Prevenirea bolilor

„ Medicii excelenti previn boala; medicii mediocri o trateaza înainte de a deveni evidenta. Medicii slabi trateaza boala manifestata. ” Primul text medical chinezesc, anul 2600 î.Hr.

Winston Churchill, fostul prim-ministru al Angliei, s-a dus la medic pentru ca respira greu, avea ameteli si dureri articulare. Dupa ce l-a examinat, acesta din urma i-a spus: „Ar fi bine sa nu mai fumati toata ziua si sa nu goliti zilnic sticla de coniac”, la care premierul raspunse: „Daca as fi dispus sa fac aceasta, n-as mai avea nevoie de dumneata”.

Atitudinea celebrului politician al celor doua razboaie mondiale o reflecta foarte fidel pe aceea a omenirii, în general: pentru a fi feriti de boli sau pentru a scapa de ele, oamenii considera ca e mai usor sa apelezi la vindecatori decat sa traiesti întelept. A trai întelept li se pare mult mai greu.

Americanii spun ca un gram de profilaxie, de prevenire, face mai mult decat un kilogram de tratament.

John Knowles, fostul presedinte al Fundatiei Rockefeller, scria: „Peste 90% dintre noi se nasc sanatosi si devin bolnavi ca urmare a unor obiceiuri rele si a conditiilor din mediul înconjurator”. Iar Ken Cooper, de la Institutul Aerobic din Dallas, Texas, SUA, obisnuia sa spuna: „Nu murim din cauza bolilor, ci din cauza modului în care traim”.

Cat de ciudata poate fi conceptia unora despre stilul sanatos de viata reiese si din declaratia pe care a facut-o, în iunie 2002, cunoscutul cantaret de muzica rock Udo Lindenberg, în varsta de 55 de ani: „Cand se întuneca, parasesc din cand în cand apartamentul meu de la Hotelul Atlantic din Hamburg, pentru a alerga putin”, spune cantaretul. „Nu mai fumez tigari, ci doar trabuc. Din cand în cand, trebuie sa-mi cinstesc gatlejul de aur cu cate un pahar. Dar atunci beau pana ce cad sub masa. Nu-mi plac jumatatile de masura. Apoi, pentru cateva saptamani, nu beau deloc si ma alimentez sanatos. Una peste alta, am un stil de viata sanatos.”

Asa întelege Lindenberg stilul de viata sanatos. De fapt, în 1989, dupa un atac de cord, a fost tratat într-o clinica, pentru ca, dupa cativa ani, sa faca un infarct tipic. Evident, acest stil de viata nu putea preveni infarctele din trecut si nici pe urmatorul, care ma tem ca va veni.

Daca aruncam o privire asupra principalelor cauze de morbiditate si mortalitate din Romania, constatam ca, în ordinea frecventei, se gasesc urmatoarele boli:

afectiuni cardiovasculare, în special infarctul miocardic si accidentele vasculare cerebrale;
afectiuni canceroase, în special cancer pulmonar, mamar, de colon si de prostata;
afectiuni ale aparatului respirator.

Primul loc al bolilor cardiovasculare e datorat consecintelor tulburarii circulatiei prin arterele coronariene. În cazul întreruperii totale, se opreste scurgerea sangelui, iar zona respectiva de miocard se necrozeaza; este ceea ce cunoastem sub termenul de infarct.

Grasimile si colesterolul în exces, care circula în sange, se depun în peretele arterial. În decursul anilor, aceste depozite cresc, circulatia este îngreunata, iar procesul e cunoscut sub denumirea de ateroscleroza.

La eforturile fizice, cand nevoile de oxigen ale tesuturilor active cresc, cantitatea de sange care mai poate trece prin arterele îngustate nu mai e suficienta si miocardul sau muschii membrelor inferioare sufera de lipsa de oxigen, ceea ce se manifesta prin criza de angina pectorala sau prin claudicatia intermitenta. Daca se astupa o artera coronariana, apare infarctul miocardic, daca se întrerupe circulatia într-o artera din creier, se produce accidentul vascular cerebral. Aproximativ o treime din numarul total al deceselor se datoreaza infarctului miocardic.

