura pasiva a bilantului, consecinta a retragerii de depozite, conturi curente, a rambursarii împrumuturilor contractate de la banci,
• latura activa a bilantului, ca urmare a exercitarii angajamentelor de creditare sau a linilor de credit deschise clientilor.

Gestionarea lichiditatilor unei institutii de credit se poate realiza în trei moduri:

• prin gestionarea pasivelor bancare. Aceasta solutie îi permite institutiei de credit sa mentina acelasi nivel al totalului bilantier fara a opera modificari în structura si volumul activelor detinute.
• prin managementul activelor respectiv valorificarea unei parti din active, ca alternativa la atragerea de noi resurse, pentru a acoperi retragerile de fonduri.
• prin gestionarea combinata a activelor si pasivelor bilantiere

Indicatorii lichiditatii bancare

GAP - ul de lichiditate sau pozitia lichiditatii se determina ca diferenta între totalul activelor (inclusiv angajamentele de finantare primite de institutia de credit) si totalul pasivelor (inclusiv angajamentele de finantare date de institutia de credit), pe fiecare banda de scadenta.

Daca GAP – ul este pozitiv situtia este favorabila institutiei de credit întrucît lichiditatea efectiva reprezentata de active este mai mare decît lichiditatea necesara reprezentatta de pasive. Concret, banca are surse de lichiditate suficiente pentru a-si acoperi obligatiile care ajung la maturitate pe acea banda de scadenta.

Daca GAP – ul este negativ banca se va confrunta cu un deficit de lichiditate pe banda de scadenta pentru care se calculeaza. Surplusul de lichiditate efectiva trebuie finantat.

Rata lichiditatii se exprima în procente si indica gradul de îndatorare (dependenta) al bancii fata de piata monetara în ansamblul sau sau fata de un segment al acesteia. Valorile mai mari de 100% arata tendinta de scadere a gradului de îndatorare a bancii pe piata monetara si de crestere a lichiditatii proprii.

Transformarea medie a scadentelor este diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor si scadenta medie ponderata a pasivelor. Ponderarea se face cu coeficientul grupei de activ/pasiv corespunzatoare fiecarei perioade. Se exprima în zile, luni, ani si sugereaza cel mai bine riscul de lichiditate prin transformarea scadentelor ce trebuie operata.

Rata de acoperire a bresei se calculeaza ca raport între veniturile nete din dobînzi ale bancii (dobînzi încasate – dobînzi platite) si diferenta activ - pasiv. Indicatorul se exprima procentual si arata dobînda maxima pe care banca o poate plati pentru a-si procura resursele necesare, în cazul în care ar face un plasament suplimentar, fata de resursele de care deja dispune. tinînd cont de rentabilitatea acestui nou plasament, banca trebuie sa decida daca este sau nu avantajos sa-si atraga noi resurse la rata de dobînda de pe piata.

Coeficientul fondurilor proprii si al resurselor permanente se calculeaza ca raport între resursele pe termen lung ale bancii si utilizarile pe termen lung (mai mare de 5 ani) si urmareste sa împiedice o finantare a plasamentelor pe termen lung din resurse pe termen scurt. Acest raport trebuie sa fie de cel putin 60% pentru bancile din Uniunea Europeana.

Rezerva minima obligatorie este suma pe care fiecare banca este obligata sa o pastreze la banca centrala în contul deschis la aceasta. Se dimensioneaza prin aplicarea cotei sau ratei rezervei minime obligatorii stabilita de catre banca centrala, la volumul depozitelor atrase de fiecare banca. Aceasta obligativitate are un aspect prudential legat de asigurarea unei lichiditati minime bancilor pentru a face fata solicitarilor de retragere a depozitelor.

Indicatorul de lichiditate se calculeaza ca raport între lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara, pe fiecare banda de scadenta. Limita minima a indicatorului de lichiditate este 1.

Lichiditatea efectiva se determina prin însumarea, pe fiecare banda de scadenta, a activelor bilantiere si a angajamentelor primite evidentiate în afara bilantului.

Lichiditatea necesara se determina prin însumarea, pe fiecare banda de scadenta, a obligatiilor bilantiere si a angajamentelor date evidentiate în afara bilantului.

În cazul înregistrarii unui excedent de lichiditate în oricare dintre benzile de scadenta, cu exceptia ultimei benzi, acesta se va adauga la nivelul lichiditatii efective, aferent benzii de scadenta urmatoare.