Alte asigurări de persoane

Deosebiri dintre asigurarea tradiţională şi unit linked

Asigurarea unit linked este diferită faţă de asigurarea clasică în substanţa sa, în modul de administrare şi în flexibilitatea pentru contractant şi pentru asigurător. Din punct de vedere al tehnicii investiţiilor. În cazul asigurării clasice, riscul investiţiei aparţine asigurătorului, iar răspunderea faţă de contractant este foarte mare. Deoarece asigurătorul a promis o anumită dobândă, va fi obligat să investească banii cu multă prudenţă de obicei în depozite bancare şi obligatoriu de stat care deşi nu duc la obţinerea unor beneficii mari sunt investiţii sigure.

În cazul asigurării unit linked , riscul investiţional aparţine contractantului asigurării, asigurătorul care încheie acest contract evaluează capitalul în funcţie de unităţile de investiţie. Preţul sau cursul investiţiei este calculat în fiecare zi sau săptămână. Valoarea poliţei este întotdeauna rezultatul unui număr de unităţi înmulţit cu cursul zilei respective. Beneficiile obţinute din investiţii sunt stabilite în relaţie cu performanţa fondurilor de investiţii create şi puse la dispoziţie de asigurător.

Asigurarea clasică include o asigurare cu termen limită sau o dată scadentă pentru achitarea primelor de asigurare. În cazul asigurării unit linked, contractantul asigurării poate plăti suplimente de primă oricând doreşte, ca sume adiţionale pentru investire, sub formă de top-up. În acelaşi timp, asiguratul poate beneficia de controlarea investiţiei sale înainte de termen sau mai târziu de termenul fixat, nefiind obligat să respecte cu stricteţe termenele, ca şi în cazul asigurării clasice.

În ceea ce priveşte prima de asigurare, la asigurarea clasică ea este dată de suma costurilor primei de risc şi a primei de depunere, stabilite în prealabil. În cazul asigurării Unit Linked, asiguratul care încheie acest tip de contract dispune de un depozit, de unde sunt asigurate sumele pentru rambursarea sau compensarea cheltuielilor şi pentru primele de risc, investindu-se diferenţa. Prima de asigurare nu se mai stabileşte pe toată durata asigurării. Asigurătorul Unit Linked îşi extrage sumele de care are nevoie într-un anumit an sau într-o anumită lună, pentru acoperirea cheltuielilor şi riscurilor din valoarea fondurilor contractului respectiv.

Asigurarea Unit Linked nu cunoaşte fenomenul finanţării anticipate cu prima de asigurare, care presupune ca la începutul perioadei de asigurare, prima de asigurare plătită de asigurat să fie mai mare decât este nevoie în realitate. Apare astfel o rezervă care poate fi epuizată în cazul în care la expirarea perioadei asigurate, prima este prea mică pentru acoperirea riscului.

Banii care nu sunt folosiţi pentru acoperirea riscului sunt investiţi în favoarea asiguratului.

Asigurarea pentru ipotecă : - se încheie de obicei la cumpărarea unui imobil. Prin încheierea unei asigurări de viaţă creditorul( de obicei banca) se asigură că în caz de deces al debitorului va încasa sumele restant neplătite.

Există mai multe forme de asigurare de ipotecă în funcţie de modul de rambursare a creditului, cele mai întâlnite fiind:

1) Ipoteca liniară  – prin care debitorul şi creditorul stabilesc rambursarea creditului într-un anumit număr de ani, pe baza achitării anuale a unei sume fixe. Debitul global, care constă în rata la care se adaugă dobânda la suma împrumutată scade anual, deoarece pentru rata deja plătită nu se mai plăteşte dobândă. În aceste cazuri se încheie o asigurare de deces, care garantează achitarea restului sumei în cazul în care debitorul decedează înainte de rambursarea integrală a creditului.

O asemenea asigurare de capital pentru caz de deces poate fi încheiată şi pentru două persoane. Dacă două persoane cumpără o casă împreună, în cazul decesului debitorului, respectiv a unuia dintre asiguraţi, îndemnizaţia acordată de această asigurare de risc poate fi folosită pentru achitarea părţii de credit neactualizate.

2) Ipoteca pe bază de anuitate (Anuitate) : - se caracterizează prin plata dobânzii şi a ratei printr-o sumă anuală fixă, denumită anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniară, suma plătită periodic nu se micşorează.

