Alimentatia si sistemul imunitar

Din momentul nasterii, suntem expusi asaltului continuu al microbilor, al virusurilor si al altor agenti patogeni. Fara o aparare eficienta, foarte curand, viata ni s-ar încheia printr-o boala infectioasa sau tumorala. Din fericire, de obicei asa ceva nu se întampla, deoarece suntem înzestrati cu numeroase mecanisme de aparare, cunoscute sub denumirea de sistemul imunitar. Acest sistem detine o uimitoare adaptabilitate, fiind în stare sa produca un numar enorm de celule si de molecule, care îi pot recunoaste si distruge pe numerosii invadatori.

Sistemul imunitar e alcatuit din doua compartimente functionale:

Primul e acela al imunitatii înnascute, cu care venim în lume si care reprezinta apararea de baza împotriva bolilor. Imunitatea înnascuta reprezinta prima linie defensiva. Acest compartiment e alcatuit din bariere împotriva infectiilor, ca de exemplu: tegumentele, membranele mucoase si temperatura corpului, precum si din unele bariere chimice, ca interferonul si celulele de aparare - „Natural Killer” (ucigase naturale) si neutrofilele, care pot înghiti, devora si digera microorganismele.

Al doilea este compartimentul imunitatii dobandite, ce poarta denumirea si de imunitate specifica, pentru ca fabrica o anumita substanta cu actiune specifica împotriva fiecarui virus. Pentru aceasta e nevoie de informatii prealabile, care sunt „memorate” de sistemul imunitar. Compartimentul imunitatii dobandite este activat, adica intra în actiune atunci cand imunitatea înnascuta nu e în stare sa lupte cu succes împotriva agentului patogen. Sistemul imunitatii dobandite este alcatuit din celule speciale, numite limfocite B si T, care produc nenumarate substante chimice, anticorpi si citokine. Limfocitele T sunt în stare sa se lupte si direct, celula contra celula.

În realitate, sistemul imunitar e mult mai complex, dar acum am dori sa subliniem doar faptul ca este influentat de factorii de mediu, si, prin stilul nostru de viata, îl putem ajuta sa-si îndeplineasca multiplele functii, dar foarte usor îl putem si frana, trecand de partea dusmanilor nostri.

În timpul vietii intrauterine si în primele luni de viata, dar si ulterior, alimentatia viitoarei mame si a nou-nascutului influenteaza mult dezvoltarea sistemul imunitar. Dar nu numai în copilarie modul de viata poate contribui la buna functionare a sistemului imunitar; zincul, fierul, cuprul, seleniul, vitaminele, precum si proteinele si grasimile vegetale joaca un rol esential.

Un exemplu: celulele apartinand sistemului imunitar pot fi lezate sau chiar distruse de oxigen. În cursul proceselor de oxidare din organism iau nastere asa-numitii radicali liberi, foarte daunatori. Însa antioxidantii, cum sunt vitaminele E si C, precum si numeroasele substante vegetale secundare, pot neutraliza, pot diminua leziunile produse de radicalii liberi. Deoarece speciile reactive de oxigen se produc mereu în organism, pentru o buna functionare a celulelor din sistemul imunitar e foarte important sa existe un echilibru între antioxidantii din hrana si substantele oxidante.

Studii efectuate în numeroase tari arata ca produsele cerealiere integrale, legumele, zarzavaturile si fructele scad frecventa bolilor canceroase.

În special persoanele în varsta au nevoie de un aport optim de nutrienti si de antioxidanti, pentru o buna functionare a sistemului imunitar. Acum stim ca numarul celulelor T scade o data cu înaintarea în varsta, motiv pentru care varstnicii sunt mai susceptibili decat tinerii fata de numeroase infectii, boli imune si canceroase. În acelasi timp, formarea radicalilor liberi e mai mare la batrani, contribuind, cel putin partial, la frecventa mai mare a afectiunilor amintite.

