Finante Publice
Activitatea economică se desfăşoară in fiecare ţară potrivit unui mecanism propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, de obiective ce determină conducerea şi de structuri organizatorice (instituţionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectuează conducerea.
In acest sistem de conducere se includ:
- principiile fundamentale de conducere
- organizarea economiei şi conexiunile intre componentele acesteia,
- sistemul pieţei
- criteriile de eficienţă
- parghiile economice
- sistemul informaţional
Principala funcţie a acestui mecanism este cea de conducere şi reglare a proceselor economice, condiţionate de raporturile de interese.
Creditul public reprezintă suma pe care o autoritate publică o ia cu împrumut de la un agent economic oarecare. Creditorul poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, autohtonă sau străină. Creditul poate fi pe termen scurt, mediu sau lung şi este purtător de dobândă. Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor luate cu împrumut de către o autoritate publică şi existente în sarcina acesteia la un moment dat sau pe un interval de timp (de regulă un an).
Activitatea societăţii omeneşti se infăţişează ca un complex de acţiuni şi relaţii pe care le promovează participanţii, adică subiecţii acestei activităţi, respectiv indivizii, grupurile de indivizi sau instituţiile ce-i reprezintă in ansamblul lor sau pe comunităţi definite după diferite criterii.
Această activitate se concretizează in procese formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaţii, efectuarea unui serviciu, crearea unei opere de artă sau ştiinţifice etc.) şi in fluxuri de transfer exprimand, in general, dorinţa fiecărui participant de a-şi satisface nevoile de consum, de a-şi asigura şi imbunătăţi existenţa.
Echilibrul financiar este opozabil atat indivizilor şi firmelor, cat şi entităţilor economico-sociale de factură micro sau macro, precum comunităţile locale, statul, economia in ansamblul ei. Echilibrul financiar apare in legătură atat cu finanţele publice, cat şi cu cele private.
Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia ii este caracteristică, pentru subiectul de referinţă, corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şi/sau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire, atat in timp, cat şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii, volumului) acestora.
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea in formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia.
Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice şi anume de componenta ei privind repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului. In sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se includ, după criteriul instituţiei care le efectuează: