Modelul stadiilor schimbarii

Modelul stadiilor schimbarii ofera cadrul teoretic care permite întelegerea si evaluarea disponibilitatii si resurselor individuale si/sau de grup de a adopta un nou comportament sanatos. Prin descrierea proceselor de schimbare sunt oferite implicit si strategiile stadiale care faciliteaza adoptarea de catre persoa- na/grup si practicarea de durata a noilor comportamente.

Acest model a fost dezvoltat de catre Prochaska si DiClemente (1,2) si a fost elaborat initial pentru a întelege schimbarea comportamentului de a fuma. Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentala, utilizat cu succes de medici, psihologi, educatori în sanatate în controlul greutatii, al fumatului, nutritie, activitate fizica, consum de droguri si abuz de alcool.

Fundamentarea modelului are la baza ideea centrala ca modificarea unui comportament indezirabil se realizeaza treptat, prin parcurgerea unor etape (stadii) sustinute de informatii, convingeri, atitudini si valori diferite. Prin urmare, conceptul-cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. Figura 5 ilustreaza schematic stadiile modelului.

Conform autorilor citati, modificarea comportamentala presupune parcurgerea urmatoarelor stadii:

• stadiul de precontemplare: nu exista dorinta de schimbare sau comportamentul de risc nu este constientizat ca fiind problematic;

• stadiul de contemplare: apare intentia de a schimba comportamentul de risc în urmatoarele 3-6 luni, dar fara realizarea unui plan concret în acest sens, fara a învata modalitati de a initia modificari comportamentale ;

• stadiul de pregatire pentru actiune: apare intentia de a trece la actiune în urmatoarea luna, intentie care de multe ori este declarata explicit;

• totodata, se exploreaza modalitatile în care schimbarea poate fi realizata;

• stadiul actiunii în vederea realizarii schimbarilor dorite (de exemplu, scaderea în greutate);

• se învata modalitati specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc, se pun în aplicare aceste modalitati si se înregistreaza progresele obtinute);

• stadiul de mentinere si practicare constanta a comportamentelor noi, achizitionate în urma procesului de schimbare;

• sevitarea recidivelor, adica a reluarii practicarii comportamentelor de risc. O etapa o data parcursa nu presupune de la sine si succesul ei;

• în fiecare dintre cele 4 stadii (contemplare, pregatirea actiunii, actiune si mentinerea schimbarii) pot sa intervina abandonul si reluarea practicilor anterioare.

Aceste „devieri” de la traseul stadial nu trebuie considerate esecuri, ci noi oportunitati de învatare în relatia cu obstacole sau tentatii.

Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare, respectiv prin ceea ce face o persoana pentru a-si modifica comportamentele, emotiile si gândurile si a avansa la o etapa urmatoare. Identificarea stadiului în care se afla o persoana la un moment dat permite adaptarea interventiei astfel încât aceasta sa raspunda nevoilor specifice de schimbare. Scopul interventiei este acela de a ajuta persoana sa progreseze de-a lungul stadiilor schimbarii, sa previna recidivele si sa mentina pe termen lung achizitia dobândita.

Fig. 5.Modelul stadiilor schimbarii

Prochaska (2) descrie stadiile schimbarii ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. Primele doua stadii (precontemplarea si contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” (sau nu), reflecta la modificarea comportamentala, evaluând costurile si beneficiile implicate. Prin urmare, este recomandat ca tehnicile de modificare comportamentala sa se focalizeze pe aspectele cognitive relevante (de exemplu oferirea de informatii, provocarea convingerilor irationale, formarea unui set cognitiv realist privind consecintele comportamentelor de risc sau ale vulnerabilitatii proprii).

De cele mai multe ori, persoana aflata în stadiul de precontemplare nu constientizeaza consecintele negative ale comportamentelor de risc, nu va considera ca aceste consecinte „se aplica” si propriei persoane sau va simti ca nu detine resurse si control asupra modificarii comportamentului. În acest stadiu, pe lânga tehnicile cognitive mentionate sunt utile si tehnici de persuasiune prin puterea exemplului unor per- soane-model pentru cei în cauza sau prin personalizarea factorilor de risc si oferirea de informatii despre beneficiile adoptarii comportamentelor sanogene.

