Definiţia şi construcţia indicilor bursieri

Indicele bursier este un indicator statistic care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de valori mobiliare. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a pieţei respective. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la bursă.

Indicele bursier presupune parcurgerea mai multor etape:

1) Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune determinarea eşantionului de valori mobiliare reţinute din totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi mai larg sau mai restrâns. În toate cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare decât numărul de titluri reţinute;

2) A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite ponderile diferitelor elemente în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în cadrul indicelui bursier:

1. acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi egale fiecărei componente din eşantion, astfel încât produsul dintre numărul de titluri dintr-un tip şi preţul acestuia să fie constant;

2. acordarea unei ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră;

3. neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.

Stabilirea datei de referinţă, la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau 1000). Orice valoare a indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere respectiv o scădere pe piaţa bursieră.

Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei generaţii de indici în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare a pieţei bursiere limitată.

O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a fost reprezentată de apariţia indicilor din generaţia a doua care includ un număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale economiei conducând la o caracterizare mai bună a pieţei bursiere.

Astfel de indici sunt: FT 100, Topix, FAZ etc. În economiile caracterizate de rate ridicate ale inflaţiei, pentru asigurarea compatibilităţii în timp a indicilor, aceştia sunt calculaţi, pe lângă moneda naţională şi în valută. O astfel de situaţie apare şi la BVB unde sunt calculaţi în valută doi indici: BET şi BET-C.

Clasificarea indicilor bursieri

Indicii bursieri pot fi grupaţi după următoarele criterii:

În funcţie de tipul pieţei de capital în care sunt calculaţi, există:

• indici specifici pieţei bursiere;
• indici specifici pieţei extrabursiere.

După valorile mobiliare în raport cu care se calculează:

• indici pentru acţiuni;
• indici pentru obligaţiuni;
• indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale şi alte instituţii ale pieţei de capital.

După gradul de cuprindere:

• indici generali ai pieţei ce cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate;
• indici sectoriali ce reflectă evoluţia unui singur sector al economiei;

După intervalul de timpul la care sunt calculaţi:

• indici calculaţi în timp real de obicei la intervale de timp cuprinse între 15 secunde şi un minut;
• indici calculaţi la sfârşitul zilei de tranzacţionare;

În funcţie de instituţia care calculează indicele:

• indici oficiali calculaţi de instituţiile sau organismele abilitate prin reglementările pieţei de capital respective;
• indici calculaţi de instituţii ale pieţei de capital în colaborare cu publicaţii financiare;
• indici calculaţi de publicaţii financiare;
• indici calculaţi de către societăţi de valori mobiliare, societăţi de consultanţă şi alte instituţii financiare;

După evoluţia în timp:

• indici din prima generaţie calculaţi sub forma unei medii aritmetice;
• indici din generaţia a doua ale căror caracteristici principale sunt: număr mare de societăţi cuprinse din domenii de activitate diferite, ponderate cu capitalizarea bursieră sau cursul bursier.

Indici bursieri internaţionali

Principalii indici bursieri aparţin pieţelor din SUA, Marea Britanie şi Japonia. Dezvoltarea pieţelor bursiere a determinat apariţia unei noi categorii de indici - internaţionali.

Indici pe piaţa bursieră americană

Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 Industrial Average)

Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul general al pieţei, utilizat de presă şi alte mijloace de informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un indice din generaţia I ce conţine 30 de acţiuni aparţinând unor societăţi industriale. Astăzi în componenţa indicelui sunt incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca o medie aritmetică a celor 30 valori. Prima valoare a indicelui, a fost de 40,49 puncte la data de 26 mai 1896.

Titlurile de valoare ce intră în calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street Journal, pe baza creşterii activităţii economice şi a performanţelor economico-financiare. Câteva dintre societăţile care intră în calculul acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron Corp., Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General Electric, Hewlett Packard, Philip Morris Co., Walt Disney Co. etc.

Indicele Standard and Poor’s 500

Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice format pe baza a 500 acţiuni selectate de Corporaţia Standard and Poor’s fiind cotate în fiecare minut al zilei de tranzacţionare. Valoarea de piaţă totală a acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80% din valoarea titlurilor tranzacţionate la NYSE. Indicele S&P 500 la fel ca toţi indicii din acest grup sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi cuprinde în ordinea capitalizării următoarele acţiuni: Microsoft, General Electric, Intel, Wal-Mart, Cisco Systems, Lucent Tehnologies etc. Este utilizat ca suport în contractele futures la Bursa din Chicago şi contracte pe opţiuni la NYSE.