Componentele sumei se modifică din următoarele considerente:

• fiecare sumă plătită include suma calculată ca rată şi progresiv se reduce suma care reprezintă participarea la dobândă,
• rata anuală rămâne neschimbată, ponderea acelei părţi din suma plătită anual pe care o reprezintă rata propriu zisă înregistrează o creştere continuă

În primii ani, rata anuală este mai mică, în ultimii ani, suma plătită reprezintă aproape integral rata.

Pentru acoperirea riscului de deces şi în acest caz se încheie o asemenea asigurare de capital în descreştere periodică pentru caz de deces, în cadrul căreia capitalul asigurat suferă o evoluţie paralelă cu cea a debitorului. Descreşterea capitalului asigurat este egală cu rata achitată anual.

În caz de deces, datoria este acoperită prin plata de către asigurător a sumei asigurate. În fiecare an se plăteşte o sumă fixă, constituită din dobândă şi rată. În primii an, cuantumul dobânzii este mare, suma care reprezintă rata reprezintă o parte, cu fiecare an mai mare, din anuitate, în vreme ce componenta dobânzii scade.

Ipoteca pe bază de asigurare mixtă : se practică în două tipuri de contracte:

• contract de credit
• contract de asigurare de deces

O altă formă o constituie ipoteca în combinare cu o asigurare de viaţă, care presupune ca în fiecare an să se plătească prime de asigurare pentru asigurarea mixtă şi dobânda la creditul angajat. Prin această asigurare se oferă şi protecţie pentru riscul de deces. Suma împrumutată rămâne pe toată perioada derulării contractului de credit la valoarea maximă şi este rambursată dintr-o dată integral, prin indemnizaţia plătită în baza poliţei de asigurare.

Ipoteca pe baza unei asigurări de viaţă şi amortizare sub forma unei prime de economisire are la bază o asigurare de viaţă prin care asigurarea se divide într-o asigurare de risc( cu un capital egal cu suma împrumutată) şi o asigurare de economisire. Creditorul acordă pentru primele de asigurare de economisire o compensaţie la dobândă egală cu dobânda ipotecii. Premisa o constituie suma împrumutată care trebuie rambursată la termenul scadent. În funcţie de această sumă şi de valoarea dobânzii ipotecii, este stabilită valoarea primelor de asigurare de economisire pentru perioada pentru care a fost stabilită dobânda ipotecii( de regulă de la 10-15 ani).

În caz de prelungire ulterioară, prima de economisire este recalculată pe baza noii dobânzi de ipotecă contractate .Dacă aceasta este mai mare decât dobânda iniţială, prima de economisire scade pentru perioada iniţială. Dacă aceasta este mai mică, atunci prima de economisire creşte.

Prin această formă de asigurare, pe perioada derulării contractului pot să existe mai multe sau mai puţine datorii anuale fixe şi în acelaşi timp asiguratul poate obţine o sumă asigurată egală cu creditul în caz de deces sau de supravieţuire, atât pe perioada derulării contractului cât şi după expirarea acestuia.

Este mai avantajoasă decât ipoteca combinată cu o asigurare mixtă. Această situaţie este generată de influenţa ratei. În cazul unei asigurări mixte asigurătorul lucrează cu o dobândă calculată fixă. Dobânda ipotecii este întotdeauna mai mare, astfel încât în cazul ipoteci pe baza unei asigurări de viaţă cu amortizare sub forma unei prime de economisire, asigurătorul ia în calcul un profit mai mare şi de aceea prima poate fi mai mică.

Dezavantajul acestei ipoteci este acela că la sfârşitul perioadei stabilite valoarea capitalului va fi egală cu cea a creditului acoperit, în timp ce în cazul asigurării mixte capitalul poate să crească prin împărţirea profitului astfel încât după rambursarea datoriei se mai poate acorda o sumă în plus.

Asigurarea de rentă : - asigurătorul plăteşte o indemnizaţie periodică de la o dată bine stabilită în contract. În funcţie de perioada de plată a acesteia se disting:

Renta cu rată fixă : - caz în care indemnizaţia de asigurare se plăteşte indiferent dacă asiguratul mai trăieşte sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate fixe, este important dacă asiguratul mai este sau nu în viaţă, ea se plăteşte pe o anumită perioadă(un număr de ani).

