Asigurarea de transport rutier

Asigurările auto a apărut pentru prima dată la începutul secolului XX, fiind incluse în categoria accidente. În a doua jumătate a secolului odată cu dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creşterea numărului de maşini şi cu diversificarea acestora, asigurările de auto s-au desprins din grupa asigurărilor de accidente devenind o categorie de asigurări de sine stătătoare şi foarte vastă.

Deşi la început asigurările auto propuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor odată cu trecerea timpului au apărut noi tipuri de protecţie.

Asigurarea locuinţelor

Pentru persoana fizică este necesară protecţia bunurilor dobândite ca urmare a multor ani de muncă şi eforturi. Există, în acest sens, suficiente forme de acoperire care au menirea de a proteja locuinţele aflate în proprietate personală, sau care sunt închiriate, precum şi a conţinutului lor.

La asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice ca şi în asigurarea pentru pagubele produse apartamentelor sau locuinţelor închiriate, obiectul asigurării îl reprezintă clădirile, respectiv apartamentele închiriate de asigurat( pentru pagubele produse acestuia şi pentru care asiguratul este răspunzător faţă de proprietar).

Condiţii generale privind obiectul şi riscurile asigurate

Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliu tuturor societăţilor de asigurare, care îşi desfăşoară activitatea în România în cadrul ramurii de non-life.

Se poate încheia de persoane fizice şi juridice, în general cu sediul sau reşedinţa în România cu societate de asigurări care practică asigurări non-life. Obiectul şi riscurile asigurate sunt în general acelaşi la toate societăţile de asigurare, diferit fiind mecanismul de încheiere al asigurării.

Deosebiri dintre asigurarea tradiţională şi unit linked

Asigurarea unit linked este diferită faţă de asigurarea clasică în substanţa sa, în modul de administrare şi în flexibilitatea pentru contractant şi pentru asigurător. Din punct de vedere al tehnicii investiţiilor. În cazul asigurării clasice, riscul investiţiei aparţine asigurătorului, iar răspunderea faţă de contractant este foarte mare. Deoarece asigurătorul a promis o anumită dobândă, va fi obligat să investească banii cu multă prudenţă de obicei în depozite bancare şi obligatoriu de stat care deşi nu duc la obţinerea unor beneficii mari sunt investiţii sigure.

Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor. Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt îndemnizaţiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurările de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate , fiind legate de asociaţii religioase.

Până la sfârşitul secolului XIX, cele două forme ale asigurărilor de viaţă au fost cele mai practicate forme de asigurare. Tabelele de mortalitate şi introducerea calculelor actuariale au revoluţionat în întregime practica asigurărilor de viaţă.

Back to Top