Asigurări
Asigurarea autovehiculelor
Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecţie.
De aceea, asigurările auto actualmente nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
Esenţa şi destinaţia asigurărilor de răspundere civilă
Asigurările de răspundere civilă acoperă prejudiciul produs de asigurat – persoana fizica sau juridica – unor terţe persoane. (în aceste asigurari, pe lingă asigurat şi asigurător mai intervine şi a trei persoană, şi anume terţul pagubit). Asigurarea de răspundere civilă are caracteristici specifice domeniului asigurărilor în general şi caracteristici specifice clasei de asigurări pe care o reprezintă.
Asigurarea de fidelitate
Cuvîntul pecuniar înseamnă în legătură cu banii, iar asigurarea pecuniară acoperă riscurile unei organizaţii care s-ar putea găsi în situaţia de a trebui să plătească o sumă de bani, fie în situaţia de a nu putea încasa sumele pe care le încasa de obicei.
Asigurarea de fidelitate sau de cauţiune a fost întrodusă în secolul XIX-lea pentru a înlocui sistemul de cauţiuni private. Pînă la acea dată, cetăţenilor care deţineau funcţii de răspundere în guvern, industrie, comerţ etc. li se cerea adesea să desemneze o altă persoană care putea să fie garantul lor. Acest garant se angaja să plătească o sumă de bani atunci cînd ar fi apărut pierderi ca urmare a acţiunii persoanei ce deţinea respectiva funcţie de raăspundere. Nu fiecare om cinstit putea să-şi găsească o cauţiune, datorită riscurilor evidente ale poziţiei lor. În consecinţă, în 1840 s-a format Societatea de Garanţii Britanică din Edinburgh.
Evoluţia conceptului de asigurare
Comunitatea de risc şi mutualitatea au constituit premise esenţiale pentru înţelegerea faptului că în faţa unor pericole doar “unirea face putere”, ca şi pentru a le face faţă este necesară constituirea unui fond comun al cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului “toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.
Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenţii a omenirii. Ideea ei se pierde în adâncimea secolelor.
Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor. Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt îndemnizaţiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurările de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate , fiind legate de asociaţii religioase.
Până la sfârşitul secolului XIX, cele două forme ale asigurărilor de viaţă au fost cele mai practicate forme de asigurare. Tabelele de mortalitate şi introducerea calculelor actuariale au revoluţionat în întregime practica asigurărilor de viaţă.