Renta viageră : - caz în care pentru primirea unei indemnizaţii de rentă viageră, asiguratul( sau în cazul în care avem de-a face cu mai mulţi asiguraţi, cel puţin unul dintre aceştia) trebuie să fie în viaţă. Asigurarea este încheiată pe viaţa asiguratului. O asigurare de rentă viageră poate fi încheiată şi în favoarea mai multor persoane. În astfel de situaţii, la moartea unuia dintre asiguraţi, renta viageră se transferă asupra viţii celuilalt.

Pensia de urmaş : - se acordă sub forma unei indemnizaţi anuale până la expirarea termenului, chiar dacă asiguratul decedează înaintea acestei date. Această formă de asigurare se încheie doar pentru un singur asigurat. Deoarece este vorba de o rentă fixă, pentru acordarea indemnizaţiilor nu este necesar ca asiguratul să fie în viaţă. Ea se aplică în special în alocaţiei de familie şi al pensiei.

Renta

Rentele pot fi:

• rente viagere
• rente temporare

Renta viageră – se acordă până la decesul asiguratului, în timp ce renta temporară- se acordă până la o dată stabilită sau până la decesul asiguratului în cazul în care acesta survine înaintea datei respective.

Renta viageră se acordă în general trimestrial şi mai rar lunar. Primul trimestru se consideră de la data intrării în vigoare a rentei. Dacă la primul termen-limită se constată că asiguratul a decedat, nu se acordă renta. Trimestru în care s-a produs decesul nu este acoperit de indemnizaţie, situaţie cunoscută şi sub denumirea de „fără indemnizaţie finală”.

Se poate vorbi de asigurare mixtă cu indemnizaţie finală, situaţie în care ultimul termen de acordare a rentei se prelungeşte proporţional cu perioada scursă până în ziua decesului asiguratului. În acest caz indemnizaţia acoperă perioada cuprinsă între data morţii asiguratului şi ultima dată limită de acordare a rentei anterioară decesului.

Există şi posibilitatea ca renta viageră să se acorde anual, o dată la şase luni sau lunar cu consecinţe în ceea ce priveşte valoarea rentei viagere. În cazul în care indemnizaţia de rentă viageră se acordă anual sau o dată la şase luni, asigurătorul dispune de bani vreme mai îndelungată şi poate obţine profituri mai mari din investiţii. În plus are mai puţine cheltuieli administrative, în cazul termenelor lunare lucrurile stau invers.

Rentă cu sau fără rambursare a primei de asigurare 

Pentru contractul de rentă viageră cu rambursare, în cazul decesului asiguratului se rambursează primele de asigurare deja plătite. Primele pentru o rentă cu rambursare sunt mult mai mari decât cele plătite în cazul unei rente viagere fără rambursare.

Astfel de rentă viageră pentru o singură persoană se încheie pentru alocaţie de bătrâneţe(pensie) şi pentru alocaţie provizorie până la pensie.

Rentă de supravieţuire

Prin această asigurare se acordă o indemnizaţie periodică în cazul decesului asiguratului în favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viaţă.

Cele mai des întâlnite forme sunt:

• Renta temporară de supravieţuire, prin care se acordă indemnizaţia până la data stabilită în prealabil în contract sau până la data decesului coasiguratului, dacă acesta survine mai devreme.
• Renta de supravieţuire viageră, în cazul în care coasiguratul moare înaintea primului asigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizaţi.

Aceste forme se practică preponderent pentru alocaţie temporară, pentru pensie de urmaş şi pentru alocaţie temporară a sistemului de pensii.

În majoritatea cazurilor, există o combinaţie cu alocaţia de bătrâneţe.

Renta de supravieţuire pe toată durata vieţii acordă o indemnizaţie până la momentul decesului coasiguratului. În cazul în care această asigurare se încheie contra plăţii unei prime de asigurare, perioada în care se efectuează această plată este temporară( de ex: -până la împlinirea vârstei de 60-65 ani de către coasigurat).Se practică pentru alocaţii pe toată durata vieţii din pensia de urmaş şi sub forma unor scheme colective de pensii.

Renta viageră pentru două persoane 

Se acordă o indemnizaţie periodică în condiţii de supravieţuire sau deces al primului asigurat. Ea poate fi comparată cu asigurările mixte de viaţă. Se foloseşte în special pentru alocaţie pentru pensia de bătrâneţe, respectiv pensia de urmaş pentru soţ sau soţie.

Opţiuni şi clauze adiţionale

Societatea de asigurare oferă posibilitatea unor avantaje şi protecţii suplimentare la fiecare dintre produsele de asigurare. Cea mai întâlnită este protecţia împotriva inflaţiei. În general se practică ca o clauză adiţională, dată fiind rata mare a inflaţiei din România, este absolut necesară.

