Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de mărfuri şi materiale

Stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii:

• destinate vînzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
• înregistrate ca producţie neterminată;
• destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Componenţa, modul de constatare, evaluarea şi evidenţa Stocurile de mărfuri şi materiale sînt reglementate de prevederile S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".

Luînd în consideraţie faptul că la întreprindere se utilizează diverse stocuri, este necesară clasificarea lor, care se efectuează după următoarele criterii:

• 1. Conţinutul economic şi destinaţie;
• 2. Apartenenţa la patrimoniul întreprinderii;
• 3. Sursa de provenienţă
• 4. După direcţiile de utilizare

 După primul criteriu stocurile se împart în (Slide 2):

• materie primă şi materiale;
• animale la creştere şi îngrăşat;
• obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
• producţie în curs de execuţie;
• produse;
• mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung achiziţionate şi destinate revînzării.

Materia primă şi materialele participă direct la fabricarea produsului şi constituie conţinutul substanţial al acestuia.

Materii prime sînt acele bunuri care n-au parcurs nici un stadiu de prelucrare (fructele şi legumele achiziţionate pentru producerea sucurilor ş.a.)

Materialele pînă la achiziţionare au parcurs deja anumite stadii de prelucrare (cimentul, stofa, materialul pentru costume ş.a.).

Materialele se clasifică în:

• a) materiale de bază care constituie conţinutul substanţial al produsului fabricat;
• b) materiale auxiliare, care iau parte la fabricarea produselor, dar nu constituie conţinutul lor substanţial, atribuind produsului fabricat un oarecare aspect, gust etc. (lacul la mobilă, condimentele la conserve).

După rolul pe care-l joacă în procesul economic materialele auxiliare cuprind combustibilul, ambalajele circulante, piesele de schimb. Însă, daca aceste materiale ocupă o pondere însemnată în activitatea întreprinderii, ele pot fi evidenţiate separat.

Animalele cuprind animalele tinere aflate la întreprindere în scopul creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat sau în componenţa mijloacelor fixe.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunurile cu o valoare mai mică decît limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe (în prezent – 3 000 lei), indiferent de durata lor de exploatare, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor unitară, precum şi bunurile similare acestora (echipament şi îmbrăcăminte de protecţie, alte obiecte similare).

În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sînt incluse şi construcţiile speciale provizorii, cum ar fi îngrăditurile construcţiilor, alte construcţii (neprevăzute în lista de titluri).

Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute pentru produsele finite.

Produsele reprezintă bunurile obţinute în procesul de producţie, destinate livrării terţilor, iar în unele cazuri, pentru consumul intern. De asemenea, în componenţa produselor sînt incluse semifabricatele din producţia proprie, produsele procesul tehnologic al cărora a fost terminat într-o anumită fază tehnologică, transferate în continuare altei secţii sau livrate în această stare terţilor.

Mărfurile sînt bunurile pe care întreprinderea le cumpără în scopul revînzării.

Conform celui de-al doilea criteriu Stocurile de mărfuri şi materiale se împart în:

• a) stocuri care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate şi fac parte din patrimoniul acesteia;
• b) stocuri care nu se află în proprietatea întreprinderii, dar care se află la dispoziţia acesteia (stocuri primite în custodie, consignaţie).

Conform celei de-al treilea criteriu stocurile se împart în:

• a) stocuri provenite din afară întreprinderii (cumpărate, primite de la fondatori sau primite cu titlu gratuit);
• b) stocuri provenite din producţia proprie (ambalaje, instrumente, semifabricate ş.a.).

În dependenţă de direcţiile de utilizare Stocurile de mărfuri şi materiale se clasifică în felul următor :

• Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de comerţ (mărfurile)
• Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de producţie (stocuri destinate consumului în procesul de producţie (la prestarea de servicii), stocuri în stare de prelucrare, stocuri destinate vînzării).

Pentru a organiza evidenţa analitică materialele se clasifică în afară de criteriile de clasificare examinate la întreprindere, în clase, grupe, subgrupe, sortimente.

În baza acestei clasificări la întreprinderile mari pot fi întocmite nomenclatoare de materiale în care se indică codul, denumirea, unitatea de măsură, costul de evidenţă (normativ), simbolul etc.

Simbolul este compus din 5-7 cifre.

Prima cifră simbolizează clasa, a doua – grupa, a treia-a cincia – contul sintetic, a şasea – subcontul, a şaptea – sortimentul. Nomenclatoarele de materiale servesc ca bază la întocmirea documentelor privind organizarea contabilităţii la preţuri de evidenţă (intrarea, livrarea materialelor în producţie ş.a.).