Piata de Capital
Tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni realizate pe pieţele bursiere de tip american pot fi clasificate în mai multe moduri: după natura contului deschis de client la broker, ele se împart în tranzacţii pe bani gata şi tranzacţii în marjă; după momentul executării contractului, se poate vorbi de tranzacţii cu lichidare normală (engl.regular settlement) şi tranzacţii cu lichidare imediată (engl. cash delivery); după modul de executare, se cunosc vînzări "lungi" (engl. long sales) şi vînzări "scurte" (engl. short sales).
Operaţiunile RM - cunoscute anterior sub denumirea de tranzacţii la termen (fr. à terme) - se încheie la o bursă într-o anumită zi, urmînd a fi executate (lichidate) la o dată fixă în fiecare lună, numită ziua lichidării.
Ca pe orice piaţă, la bursă cursul titlurilor financiare preţul curent al acestora se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta. Specific bursei este însă faptul că acest proces se realizează după o procedură aparte definită în regulamentul instituţiei prin intermediul unor firme specializate societăţile de bursă şi al unor persoane calificate în astfel de tranzacţii, agenţii de bursă.
Pieţele de capital sunt specializate în domeniul tranzacţiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acţiuni şi obligaţiuni. Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie. În literatura de specialitate, se folosesc de către unii autori noţiuni diferite pentru a descrie structura pieţei.
Spre exemplu, în literatura franceză, în locul noţiunii de piaţă financiară se foloseşte cea de piaţă a capitalurilor, aceasta incluzând piaţa creditului, piaţa valorilor mobiliare (numită în acest caz piaţă financiară) şi piaţa monetară. Piaţa de capital este structurată în două segmente diferite, dar interdependente: piaţa primară şi piaţa secundară.
Necesităţile de existenţă ale individului, ca şi cele de existenţă şi funcţionare ale grupurilor sociale şi ale societăţii in ansamblul ei sunt satisfăcute in economia de piaţă, intr-o măsură covarşitoare şi de o manieră quasigenerală, pe baza cererii şi ofertei. Un gen de necesităţi il reprezintă nevoia de bani, in particular de capital. Nevoia de bani este determinată de consum, in cazul populaţiei, şi de dorinţa de a iniţia sau continua o afacere, in cazul intreprinzătorilor, situaţie in care se vorbeşte de nevoia de capital.