Indicele Frank Russell

Indicele Frank Russell este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 acţiuni cotate în Statele Unite din punct de vedere al capitalizării bursiere şi reprezintă aproximativ 98% din piaţa valorilor mobiliare din SUA. Este împărţit în indicii:

• Russell 1000 care cuprinde cele mai mari 1000 de companii din structura indicelui;
• Russell 2000 include restul de 2000 de acţiuni.

În fiecare an la 31 mai, are loc o revizuire a indicelui pe baza documentelor depuse de companii, cele care nu îndeplinesc în continuare condiţiile, fiind excluse din calculul indicelui.

Indici specifici pieţei bursiere britanice

Financial Times 30 (FT30) cunoscut şi sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează pe cursul a 30 de acţiuni intens tranzacţionate (blue chips), fiind recalculat ori de câte ori se produc modificări în cursul acţiunilor ce compun indicele;

Financial Times Actuarial (FT-A) al tuturor acţiunilor, este calculat pe piaţa londoneză la ora 17.00 a fiecărei zile lucrătoare. Este alcătuit din 670 acţiuni, împărţite în 6 grupe principale şi 35 de subgrupe, reprezentând aproximativ 90% din capitalizarea pieţei bursiere britanice. Indicele reflectă măsura performanţelor pieţei pe perioade lungi de timp şi reprezintă un standard pentru evaluarea portofoliilor;

Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al acţiunilor, calculat în timp real. Reprezintă suportul pentru contractele futures şi opţiuni încheiate pe piaţa londoneză. Data de referinţă este 31 decembrie 1983 iar valoarea de start de 1000 puncte.

Indici pe piaţa bursieră japoneză

Indicele Nikkei este compus din 225 acţiuni din prima secţiune a TSE, fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. Indicele se modifică în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului acţiunilor, indiferent de capitalizarea bursieră. Este ca şi Dow Jones un indice din prima generaţie. Compoziţia indicelui este reanalizată anual, acţiunile fiind reînlocuite pe principiul lichidităţii.

Indicele Topix este indicele primei secţiuni a bursei din Tokyo şi cuprinde toate acţiunile companiilor ce cotează în prima secţiune a bursei. Din familia de indici Topix mai fac parte:

• Topix Core 30 care ia în calcul cele mai intens tranzacţionate 30 acţiuni;
• Topix Large 70,
• Topix 100,
• Topix Mid 400
• Topix Large 500.

Deosebirea între aceşti indici, constă în principal, în aria de cuprindere a companiilor în funcţie de dimensiunea acestora. Indicii Topix sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi au fost lansaţi la 1 aprilie 1969 având o valoare de 1000 puncte. Sunt calculaţi în timp real pe parcursul fiecărei zile de tranzacţionare.

Indicele TSE2 cuprinde acţiunile cotate la Bursa din Tokio, neincluse în Topix şi este alcătuit din aproximativ 750 acţiuni, fiind un indice ponderat cu capitalizarea bursieră.

Indici pe piaţa germană

Indicele DAX este cel mai reprezentativ indice german şi este calculat la bursa din Frankfurt. Cuprinde un număr de 30 acţiuni ale celor mai importante companii germane printre care se numără: BMV, Allianz, Deutsche Telecom, Metro, BASF, Mannesmann etc.

Alături de acesta se mai calculează DAX 100, MDAX, CDAX, NEMAX 50 care reflectă diferite segmente ale pieţei germane. Este calculat la fiecare 15 secunde ale şedinţei de tranzacţionare pe baza cursurilor acţiunilor componente. Criteriile de selectare pentru cele 30 de acţiuni sunt lichiditatea şi capitalizarea bursieră.

Indicele FAZ este calculat de ziarul Frankfurter Allgemeiner Zeitung şi ia în considerare 100 de titluri din 15 sectoare ale economiei germane.

Indici pe piaţa franceză

Indicele CAC 40 este cel mai important pe piaţa franceză de capital. Principiul de selecţie al indicelui este ponderarea cu capitalizarea bursieră. Este calculat la un interval de 30 secunde, începând cu data de 30 decembrie 1987 valoarea de start fiind de 1000 puncte. Câteva din principalele companii incluse sunt: Alcatel, France Telecom, Danone, Elf, L’oreal, Lafarge, Michelin, Peugeot, Renault, Societe Generale etc.

