Componenţa, caracteristica şi clasificarea consumurilor şi cheltuielilor

Componenţa, caracteristica şi clasificarea consumurilor 

Consumurile reprezintă resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii de venit. Consumurile sînt nemijlocit legate de procesul de producţie, se includ în costul producţiei fabricate, la sfîrşitul perioadei de gestiune se raportează la producţia finită şi producţia în curs de execuţie şi nu se iau în vedere la determinarea rezultatului financiar.

Componenţa, modul de constatare şi determinare a consumurilor şi cheltuielilor sînt reglementate de S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.

Consumurile şi cheltuielile se constată în contabilitate în baza principiilor specializării exerciţiului şi prudenţei.

În dependenţă de modul în care consumurile se includ în costul de producţie ele se divizează în:

• consumuri directe de producţie;
• consumuri indirecte de producţie.

Consumurile directe de producţie sînt consumurile care se referă direct la un produs sau serviciu anumit şi se clasifică în:

• consumuri directe de materiale – reprezintă valoarea materialelor consumate pentru fabricarea unui produs anumit şi se includ direct în costul produselor;
• consumuri directe privind retribuirea muncii – reprezintă salariile muncitorilor care participă nemijlocit la fabricarea produsului sau prestarea serviciului.

Consumurile indirecte de producţie sînt consumurile aferente deservirii şi conducerii secţiilor de producţie nu pot fi incluse direct în costul produselor fabricate, serviciilor prestate din motiv că, pe parcursul perioadei de gestiune nu se cunoaşte ce parte din aceste consumuri revine fiecărui tip de producţie fabricat, serviciu prestat.

Aceste consumuri se repartizează la sfîrşitul perioadei de gestiune în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate în funcţie de o anumită bază de repartizare aleasă de întreprindere, care se indică în politica de contabilitate a acesteia.

Consumurile indirecte de producţie sînt de două tipuri:

• consumuri indirecte de producţie variabile – sînt acele consumuri volumul cărora depinde de volumul de producţie. De exemplu: salariul muncitorilor auxiliari, valoarea materialelor consumate pentru necesităţile subdiviziunilor de producţie etc. Consumurile de producţie se includ în costul de producţie în sumă totală.

• consumuri indirecte de producţie constante – reprezintă consumurile volumul cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul de producţie, cum ar fi: consumul de energie electrică folosită pentru iluminarea secţiilor, consumul efectuat pentru încălzirea secţiei de producţie, consumuri privind paza secţiilor de producţie etc.

Aceste consumuri se includ în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate în funcţie de gradul de utilizare a capacităţii normative de producţie. Capacitatea normativă de producţie reprezintă volumul mediu pe care este în stare să-l producă întreprinderea în condiţii de activitate normală, ţinînd cont de pierderile de capacităţi, rezultate în urma lucrărilor tehnice de planificare. În cazul în care volumul efectiv de producţie este egal sau depăşeşte capacitatea normativă de producţie consumurile indirecte de producţie constante se includ în costul produselor fabricate, serviciilor prestate în sumă totală.

În caz contrar consumurile indirecte de producţie constante se includ în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate în limita gradului de îndeplinire a capacităţii de producţie. Suma consumurilor indirecte de producţie rămasă se trece la cheltuielile perioadei şi nu influenţează asupra costului produselor fabricate, serviciilor prestate.

Exemplu

Baza de repartizare a consumurilor indirecte o reprezintă salariile de bază.

Borderoul de repartizare a consumurilor indirecte de producţie

1. Se determină coeficientului utilizării capacităţii normative (Ku) pentru fiecare produs:

K_u (A) = 5000 : 4000 = 1,25 => 1

K_u (B) = 3 000 : 5000 = 0,6 => 1

2. Se determină coeficientul de repartizare a consumurilor indirecte de producţie variabile:

K_var. = 42000 : 140000 = 0,3

3. Se determină coeficientul de repartizare a consumurilor indirecte de producţie constante:

K_const. (A) = 21000 : 140000 x 1 = 0,15

K_const. (B) = 21000 : 140000 x 0,6 = 0,09

4. Se determină suma consumurilor indirecte de producţie ce urmează a fi incluse în costul producţiei fabricate:

CIP (A) = 80000 x 0,3 + 80000 x 0,15 = 36 000 lei

CIP (B) = 60000 x 0,3 + 60000 x 0,09 = 23 400 lei

5. Se determină suma consumurilor indirecte de producţie ce urmează a fi raportată la cheltuielile perioadei:

CIP (714) = 21000 – 17 400 = 3 600 lei

Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor 

Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune care nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi suma cărora se scade din venituri la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.

Cheltuielile se clasifică pe tipuri de activităţi:

• cheltuieli ale activităţii operaţionale
• cheltuieli ale activităţii investiţionale
• cheltuieli ale activităţii financiară
• pierderi excepţionale

La cheltuielile întreprinderii se referă şi cheltuielile privind impozitul pe venit, însă acestea nu se includ în nici una din tipurile de activităţi enumerate anterior şi în rapoartele financiare se reflectă distinct.

În componenţa cheltuielilor din activitatea operaţională intră:

• costul vînzărilor
• cheltuielile comerciale
• cheltuielile generale şi administrative
• alte cheltuieli operaţionale

Costul vînzărilor reprezintă valoarea produselor, mărfurilor vîndute sau serviciilor prestate. El este egal cu suma consumurilor efectuate de întreprindere pentru obţinerea produselor, serviciilor sau suma achitată sau care urmează a fi achitată pentru achiziţionarea mărfurilor.

