Finante Publice

Veniturile publice includ resursele financiare ale administraţiei de stat, ale asigurărilor sociale de stat şi ale instituţiilor publice cu caracter autonom. Dimensiunea şi structura lor depind de un complex de factori, in care se includ:

• factori economici, concretizaţi in produsul intern brut şi dinamica sa;
• factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobandă, concretizaţi in preţ şi evoluţia sa;
• factori sociali, respectiv educaţionali, culturali, de sănătate ş.a.;
• factori demografici, concretizaţi in numărul şi structura populaţiei şi care determină numărul contribuabilor;
• factori politici şi militari;
• factori financiari, care se concretizează in dimensiunea cheltuielilor publice.

Impozitele directe sunt o categorie de impozite clasificate după criteriul trăsăturilor de fond şi de formă. Ele prezintă o serie de avantaje rezultate din trăsături ce răspund cerinţelor multora din principiile impunerii: sunt nominative, sunt legate de puterea economică şi de situaţia personală a contribuabilului, sunt aduse la cunoştinţa plătitorului anticipat plăţii atat in ce priveşte suma de plată, cat şi termenele-scadenţă.

Conceptul de Trezorerie a apărut ca rezultat al unei lungi evoluţii istorice, care a condus mai întâi la identificarea noţiunii de „ban public”, apoi la ideia de centralizare a acestuia sub o autoritate unică având scopul de a veghea la respectarea unui ansamblu de reguli speciale.

Trezoreria: concept, conţinut

Diversificarea şi intensitatea intervenţiilor statului, îndeosebi în domeniul economic, au impus redimensionarea importanţei Trezoreriei, având în vedere amploarea fluxurilor care se derulează prin intermediul său.

În funcţie de modul în care statul s-a angajat sau dezangajat în viaţa economică, după cel de-al doilea război mondial, se pot evidenţia următoarele faze specifice în evoluţia Trezoreriei publice:

Notiunea de cheltuiala publica s-a conturat pe fundalul aparitiei si evolutiei consumului de resurse, în forma baneasca, pentru satisfacerea de nevoi publice, fiind utilizata cu mai multe acceptiuni, atât în teorie, cât si în pactica, dintre care, se invoca, cel mai adesea, sensul juridic si cel economic.

Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor pe care le reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi, în special, fiscale.

Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar sau bănesc, de credit şi financiar), urmăreşte realizarea obiectivelor politicii economice şi sociale a statului. Luarea în discuţie a sistemului fiscal este importantă şi necesară, întrucât din modul în care acesta este construit şi funcţionează se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală şi eficienţa implicării puterii publice în viaţa economică şi socială a unei ţări.