Leziunile endoteliului vascular, adica ale stratului ce captuseste interiorul arterelor, pot fi de natura hemodinamica, cum este în hipertensiunea arteriala de natura chimica, prin colesterolul si grasimile din sange, de natura imunologica si virala sau datorate fumatului. În special la diabetici, coexistenta cresterii colesterolului si a grasimilor în sange, cu hipertensiunea arteriala si cu fumatul poate avea urmari catastrofale.

În majoritatea tarilor, cresterea frecventei infarctului miocardic a survenit într-o perioada în care a avut loc un exod al locuitorilor de la tara la orase, cand a crescut numarul automobilelor, a crescut consumul de carne si de produse lactate, înmultindu-se, totodata, si numarul fumatorilor.

Publicarea unui studiu asupra soldatilor americani decedati în razboiul din Coreea, în 1954, a produs o senzatie deosebita. Au fost autopsiati 300 de soldati, varsta medie fiind de 22 de ani, si 77% prezentau placi ateromatoase pe arterele coronariene. Autoritatile sanitare au fost alarmate si s-a început o campanie sustinuta pentru o schimbare a stilului de viata, schimbare care consta, în primul rand, în parasirea fumatului si în reducerea grasimilor animale din alimentatie. Rezultatele nu s-au lasat asteptate. Între anii 1964 si 1985, rata deceselor prin infarct miocardic a scazut cu 42%.

Exemplul american a fost urmat si de alte state, si frecventa infarctelor a scazut si în Canada, Australia, Noua Zeelanda si Finlanda. În schimb, în tarile din Europa de rasarit, numarul infarctelor a crescut.

Dar chiar si în tarile în care s-a înregistrat o scadere considerabila, bolile cardiovasculare reprezinta, în continuare, ucigasul principal al populatiei, producand aproximativ 35% din totalul deceselor.

Scaderea mortalitatii prin infarct a mers paralel cu scaderea colesterolemiei. Nivelul colesterolemiei n-ar trebui sa depaseasca la nimeni 140 mg/dl.

Azi se stie ca exista mai multi factori de risc pentru bolile cardiovasculare.

Unii factori de risc nu pot fi schimbati. Acestia sunt:

Ereditatea : copiii parintilor cu ateroscleroza au o predispozitie de a face si ei boala.

Sexul masculin : barbatii au un risc mai mare decat femeile, în sensul ca frecventa infarctelor în randurile barbatilor e mai mare decat printre femei. Aici însa ne grabim sa adaugam ca evolutia infarctului la femei e mai grava decat la barbati. Proportia deceselor la primul infarct este mai mare la femei decat la barbati.

Al treilea factor de risc , care nu poate fi schimbat, este varsta. O data cu înaintarea în varsta creste si riscul infarctului.

Dar exista si o serie de factori de risc care pot fi modificati:

Fumatu l este factorul de risc cel mai important. Riscul unui fumator de a face un infarct e de doua ori mai mare decat acela al unui nefumator.

Urmatorul factor de risc este hipertensiunea arteriala. Dorim sa reamintim ca valorile maximei, între 130 si 139 mmHg NU sunt considerate ca fiind optimale si ca, începand de la 140 mmHg, este vorba de hipertensiune, indiferent de varsta persoanei respective.

Hipercolesterolemia este urmatorul factor de risc. Datele recente considera ca valorile care depasesc 140 mg/dl se însotesc de un risc mai mare de infarct. Deci colesterolemia n-ar trebui sa depaseasca 140 mg/dl.

Diabetul, obezitatea, lipsa activitatii fizice si stresul constituie ceilalti factori de risc.

Profesorul Stamler, unul dintre epidemiologii cei mai renumiti din Statele Unite, spune ca scaderea consumului de grasimi de origine animala, cu diminuarea colesterolemiei macar la 200 mg/dl, însotita de scaderea TA la 120 mmHg în loc de 140 mmHg si renuntarea la fumat, ar adauga, în medie, 12 ani de viata oricarei populatii. Scaderea colesterolemiei sub 200 mg/dl ar mai adauga cativa ani.