CAC General include în structură 239 acţiuni cotate atât pe piaţa la vedere cât şi pe piaţa cu reglementare lunară.

Indici globali

Au fost concepuţi pentru a reflecta tendinţa de ansamblu al pieţei bursiere mondiale. Cei mai importanţi indici bursieri din această categorie sunt:

Indicii Morgan Stanley Capital International (MSCI) reprezintă un grup de indici concepuţi pentru a măsura performantele pieţelor din SUA, Europa, Canada, Mexic, Australia şi Asia de Sud-est şi pe cea a grupurilor industriale internaţionale. Se bazează pe cotaţiile a 1477 acţiuni reprezentând 60% din valoarea agregată a pieţelor din 20 de ţări;

Indicele Mondial FT- Actuarial reprezintă , de fapt, un grup de indici care au aceeaşi dată de referinţă şi evidenţiază separat fiecare din cele 32 de ţări, 9 regiuni grupate geografic, 36 de grupuri clasificate în funcţie de ramurile industriale şi 7 sectoare economice luate în considerare;

Indicele Global Salomon-Russell cuprinde în structura sa aproximativ 45000 acţiuni ale unor companii din 23 de ţări;

Indicele Mondial Standard&Poor’s acoperă şapte regiuni principale ale lumii. Acest indice este calculat ca o medie a unor indici calculaţi de Standard&Poor’s în întreaga lume.

Indicii STOXX introduşi ca urmare a integrării economice europene şi introducerea monedei unice cuprind:

• Dow Jones STOXX care acoperă Europa ca un întreg, având în structură peste 650 de societăţi;
• Dow Jones Euro Stoxx cuprinzând 320 de societăţi emitente din ţările care s-au asociat la Uniunea Monetară Europeană;
• Indicele Dow Jones 50 pentru Europa şi Indicele Dow Jones 50 pentru ţările Uniunii Monetare Europene sunt doi indici subsidiari compuşi din acţiunile a 50 de societăţi selectate pe baza unor criterii cumulative.

Indici bursieri pe piaţa românească

Indicele BET . Denumirea oficială a indicelui în este „Indicele Bursei de Valori Bucureşti” iar în limba engleză Bucharest Exchange Trading (BET). Este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a preţurilor celor mai lichide 10 acţiuni tranzacţionate la prima categorie a BVB. Data de referinţă a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start este 22 septembrie 1997, valoarea de start fiind de 1000 de puncte. BET se publică atât în lei (BET ROL) cât şi în euro. Relaţia de calcul este:

{mathpublisher}BET=1000*F*{{{sum{i=1}{N}{{qi0*}{pit}}}}/{{sum{i=1}{N}{{qi0*}{pi0}}}}}{/mathpublisher}


în care: N - numărul de acţiuni din portofoliul indicelui (10 acţiuni);

p_io- preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t=0 (19 septembrie 1997);

p_it - preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t;

q_i0 - numărul total de acţiuni emise din acţiunea i la momentul t=0;

F - factor de corecţie.

Indicele BET-C. Este cel al doilea indice oficial al BVB. Aceste indice a fost necesar pentru reprezentarea completă a evoluţiei acţiunilor tranzacţionate la BVB. Data de referinţă a indicelui este 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinţă de 1000 de puncte. Are aceeaşi relaţie de determinare ca şi indicele BET dar are o reprezentare mult mai largă.

Calculul indicelui se bazează pe media ponderată cu capitalizarea bursieră a preţurilor acţiunilor aflate în portofoliul indicelui. Indicele BET-C este exprimat atât în lei cât şi în euro fiind un instrument util atât pentru investitorii români şi străini.

BET-FI. Numele oficial al indicelui este:

• în limba română: Indicele Sectorial pentru Fondurile de Investiţii;
• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading-Financial.

Numărul de societăţi luate în calcul pentru determinarea valorii indicelui este variabil, BET-FI putând fi actualizat oricând este necesar (revizuit pe bază zilnică). Fiind primul indice sectorial lansat de BVB, BET-FI reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor unităţilor de fond (ale fondurilor de investiţii) tranzacţionate la bursă. Metoda de calcul este identică cu cea aplicată pentru indicii BET şi BET-C. Singura regulă privind includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI este ca acesta să fie listat la BVB.