Stadiul de contemplare se caracterizeaza printr-o ambivalenta cu privire la dorinta de schimbare. Perspectiva schimbarii stilului de viata determina o supraapreciere a costurilor schimbarii (de exemplu, timp, efort, costuri financiare, psihologice etc.). Potentarea motivatiei initiale de schimbare prin identificarea beneficiilor aduse de schimbarea comportamentala este strategia cheie. Valorizarea stilului de viata sanatos, formarea unei atitudini cu valente pozitive pentru comportamente ce promoveaza sanatatea faciliteaza trecerea de la faza de contemplorare la urmatorul stadiu.

Persoanele ajunse în stadiul de pregatire pentru actiune au luat decizia sa îsi modifice comportamentul. De exemplu, o persoana care a decis sa îsi schimbe dieta nesanatoasa poate sa înceapa deja în acest stadiu sa reduca consumul de sare. Interventiile se vor focaliza pe planificarea modificarilor comportamentale si recompensarea eforturilor de schimbare. Totodata, nu se va omite analiza posibilelor bariere (reale si percepute) care pot aparea pe parcursul actiunilor de schimbare si de asemenea, se vor discuta solutii pentru depasirea acestora.

Stadiul actiunii presupune modificarea efectiva a comportamentului. Interventiile vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale de învatare a practicarii noului comportament, de automonitorizare (de exemplu, tehnica jurnalului), controlul stimulilor asociati cu comportamentul indezirabil, contraconditionarea, recompensarea, utilizarea suportului social disponibil. De asemenea, pot fi utilizate si tehnici cognitive precum refraiming-ul (reîncadarea situatiei) care ajuta la perceperea dificultatilor întâmpinate ca pe o sursa de informatie pentru perfectionarea strategiilor de schimbare si nu ca pe o bariera în calea acesteia.

Mentinerea comportamentului si prevenirea „recidivelor ” constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentala. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de exemplu, persoana va fi întrebata „ai reusit sa faci zilnic activitati fizice. Ce crezi ca te-a ajutat în acest sens?”) si vor fi recompensate modificarile comportamentale realizate. De asemenea, se va sublinia ideea ca schimbarea comportamentului este un proces si, prin urmare, recidivele sunt posibile si normale, fiind totodata si oportunitati de învatare. Educatorul va încuraja copiii/ele- vii în eforturile acestora de practicare a comportamentului sanatos sau de modificare a celui cu risc si îi va ajuta sa se focalizeze pe progresele înregistrate, mai degraba decât pe esec.

În general, pentru a progresa în directia implicarii în comportamenul nou vizat, persoanele au nevoie de:

1. constientizarea faptului ca avantajele adoptarii noului comportament depasesc costurile mentinerii celui vechi;
2. încrederea ca ei pot sa realizeze si sa mentina schimbarea comportamentelor în situatiile care îi tenteaza sa se reîntoarca la vechiul comportament;
3. strategiile care pot ajuta în producerea si mentinerea schimbarii; printre acestea enumeram:

• cresterea constientizarii prin educatie, informare si feedback personal despre noul comportament de sanatate;
• autoreevaluare - realizarea faptului ca acel comportament de sanatate este o parte importanta a propriei persoane;
• îeevaluarea mediului - analizarea modului în care mediul proxim le afecteaza comportamentul;
• îelatii suportive - construirea de relatii care sa le sprijine modificarea comportamentului;
• îecompensarea implicarii în noul comportament;
• controlul stimulilor din mediu.

Totodata, acest model se bazeaza pe o serie de evidente despre natura schimbarii comportamentale si interventiile de promovare a sanatatii la nivel individual, de grup, comunitar sau populational:

• schimbarea comportamentala este un proces care se dezvolta de-a lungul timpului prin trecerea prin- tr-o secventa de stadii; programele de schimbare comportamentala trebuie sa asiste persoanele în toate stadiile;

• stadiile pot fi consolidate, dar si deschise schimbarii;

• programele de schimbare comportamentala pot sa activeze si sa motiveze schimbarea comportamentala prin facilitarea întelegerii faptului ca beneficiile adoptarii noului comportament depasesc costurile actualului comportament;

• majoritatea persoanelor care la un moment dat constituie grupul/populatia de interes pentru educatorul în sanatate nu sunt pregatite pentru modificare comportamentala;

• în consecinta, acestea au nevoie de sprijin pentru a-si stabili scopuri realiste în progresul de la un stadiu la altul, pentru a-si identifica si mobiliza resursele de schimbare, pentru a persista în schimbarea initiata si pentru a mentine si consolida achizitia comportamentala pozitiva;

• tocmai în acest sens, rolul cadrului didactic este foarte important si formarea lui ca o persoana cheie în promovarea sanatatii copilului si a elevului devine un deziderat al oricarui sistem modern de învatamânt si de sanatate.