Dr. William Castelli, care, începand din anul 1949, a condus renumitul studiu al populatiei din localitatea Framingham, Massachusetts, SUA, scrie: „În decurs de 35 de ani, n-am înregistrat nici un infarct miocardic la persoanele prezentand o colesterolemie sub 150 mg/dl. stim ca 75% din populatia globului niciodata nu face infarct miocardic. Colesterolemia acestora e în jur de 150 mg/dl. Acestia traiesc în Asia, Africa si America de Sud, în afara marilor orase. Tot ce trebuie ca sa faca infarctul este sa aiba bani multi, sa se mute în Rio de Janeiro, Buenos Aires, Cape Town, Singapore, Hong Kong si, mai recent, la Tokio, iar boala va veni de la sine”. În orasele mari se consuma multe alimente de origine animala, grasimi hidrogenate (margarina) si zahar care, în mod automat, programeaza ateroscleroza.

Pe locul doi al morbiditatii si al mortalitatii se gaseste marele manunchi al bolilor canceroase.

Azi se considera ca majoritatea neoplaziilor ar putea fi prevenite, caci aproape 90% dintre ele se datoreaza stilului de viata si factorilor de mediu.

Institutul National de combatere a Cancerului din Statele Unite apreciaza ca 35% dintre toate neoplaziile se datoreaza alimentatiei, 30% se datoreaza fumatului, iar restul, alcoolului, virusurilor, factorilor profesionali, expunerii prelungite la soare si poluarii mediului înconjurator.

Pentru reducerea frecventei îmbolnavirilor de cancer, Societatea Americana de Oncologie recomanda cresterea consumului de fructe, vegetale si cereale integrale, concomitent cu diminuarea ngestiei tuturor formelor de grasimi animale si vegetale. De asemenea, se recomanda evitarea obezitatii, deoarece ea creste riscul cancerelor de intestin gros, san, prostata, vezica biliara, ovar si uter.

Fumatul este raspunzator de 83% din cazurile de cancer pulmonar. Alcoolul, pe langa cancerul cavitatii bucale, al faringelui si ficatului, inhiband sistemul imunitar, favorizeaza toate formele de neoplazie.

si acum o întrebare importanta: daca stim cum sa reducem riscul aterosclerozei, al bolilor canceroase, al bolilor transmise sexual si al SIDA, de ce n-au fost puse în practica aceste cunostinte de majoritatea populatiei si de ce guvernele din majoritatea tarilor nu iau masuri eficiente pentru reducerea acestor boli?

Relativ recent, la recomandarea ministrului sanatatii, Seehofer, repetam la recomandarea ministrului sanatatii, parlamentul german a refuzat sa legifereze interzicerea fumatului la locul de munca, în localurile publice, în salile de asteptare si în mijloacele de transport în comun.

si de data aceasta interesele financiare au fost mai puternice!
Se pare ca nu numai persoanele izolate, ci si guvernele tind sa dea prioritate numai intereselor momentului.

Indiferent daca e vorba de criza sanatatii sau de criza energetica, oamenii traiesc numai pentru prezent, fara sa se gandeasca la viitor. Din nefericire, spune dr. Ernst Wynder, unul dintre avocatii cei mai renumiti ai medicinei preventive, atitudinea publicului fata de masurile profilactice dovedeste un dezinteres la fel de mare ca acela al majoritatii medicilor.

În mod traditional, medicii sunt educati sa se ocupe de boli si de simptome, pe care sa le trateze, fiindu-le greu sa-si adapteze gandirea la stari care nu prezinta simptome. Care medic a fost initiat în arta de a motiva populatia sa nu fumeze, sa-si modifice alimentatia si sa fie activa fizic?

Nici spitalele nu sunt înzestrate sau orientate în directia medicinei preventive, si majoritatea societatilor de asigurare onoreaza masurile legate de tehnici terapeutice, fara a le rasplati pe cele profilactice. Cineva spunea ca medicii ar trebui sa considere boala mai mult ca o prima repriza pe care au pierdut-o, asa cum era considerata în China, acum 4.000 de ani.

E nevoie sa ne asumam o mai mare responsabilitate pentru sanatatea noastra, dupa cum ar fi de dorit ca medicii sa-si ia mai mult timp pentru a promova schimbarea stilului de viata al pacientilor lor. Masura cea mai promitatoare în ameliorarea starii de sanatate consta în schimbarea modului de viata si a obiceiurilor de sanatate, înainte de instalarea bolilor.