Indicele ROTX , a fost lansat ca urmare a parteneriatului încheiat de Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi Bursa de Valori din Viena (Wiener Borse AG). Este un indice reprezentativ pentru titlurile celor mai lichide societăţi de la BVB, şi anume: Banca Romana pentru Dezvoltare, Impact, Rompetrol Rafinare Constanta, SNP Petrom, Turbomecanica si Banca Transilvania.

Constituie o referinţă pentru piaţa de capital din România şi un suport pentru instrumente financiare derivate (contracte futures şi options) sau produse structurate (warante, certificate şi swap-uri). ROTX este un indice de preţuri ponderat cu capitalizarea de piaţă a societăţilor incluse în coşul indicelui, calculat şi diseminat în timp real 9-15 p.m. (ora Europei Centrale). Indicele ROTX este dezvoltat pe baza metodologiei familiei de indici CECE, compoziţia fiind revizuită trimestrial.

Sistemul de indici RASDAQ . Piaţa RASDAQ a lansat în luna august 1998 propriul sistem de indici. Raportul de tranzacţionare din 3 august 1998 a cuprins prima calculaţie a variaţiei indicelui RASDAQ COMPOSIT (valoarea iniţială a acestuia fiind de 1000 de puncte). Sistemul de indici Rasdaq are componente:

• indicele RASDAQ Compozit include în calculaţie toate societăţile listate la BER;
• indicele RAQ-I, lansat la data de 28 octombrie 2002, având o valoare iniţială de 1079,216 puncte şi o structură ce include acţiunile societăţilor comerciale listate la categoria I a BER;
• indicele RAQ-II, cu aceeaşi valoare iniţială ca şi RAQ –I, lansat la aceeaşi dată pentru a reflecta evoluţia de ansamblu a preţurilor valorilor mobiliare emise de societăţile comerciale listate la categoria a II-a a BER.

Indicele RASDAQ Compozit reflectă tendinţa globală a preţurilor tuturor acţiunilor emise de societăţile listate la BER. Singura condiţie pentru ca un emitent să fie inclus în RASDAQ-C este listarea la BER. Din punct de vedere al modului de calcul, indicele RASDAQ Composit se încadrează în familia de indici bursieri ponderaţi cu capitalizarea de piaţă. Valoarea curentă a indicelui este:

{mathpublisher}I0={{sum{i=0}{n}{Ci}}}/{D0}{/mathpublisher}; {mathpublisher}D0={{sum{i=0}{n}{Ci}}}/{I0}{/mathpublisher}

C₀ - capitalizarea pe piaţă iniţială a unei societăţi comerciale;

C - capitalizarea curentă a unei societăţi comerciale;

D₀ - divizorul în momentul de referinţă;

I₀ - valoarea iniţială a indicelui (1000 puncte);

I - valoarea curentă a indicelui;

N - numărul de societăţi comerciale cuprinse în portofoliul indicelui.

O dată cu introducerea categoriilor de excelenţă la BER , s-a considerat necesar să fie creaţi indici reprezentativi pentru acestea. Astfel indicii RAQ-I şi RAQ –II pot fi consideraţi indici de grup, ce urmăresc sintetizarea în informaţie utilă a tendinţei globale a preţurilor acţiunilor emise de societăţile listate la categoriile de excelenţă ale BER.

Fiecare dintre aceştia reflectă tendinţa pe care o generează prin caracteristicile economico-financiare cele mai atractive societăţi listate la BER. Metoda de calcul este aceeaşi ca şi în cazul indicelui RASDAQ-C. Singura condiţie pentru a face parte din coşul indicelui este apartenenţa societăţii emitente la categoria I (pentru RAQ-I) si la categoria a II-a de listare (pentru RAQ-II).

Indicele BMS1 - este indicele propriu Bursei Monetar Financiare şi de Mărfuri Sibiu şi a fost primul indice bursier românesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea contractelor futures pe indici. Indicele un indice neponderat, ce include numai preţul de piaţă al acţiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti şi valoarea nominală a acestora.

Pe lângă indicii calculaţi în mod oficial, în România există o mulţime de indici calculaţi de societăţi de valori mobiliare (indicii Gelsor, Vanguard etc.) de publicaţii, cotidiene sau periodice (indicele ZF, Bursa), de societăţi de investiţii (indicele BIG).