Cheltuielile comerciale reprezintă cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor, prestării serviciilor. În componenţa cheltuielilor comerciale intră: cheltuielile de marketing, cheltuielile privind publicitatea, ambalarea, retribuirea muncii a salariaţilor antrenaţi în procesul de desfacere, contribuţiile de asigurări sociale şi medicale aferente salariilor acestor muncitori, cheltuielile pentru crearea rezervei privind creanţele dubioase, cheltuielile rezultate în urma neachitării de către clienţi a mărfurilor livrate, serviciilor prestate, în cazul în care nu se creează rezervă privind creanţele dubioase, cheltuielile suportate în urma returnării mărfurilor de către cumpărători, alte cheltuieli legate de procesul de desfacere.

Cheltuielile generale şi administrative reprezintă cheltuielile legate de gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele cuprind: cheltuielile privind retribuirea muncii a personalului administrativ şi contribuţiile de asigurări sociale şi medicale aferente acestor salarii, uzura şi cheltuielile privind reparaţia mijloacelor fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie administrativă, cheltuielile privind deplasările personalului administrativ, cheltuielile de reprezentare, cheltuielile privind paza obiectelor cu destinaţie administrativă, valoarea materialelor utilizate în scopuri generale şi administrative, cheltuielile privind impozitele şi taxele cu excepţia impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, alte cheltuieli ce ţin de gestiunea întreprinderii în ansamblu.

În componenţa altor cheltuieli operaţionale intră: cheltuielile privind vînzarea altor active curente (materiale, producţia în curs de execuţie, obiecte de mică valoare şi scurtă durată), cheltuielile privind arenda curentă, cheltuielile privind dobînzile pentru creditele angajate, consumurile indirecte de producţie constante care nu s-au inclus în costul producţiei, serviciilor din motivul neîndeplinirii capacităţii normative de producţie, lipsurile de active curente depistate în urma inventarierii etc.

Cheltuielile activităţii de investiţii includ cheltuielile legate de ieşirea activelor pe termen lung, şi anume: valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung ieşite, salariile şi contribuţiile de asigurări sociale şi medicale a muncitorilor angajaţi în procesul de scoatere din funcţiune a activelor pe termen lung, diferenţa dintre valoarea probabilă rămasă şi valoarea de bilanţ, în cazul în care la scoaterea mijlocului fix din funcţiune din cauza uzurii complete valoarea de bilanţ este mai mică decît valoarea probabilă rămasă.

Cheltuielile activităţii financiare sînt legate de modificările survenite în capitalul statutar al întreprinderii. Aceste cheltuieli cuprind: cheltuielile privind plata redevenţelor, privind arenda finanţată, diferenţele nefavorabile de curs valutar.

Pierderile excepţionale nu sînt legate de activitatea de bază a întreprinderii şi apar în urma producerii unor evenimente excepţionale cum sînt: calamităţile naturale, perturbările politice, modificările legislaţiei.

Cheltuielile urmează a fi deduse din venit o dată cu consumurile întruchipate în activele curente trecute în categoria cheltuielilor la vînzarea activelor sub formă de cost al vînzărilor (produselor, serviciilor). Legătura dintre consumurile de producţie referitoare la activitatea operaţională şi cheltuielile acesteia activităţi este expusă în schema de mai jos.

Schemă. Consumurile şi cheltuielile şi legătura acestora cu rezultatul financiar

Conform datelor din schema de mai sus, consumurile aferente fabricării produselor au constituit 35 000 lei care se compun din consumuri directe de materiale (16 000 lei), consumuri directe privind retribuirea muncii (8 000 lei) şi consumuri indirecte de producţie (11 000 lei).

Volumul producţiei în expresie naturală a constituit 500 unităţi de produse.

Consumurile aferente unei unităţi de produs (costul efectiv) au constituit 70 lei (35 000 lei : 500 bucăţi).

Cantitatea producţiei vîndute – 400 unităţi. Costul vînzărilor – 28 000 lei (70 lei x 400 bucăţi). Cheltuielile perioadei – 8 000 lei, inclusiv cheltuielile comerciale – 3 000 lei, cheltuielile generale şi administrative – 4 000 lei, alte cheltuieli operaţionale (lipsuri de materiale la depozit) – 1 000 lei. Alte venituri operaţionale (din recuperarea prejudiciului material) au constituit 1 200 lei.

Cheltuielile activităţii operaţionale în sumă de 36 000 lei compuse din cheltuielile perioadei (8 000 lei) şi costul vînzărilor (28 000 lei) se scad din veniturile rezultate din activitatea operaţională care, conform datelor din schemă, au constituit 41 200 lei şi au fost obţinute din vînzarea producţiei (400 bucăţi) la preţul de 100 lei/unitatea şi din recuperarea prejudiciului material în sumă de 1 200 lei.

Ca urmare a operaţiunilor efectuate consumurile aferente soldului producţiei nevîndute în mărime de 7 000 lei [70 lei x (500 bucăţi – 400 bucăţi)] se reflectă în Bilanţul contabil (capitolul II “Active curente” rd.230 “Produse”), iar cheltuielile activităţii operaţionale se scad din veniturile­ provenite din această activitate în scopul determinării rezultatului financiar care a constituit 5 200 lei (41 200 lei – 36 000 lei) şi se reflectă în rd.080 “Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)”  din Raportul de profit şi pierdere.