Deoarece asigurare de viaţă este o asigurare pe termen lung, este necesară cel puţin menţinerea valorii reale a sumei asigurate, ceea ce implică corectarea sumei asigurate şi a primelor de asigurare cu inflaţia a acesteia. Ea are ca scop protejarea sumei asigurate, păstrarea valorii reale a poliţei prin ajustarea permanentă cu rata inflaţiei. Prin această opţiune se poate menţine în viitor valoarea reală a sumei asigurate stabilită la încheierea poliţei şi se aplică numai poliţelor plătite în mod eşalonat. Acest lucru este însoţit de creşterea corespunzătoare a primei de asigurare.

Corectarea se face la fiecare aniversare a poliţei, respectiv atunci când se împlineşte un anumit număr de anji.Ca mod de funcţionare, suplimentul de primă de asigurare se va utiliza pentru adăugarea unei sume adiţionale, calculate pe baza vârstei asiguratului în anul respectiv şi a perioadei rămase până la expirarea poliţei.

Cauze adiţionale ale contractului de asigurare de viaţă

Acestea se adaugă contractul de bază, având ca scop oferirea unor avantaje în plus asiguraţilor contra plăţii unor sume foarte mici. În general ele sunt valabile pentru oricare dintre asigurările de viaţă şi se adaugă contractului principal în aceleaşi condiţii, respectiv vârsta de intrare în asigurare şi durata de plată a primelor.

1.Clauza de scutire de la plata primelor : - ea presupune posibilitatea de încetare a plăţii primelor de asigurare, având drept cauză o invaliditate sau un accident produs după durata începerii poliţei de asigurare. Clauza este acceptată numai dacă asiguratul nu mai poate munci pentru a obţine venituri din care să plătească primele de asigurare.

2. Clauza temporară flexibilă: - permite un maxim de flexibilitate în alegerea unei ajustări a beneficiilor de deces şi supravieţuire, fiind permisă creşterea sumei corespunzătoare în caz de deces, indiferent de modalitatea aleasă pentru plata primelor de asigurare(unică sau eşalonată).

În mod deosebit pentru această clauză prioada de asigurare poate fi mai scurtă sau egală cu cea corespunzătoare poliţei de bază. Suma asigurată va fi plătită beneficiarului poliţei dacă asiguratul va deceda pe perioada de valabilitate a clauzei. Această clauză poate fi ataşată celor mai multe tipuri de asigurare de viaţă.

3. Clauza de creştere garantată a sumei asigurate : - permite ca la un anumit interval de timp la aniversarea contractului, asiguraţii care au optat pentru plata eşalonată a primelor să îşi poată creşte prima aferentă asigurării de bază şi cea corespunzătoare celorlalte clauze suplimentare cu un procent determinat, cu condiţia ca perioada rămasă până la expirarea asigurării să fie cel puţin un număr de ani stabilit de asigurător.

Din punct de vedere tehnic, suplimentul de primă plătit va fi folosit şi pentru achiziţionarea unei sume asigurate adiţionale ce are la bază rata de primă aferentă vârstei curente a asiguratului şi perioadei rămase până la expirarea asigurării.

4. Asigurarea suplimentară de deces prin accident : - suma asigurată va fi plătită dacă decesul asiguratului va surveni ca urmare a unui accident întâmplat pe perioada de valabilitate a acesteia. Decesul trebuie să se producă nu mai târziu de un an de la data producerii accidentului. De regulă suma iniţială asigurată aferentă acestei clauze nu poate depăşi suma asigurată aferentă asigurării de bază.

5. Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă din accident : - dacă un accident are ca urmare o invaliditate permanentă(aşa cum este definită în condiţiile poliţei, asigurătorul va achita o sumă forfetară, în funcţie de gradul de invaliditate. Suma iniţială asigurată corespunzătoare acestei clauze nu poate depăşi suma asigurată aferentă poliţei de bază, iar ca regulă durata de valabilitate a clauzei trebuie să fie egală cu cea a poliţei de bază.

6. Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă şi deces din accident : - reprezintă o combinaţie a celorlalte două clase prezentate. De aceea suma asigurată reprezintă însumarea sumelor asigurate pentru clasele anterioare.

