Caracteristica, componenţa, constatarea şi evaluarea activelor materiale

Caracteristica, componenţa şi clasificarea activelor materiale pe termen lung

Activele materiale pe termen lung (AMTL) reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală cu durata de funcţionare utilă mai mare de un an, care sînt destinate utilizării în activitatea întreprinderii, predării în arendă sau se află în proces de creare şi nu sînt destinate vînzării.

Contabilitatea (Activele materiale pe termen lung ) AMTL se ţine în conformitate cu S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”. Dacă activele pe termen lung nu sînt utilizate în activitatea întreprinderii, atunci ele se consideră ca investiţii şi se ţin în evidenţă conform cerinţelor S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor”.

În contabilitate activele materiale pe termen lung se clasifică după următoarele criterii:

• După conţinutul natural substanţial;
• După apartenenţă;
• În raport de existenţă (termenul de utilizare);
• După gradul de utilizare în activitatea întreprinderii.
• După primul criteriu activele materiale pe termen lung (AMTL)  se împart în 4 grupe:
• Active materiale în curs de execuţie
• Mijloace fixe
• Terenuri
• Resurse naturale

Activele materiale în curs de execuţie– cuprind cheltuielile aferente achiziţionării şi creării AMTL (achiziţionării utilajului ce necesită montaj, construirea clădirilor) ori modernizării utilajului, care duc la majorarea avantajului economic.

Mijloacele fixe reprezintă activele materiale pe termen lung cu valoarea unitară ce depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (3 000 lei) şi cu termenul de utilizare în activitatea economică mai mare de un an de zile. Ele includ:

• clădiri;
• construcţii speciale (poduri, gard ş.a.);
• maşini şi utilaje;
• inventar;
• animale de producţie şi reproducţie, plante perene.

Terenurilereprezintă un gen special de imobil, care are o durată de utilizare nelimitată în desfăşurarea activităţii întreprinderii sau poate fi destinat închirierii (terenurile ocupate sub clădiri, livezi, vii, cîmpii etc.).

Resursele naturale – reprezintă resursele în formă de rezerve de petrol, gaze, piatră, material lemnos etc. şi care pot fi extrase (explorate) în cursul unei perioade îndelungate.

După apartenenţă se deosebesc:

• active materiale proprii – care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate;
• active materiale arendate – care nu aparţin întreprinderii, dar sînt primite de la alte persoane juridice şi fizice cu drept de folosinţă pe un termen anumit contra unei plăţi stabilite de contractul încheiat.

În raport de existenţăactivele materiale sînt:

• active materiale uzurabile – includ activele care au o durată de utilizare limitaă, pe parcursul căreia se calculă uzura. La aceste active se referă: mijloacele fixe, resursele naturale.
• active materiale neuzurabile – care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces de creare:terenurile, activele materiale în curs de execuţie.

După gradul de utilizareîn activitateaîntreprinderiiactivele se împart:

• active materiale în funcţiune- care se utilizează în activitatea întreprinderii;
• active materiale în proces de reparaţie, modernizare, reconstrucţie – care nu pot fi utilizate în activitatea întreprinderii;
• activele conservate– aceste active pot fi utilizate, însă se află în păstrare (rezervă), conform hotărîrii organelor statale (zăcăminte naturale, echipament militar ş.a.).

Constatarea şi evaluarea activelor materiale

 Conducerea întreprinderii trebuie să determine dacă investiţiile capitale efectuate privind procurarea sau crearea unui obiect prezintă un element de activsau de cheltuieli. De aceea constatarea activelor materiale pe termen lung are o importanţă mare în determinarea situaţiei patrimoniale şi financiare a întreprinderii.

Cerinţele în ceea ce priveşte constatarea unui obiect ca activ materiale pe termen lung sînt următoarele.

Obiectul poate fi precăutat la constatarea lui ca element a activelor materiale pe termen lung, dacă el:

• are o formă materială şi poate funcţiona mai mult de un an;
• se află în posesia întreprinderii (este controlat de ea) pentru a fi utilizat în activitatea sa sau se afla la etapa de creare şi nu este destinat vînzării.

Dacă obiectul corespunde criteriilor numite atunci pentru el ca să fie considerat activ material pe termen lung mai trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

• există o certitudine că, în urma utilizării activului, întreprinderea va obţine un avantaj economic;
• valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.

Dacă aceste două condiţii nu pot fi satisfăcute, activul se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune.

Pentru a admite ca primul criteriu să fie respectat, e necesar ca întreprinderea să argumenteze posibilitatea obţinerii avantajului economic care poate fi obţinut în viitor.

Pentru o aşa argumentare se folosesc datele privind indicatorii tehnici ai obiectului procurat: productivitatea pe unitate de timp, viteza pe oră ş.a. Aceste date se folosesc în calculele respective de argumentare.

În ce priveşte constatarea valorii activului, ea poate fi efectuată în baza facturii furnizorului şi altor documente ce confirmă cheltuielile de procurare

Evaluarea activelor materiale pe termen lung

Există evaluare iniţială şi ulterioară a activelor materiale pe termen lung.

Evaluarea iniţială. Această evaluare are loc în momentul constatării obiectului respectiv drept activ la valoarea de intrare.

Valoarea de intrare a activelor materiale pe termen lung cuprinde: valoarea de cumpărare, inclusiv taxele vamale, taxele de import, impozitele, prevăzute de legislaţie pentru obiectele cumpărate şi cheltuielile de aducere a obiectului achiziţionat în starea de lucru pentru a fi utilizat după destinaţie.

Cheltuielile de aducere a obiectului achiziţionat în stare de lucru, precum şi cheltuielile legate de procurarea lui includ: cheltuielile la pregătirea terenului de construcţie, cheltuielile de transport, încărcare-descărcare, montaj, instalare şi experimentare, salariile specialiştilor etc.

Rabatul comercial oferit de către întreprinderea-vînzător cumpărătorul se scade din valoarea de cumpărare a activului.

Active pe termen lung achiziţionate sînt evaluate la valoarea de intrare, care se determină în funcţie de natura fiecăruia şi de modul de achiziţionare.