Constatarea şi evaluarea activelor nemateriale

Activele nemateriale se constată ca active şi, prin urmare, se contabilizează numai în cazul cînd:

1. există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine avantaj economic (profit) ca urmare a utilizării activului;
2. valoarea activului poate fi evaluată cu un grad înalt de certitudine.

Dacă întreprinderea dispune de o certitudine întemeiată în obţinerea avantajelor economice în viitor din utilizarea activului nematerial dat, ultimul poate fi constatat şi, prin urmare, contabilizat numai în cazul cînd întreprinderea poate să argumenteze (demonstreze) că activul:

• poate fi utilizat pentru obţinerea unui anumit avantaj economic;
• dispune de resurse suficiente pentru afluxul viitor de avantaje economice.

Argumentarea se face ţinînd cont de particularităţile fiecărui activ nematerial şi se bazează pe un plan de afaceri.

Constatarea activului nematerial poate avea loc numai luînd în consideraţie şi a doua condiţie: valoarea acestuia poate fi determinată cu certitudine suficientă. Aceasta se determină uşor în operaţiunile de cumpărare sau schimb în baza documentelor respective, iar la crearea activelor nemateriale de întreprinderea însăşi – în baza cheltuielilor efective ale materialelor consumate, retribuţiilor de salarii şi altor cheltuieli.

Dacă este imposibilă determinarea valorii activului nematerial, acesta nu poate fi identificat de alt activ material sau nematerial, utilizat în acelaşi fel de activitate, şi constatarea lui ca activ nematerial este imposibilă.

Dacă întreprinderea nu poate să demonstreze satisfacerea cel puţin a uneia din condiţiile menţionate, activul nematerial nu se constată ca activ şi se trece la cheltuielile perioadei de gestiune.

Evaluarea iniţială a activelor nemateriale

Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este egală în cazul:

Creării de întreprinderea însăşi – cu costul efectiv care cuprinde valoarea materialelor consumate, consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi pregătirea activelor nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi etc.), precum şi sumele cheltuielilor de împrumut la capitalizarea acestora (S.N.C. 23 “Cheltuieli privind împrumuturile”);

Cumpărării – cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile prevăzute de legislaţie, cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale şi pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a activelor în vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a activelor nemateriale procurate. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz se scad din valoarea de cumpărare a activului;

Primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit – cu valoarea venală a acestora. Dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată, valoarea de intrare a activelor nemateriale este determinată de o expertiză independentă sau la valoarea de bilanţ, sau în baza documentelor de primire-predare cu suplimentarea cheltuielilor necesare pentru pregătirea acestora spre utilizare. În categoria activelor nemateriale procurate sub formă de subvenţii de stat pot fi incluse drepturile transmise întreprinderii de Guvern privind utilizarea aeroportului, radiodifuziunii şi televiziunii, licenţele de import, cotele şi drepturile de acces la alte resurse limitate legislativ;

Primirii pe calea schimbului – cu valoarea coordonată de părţile independente şi determinată în succesiunea stabilită:

• la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite (primite);
• la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată;

Arendării pe termen lung – cu valoarea negociată între arendator şi arendaş.