Asigurările de persoane altele decât cele de viaţă

Deşi sunt tot asigurări de persoane, ele fac parte din asigurările de non-viaţă deoarece principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de deces ci la riscuri ce creează suferinţe fizice sau de altă natură. Aici sunt incluse: asigurarea medicală, asigurarea de accidente, asigurarea de călătorie.

Asigurarea medicală : - este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive( de obicei 3 sau 5), a costurilor unui tratament medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioada asigurată sau pur şi simplu acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de boală.

Riscul de deces nu este asigurat.

Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei.Ca şi în alte tipuri de contracte de asigurare de sănătate se stabileşte o perioadă de aşteptare, numai după expirarea căreia acoperirea devine efectivă, aceasta poate fi de 3-6 luni.

Costurile acoperite pot fi:

• de spitalizare
• de convalescenţă
• de tratament la domiciliu după externare
• indemnizaţie pentru maternitate
• consultaţii la un medic generalist
• consultaţii, diagnostic şi/sau alte taxe la specialişti
• intervenţii chirurgicale
• servicii private de ambulanţă
• costuri de repatriere
• închirierea unui scaun cu rotile, etc.

Nivelul primelor de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale, datorită riscurilor diferite. Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme:

• sume fixe, forfetare reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă fixă pentru intervenţii chirurgicale
• compensarea cheltuielilor de spitalizare, sub forma unor indemnizaţii pentru servicii de spitalizare private, tratament medical, chirurgical.

Asigurarea de accidente : - este un tip de asigurare de persoane diferit de cele de viaţă practicate. Ea poate fi impusă prin lege pentru anumite categorii de accidente, prin politica de protejare s angajaţilor unei firme a cărei activitate presupune riscuri semnificative( construcţii, industrie, minerit, etc) sau chiar prin condiţionarea acestor asigurări de către sindicate.

Ele sunt diferite de asigurările de viaţă şi de aceea se încadrează în categoria asigurărilor de persoane, altele decât cele de viaţă.

Deosebirile majore dintre cele două categorii sunt:

• asigurarea de accidente acoperă( ca risc principal) diverse riscuri de accidente şi nu riscul de deces
• se încheie pe termene mai scurte( de obicei un an, dar şi pe perioade mai mici) nefiind asigurare pe termen lung.
• sumele asigurate se plătesc asiguratului proporţional cu gradul de invaliditate ( conform condiţiilor de asigurare) spre deosebire de asigurarea de viaţă la care sumele se plătesc beneficiarului în caz de deces al persoanei asigurate
• asigurările de accident sunt mai simple, în timp ce asigurările de viaţă pot oferi produse mai complexe care, alături de protecţia oferită în cazul producerii riscului asigurat, combină şi elementul de economisire sau investire, de care asiguratul beneficiază la expirarea contractului în caz de supravieţuire. De cele mai multe ori, companiile din domeniile ale căror activităţi presupun riscuri oferă angajaţilor asigurarea de accidente.

Pentru a nu crea confuzii sau interpretări ulterioare, poliţa de asigurare de accidente conţine diferiţi termeni. Unii dintre ei se regăsesc în reglementările legale în vigoare, sunt preluaţi de acestea, fiind acceptaţi ca atare. Cei mai importanţi sunt:

• accidentul : - reprezintă un eveniment nedorit, datorat unei cauze exterioare violente, într-o conjunctură nedorită, produs independent de voinţa asiguratului, care nu este nici aşteptat şi care generează pagube, răniri, vătămare corporală sau decesul acestuia
• invaliditatea permanentă : - reprezintă un prejudiciu corporal permanent ca urmare a unui accident care are drept consecinţă reducerea potenţialului fizic, psio-senzorial sau intelectual, ivită în decurs ce cel mult un an de la data accidentului şi ca urmare a acesteia, nesuspectibilă de ameliorări
• incapacitate temporară de muncă : - este considerată drept o prejudiciere corporală temporară ca urmare a unui accident care a determinat aceleaşi efecte de mai sus şi care îl împiedică pe asigurat să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pe o perioadă de timp limitată.

Asigurarea de accident poate fi încheiată ca asigurare individuală sau colectivă. Aceasta din urmă se poate încheia nominal sau pentru toţi angajaţii pe profesii, pentru toţi angajaţii de profesie sau pentru un număr mediu de angajaţi.

Obiectul asigurării : îl reprezintă obligaţia asigurătorului de a plăti sumele asigurate în cazul producerii accidentului sau al decesului din accident al asiguratului şi/sau cheltuielile medicale necesare. De obicei societăţile de asigurare prevăd şi anumite sume asigurate limită până la care se pot încheia aceste poliţe.