Dovezile, din ce în ce mai numeroase, privind importanta obiceiurilor sanitare personale, arata ca fiecare persoana trebuie sa simta o mai mare raspundere fata de propria sanatate. În general, noi risipim sanatatea asa cum n-am risipi niciodata banii. Unii par sa creada ca pot trece printr-o ploaie de gloante, pot naviga printre torpile sau în ape minate, pot coborî cu schiurile pe peretii unui zgarie-nori si sa aterizeze nevatamati. Iar daca se aleg totusi cu cateva vanatai, ei bine, doctorul va lecui totul.

Dar ce spunem cand cineva bea ca un peste, fumeaza ca un cos de fabrica, mananca mai ceva ca un porc si chefuieste la nesfarsit si totusi traieste 85 de ani?

Ei bine, s-ar putea ca odata sa strabateti distanta între Pitesti si Bucuresti cu viteza de 230 km/h si totusi sa ajungeti la destinatie teafar. Dar nu v-as recomanda sa încercati. S-ar putea ca sinuciderea sa nu reuseasca de prima data, dar a doua oara va reusi cu siguranta, ceea ce n-ar fi de dorit.

Celor care au întelepciunea de a învata din experienta altora, le recomandam sa nu-si lase sanatatea la voia întamplarii, ci sa adopte un stil de viata sanatos înainte de a observa vreun simptom al bolii.

„Medicul viitorului nu va da medicamente, ci îi va face pe pacienti sa fie interesati de mentinerea organismului, de respectarea unei alimentatii sanatoase si de prevenirea bolilor”. Într-o anumita masura, aceste cuvinte ale lui Thomas A. Edison rasuna si azi, la o suta de ani dupa ce au fost rostite.

În ultimii ani a crescut interesul pentru prevenirea bolilor, iar medicina preventiva îsi asuma un rol din ce în ce mai important în promovarea si mentinerea sanatatii, pe masura ce s-au adunat dovezi care justifica ratiunea existentei ei.

Cu toate ca în ultimii o suta de ani medicina curativa a facut progrese mari, devine tot mai clar faptul ca profilaxia sau prevenirea ar putea ameliora mult sanatatea populatiei.

Se stie ca atat practica medicala din zilele noastre, cat si studiul medicinei sunt orientate nu preventiv, ci curativ, adica au ca scop principal de a trata simptomele si starile pe care le produc. Nimeni nu contesta ca aceasta atitudine e necesara în starile acute, însa se ridica întrebarea daca aceasta e si modalitatea cea mai eficienta de a preveni. Chiar si examenele periodice care se fac - cand si în ce loc se fac - pornesc din grija examinatorului si a examinatului de a depista ceva ce eventual s-a instalat sau de a evalua gradul de alterare a proceselor vitale, care a survenit o data cu trecerea timpului. Deci, se va constata ceva mai mult sau mai putin îmbucurator, însa, de obicei, pacientul va continua sa traiasca la fel ca înainte.

Exista trei tipuri de profilaxii:

Profilaxia primara poate fi definita ca actiunea care nu permite aparitia unei boli. Exemple de profilaxie primara sunt imunizarile (vaccinarile), parasirea fumatului si a alcoolului, initierea unui program de activitate fizica, precum si trecerea la o alimentatie sanatoasa.
Profilaxia secundara consta în depistarea precoce a unei stari patologice, într-un stadiu asimptomatic, încat tratamentul poate întarzia sau împiedica aparitia simptomelor. De exemplu, mamografia, colposcopia intra în categoria profilaxiei secundare.
Profilaxia tertiara încearca sa împiedice consecintele nedorite sau nocive ale bolii existente. Programul de reabilitare, pentru a preveni un nou infarct, constituie un exemplu de profilaxie tertiara. De fapt, profilaxia tertiara se suprapune, în buna parte, îngrijirii medicale conventionale, încat poate fi considerata ca un tratament pentru o anumita stare.