Numeroasele reclame, pornind din interese pur comerciale, încearca sa convinga populatia de foloasele suplimentarii cu antioxidanti si cu vitamine sub forma tabletelor. Asa ceva e cu totul inutil, uneori putand fi chiar daunator. Nici o pilula nu poate oferi ceea ce a asezat Creatorul în fructe, zarzavaturi, legume si cereale. În afara vitaminelor, mai exista o serie întreaga de substante bioactive, cel putin la fel de importante pentru sanatatea noastra. Lumea plantelor furnizeaza un numar impresionant de substante active, asa-numitele substante vegetale secundare, care, printre altele, au o puternica actiune anticancerigena.

Iata cateva exemple:

Licopenul din rosii, cu o puternica actiune anticancerigena, în special împotriva neoplasmului de prostata. Efectul protector începe cu 6 mg/zi. O rosie mijlocie contine 3 mg. Se pare ca licopenul din rosiile fierte e si mai bine utilizat. Un pahar de suc de rosii contine între 15 si 30 mg.

• Glucosinatele , din ridichi, varza, conopida, nasturel, ajuta sistemul imunitar în combaterea infectiilor si a cancerului.
• Fitoestrogenele , din soia, cereale, seminte de in si toate soiurile de varza si de conopida, inclusiv broccoli, au o actiune protectoare împotriva neoplaziilor în care exista si o componenta hormonala, ca în cancerele de san, uter si prostata, dar si în cel de colon.
• Fitosterinele , care se gasesc în semintele de floarea-soarelui, nuci, alune, susan, scad riscul cancerului de intestin gros.
• Flavonoidele , care se gasesc în coaja fructelor si a zarzavaturilor de culoare rosie, galbena si violet, în cirese, visine, fragi, capsuni, mure, afine, mere, varza si sfecla rosie, cartofi, ardei si ceapa, favorizeaza lupta împotriva infectiilor si a tumorilor.
• Fenolii , care se gasesc în taratele cerealelor si în nuci, împiedica dezvoltarea bacteriilor si a virusurilor, au o actiune antioxidanta si un efect protector împotriva infarctului miocardic.
• Inhibitorii de proteaze , din nuci, alune, cereale si cartofi, au un efect bun în prevenirea cancerului.
• Saponinele , care se gasesc în pastaioase - fasole, mazare, soia, naut -, scad riscul neoplasmului de intestin gros.
• Sulfidele , în cantitati mari în usturoi, ceapa, praz, inhiba cresterea tumorala si protejeaza împotriva speciilor reactive de oxigen.
• Terpenele , substante aromatice din telina, menta, chimen, scad riscul tumorilor maligne.

Marile deosebiri între morbiditatea si mortalitatea prin cancerele de prostata, san si intestin gros, între populatiile cu un risc mare, ca cele din Statele Unite, Elvetia si Anglia, si cele din Asia, cu un risc mic, se datoreaza, în primul rand, deosebirilor în ceea ce priveste consumul de grasimi animale si de produse de soia. Izoflavonele genistein, daidzein si glicitein, inhibitorii de proteaze, inozitol, hexafosfatul (acidul fitic), lignanele, fitosterolii si saponinele, care se gasesc în foarte multe vegetale, însa într-o concentratie mai mare în soia, inhiba carcinogeneza.

De exemplu, izoflavonele franeaza proliferarea multor tipuri de celule canceroase, favorizand moartea lor si împiedicand formarea de noi vase de sange, necesare dezvoltarii lor.

Metastazele, adica raspandirea celulelor maligne, de la tumoarea primara la organe aflate la distanta, cu dezvoltarea tumorilor secundare, constituie aspectul cel mai teribil al cancerului. Cu tot progresul tehnicilor chirurgicale si al tratamentelor adjuvante, metastazele sunt cauza principala a prognosticului infaust (nefavorabil) si a deceselor în bolile neoplazice. Studii recente au demonstrat ca hranirea animalelor de laborator cu produse de soia scade aparitia si dezvoltarea metastazelor.

În sfarsit, în multe boli în care este implicat aparatul cardiovascular, ca hipertensiunea arteriala, diabetul si ateroscleroza, exista o diminuare a relaxarii, a dilatarii vasculare la diferite substante vasodilatatoare.

Polifenolii din diferite vegetale, fructe si nuci favorizeaza relaxarea vasculara, dependenta de endoteliu, prin cresterea productiei de oxid nitric, contribuind astfel la scaderea mortalitatii prin boli cardiovasculare.