Riscuri acoperite : - fiecare societate de asigurare îşi stabileşte anumite riscuri pe care le acoperă. În general sunt acoperite: accidentele de circulaţie, accidentele din practicarea sporturilor, funcţionarea maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţii, degerări pe care asiguratul nu le-a putut evita datorită accidentului, asfixiere, înec, explozii, prăbuşiri de teren, fulger, trăsnet, electrocutare, lovire, înţepare, cădere, tăiere, arsuri, atac al unei alte persoane sau a unui animal, accidente produse ca urmare a acţiunii armelor.

Riscuri excluse : - sunt în general cele ce se produc datorită unei stări sau comportări anormale, ilegale sau înafara normelor de natură publică a asigurării care facilitează producerea lor, cum ar fi : accidente produse în stare de ebrietate a asiguratului, intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool, medicamente şi droguri, accidente produse ca urmare a acţiunilor de natură delictuală, imprudenţe sau neglijenţe grave, urmări ale operaţiilor chirurgicale sau tratamente care nu au legătură cu accidentul, urmări a bolilor profesionale, infecţioase sau psihice, accidente produse de orice formă de război, revoluţie, explozie chimică, contaminare din orice cauză, poluare, sinucidere sau tentativă de sinucidere, etc.

În funcţie de gravitatea efectelor accidentului, asiguratul primeşte o anumită sumă de bani, conform unei scheme propuse de asigurător şi acceptată de asigurat, conform contractului de asigurare. Plata sumei asigurate se face pe baza unor documente ( inclusiv medicale) şi a unor investigaţii pe care asigurătorul are dreptul de a le efectua.

Asigurarea de călătorie : - acoperă accidentele sau îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada contractuală menţionată în poliţă pe parcursul unei călătorii determinate ( de obicei în străinătate).Unele societăţi acoperă şi riscul de deces în această perioadă.

Îmbolnăvirea : - este definită ca o schimbare importantă a stării de sănătate fizică a persoanei asigurate ceea ce este important în această situaţie este faptul că în contractul de asigurare îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare preexistentă a unei boli cunoscute sau malformaţii pentru care s-au făcut tratamente prescrise de medic.

În cazul producerii unui accident sau a unei îmbolnăviri conform definiţiilor din contractul de asigurare, asigurătorul printr-un împuternicit ( de obicei o societate care prestează servicii de asistenţă în numele acesteia) va organiza şi va lua toate măsurile pentru acordarea ajutorului necesar în situaţia concretă.

Pe toată durata călătoriei asigurătorul va plăti pentru asigurat anumite sume ce reprezintă cheltuieli rezonabile şi normale pentru situaţia respectivă.

În situaţia în care asigurătorul nu este spitalizat şi va plăti direct sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli, se poate solicita asigurătorului rambursarea cheltuielilor medicale pe baza unor documente solicitate de acesta din urmă.

Asiguratul va trebui să accepte şi exercitarea dreptului asigurătorului de a examina pe cheltuiala sa pe asigurat în ţara în care s-a încheiat asigurarea la o clinică impusă de obicei de acesta.

Ca regulă nu se rambursează cheltuielile care au fost făcute fără respectarea condiţiilor poliţei, care nu se încadrează în limitele geografice prevăzute sau care presupun anumite tratamente sau intervenţii pentru boli avute anterior călătoriei.

Aici se încadrează: sarcina şi complicaţiile ei, afecţiuni sau boli psihice, SIDA, infectarea cu HIV, chirurgie plastică, perioadele petrecute în centrele de recuperare, psihanaliză sau dezintoxicare, tratamente oftalmologice, aparate auditive, tratamente stomatologice proteice, vaccinări şi orice alte consultaţii medicale care nu au legătură cu unul din evenimentele asigurate.

Evenimentele excluse printre care: război de orice natură, consumul de droguri sau medicamente ca urmare a unui tratament ce nu a fost prescris de un medic autorizat, consumul de alcool, sinuciderea, tentativele de sinucidere şi consecinţele acesteia, participarea persoanei asigurate la competiţii sportive de orice fel, la demonstraţii, rebeliuni, acte care contravin legii.

Pentru asiguraţi se recomandă o atentă alegere a asigurării de sănătate ( călătorie), în funcţie de condiţiile concrete şi evident al primei de asigurare.