Daca profilaxia primara se efectueaza cu succes, atunci frecventa unor boli va diminua. În schimb, profilaxia secundara nu previne în mod necesar aparitia bolilor, ci mai degraba le depisteaza, eventual, într-o faza în care tratamentul sa fie eficient. Nici profilaxia tertiara nu previne aparitia unei boli, dar încearca sa previna complicatiile ei.

În tarile apusene, secolul al XX-lea a produs o schimbare în cauzele mortalitatii. A avut loc o deplasare de la bolile infectioase acute catre bolile cronice.

Majoritatea cauzelor de deces prin afectiuni cronice sunt legate atat de stilul de viata, cat si de obiceiurile de sanatate. În Statele Unite, de exemplu, mor anual peste 400.000 de persoane, prin boli legate de fumat. Alimentatia nesanatoasa si lipsa de activitate fizica produc peste 500.000 de decese. Numai datorita obezitatii survin 280.000 de decese anual. Alcoolul produce 100.000 de decese. Deci, peste un milion de decese care ar putea fi evitate prin profilaxia primara.

În ultimii 20 de ani, în Statele Unite, mortalitatea prin infarct miocardic a scazut cu 50%, în cea mai mare parte datorita schimbarilor în stilul de viata, în special prin scaderea numarului celor care fumeaza si prin diminuarea nivelului colesterolemiei. În schimb, în ultimii 25 de ani, mortalitatea prin cancer a crescut cu 6% si tratamentele moderne la îndemana n-au putut influenta aceasta crestere. Ar fi nevoie de reducerea consumului de grasimi si de proteine de origine animala.

Dupa studiul publicat de catre Departamentul de Medicina Preventiva al Clinicii Mayo din Rochester, Minnesota, SUA, dificultatea cea mai mare în propagarea masurilor de prevenire, în special în domeniul nutritiei moderne, se datoreaza cunostintelor insuficiente ale medicilor. Cine doreste sa se convinga n-are decat sa consulte manualele dupa care învata studentii de azi. În anul 1995, din cele peste 120 de facultati de medicina din SUA, se preda un curs de nutritie la numai 27 dintre ele.

În revista americana Journal of the American College of Nutrition (1999, no. 1, vol. 18:26-29), Norman J. Temple, de la Athabasca University, Alberta, Canada, publica un studiu privind cunostintele în domeniul nutritiei ale medicilor de medicina generala din Canada. Cercetarea a evidentiat lipsuri mari în pregatire, motiv pentru care foarte multi n-au curajul sa dea sfaturi, deoarece simt ca le lipseste competenta. Altii recomanda alimentatia mostenita de la mama sau, daca le place, hrana pe care o pregateste sotia.

Chiar daca medicii fumeaza într-o proportie mai mica si sunt poate mai activi fizic, chiar daca ei cred în eficacitatea imunizarilor, în domeniul nutritiei ar trebui început cu sotiile medicilor.

Nefiind la curent cu cercetarile moderne, medicii ezita sa discute problemele de alimentatie, dupa cum, de multe ori, se jeneaza sa arate primejdiile fumatului, mai ales cand e vorba de pacienti cu situatie sociala si materiala foarte buna.

Dar mai exista o neîntelegere din partea populatiei. Unii cred ca prevenirea bolilor este cu atat mai probabila cu cat fac mai multe investigatii scumpe. Exista falsa credinta ca tehnica avansata e suficienta, fara sa se înteleaga schimbarile care ar trebui facute în stilul de viata.

În general, se accepta foarte repede suplimentele dietetice, vitaminele, sarurile minerale sau tot felul de preparate exotice, carora li se face multa reclama. Deunazi, am citit despre un preparat din cartilagiu de rechin. Se accepta tot felul de diete-minune, însa nu se respecta masurile elementare de sanatate. În SUA se cheltuiesc anual miliarde de dolari pentru preparate fara nici o eficacitate; în schimb, lumea nu e dispusa sa reduca grasimile si produsele de origine animala, în general, si nici sa creasca ingestia de vegetale, leguminoase, fructe si cereale integrale. Încercati sa cumparati o paine din faina integrala în Bucuresti!

Epidemiologul american Ernst Wynder scrie: „Oamenii tind sa nu-si cunoasca propria responsabilitate si sa dea vina pe întamplari daunatoare, de exemplu, expunerea la agenti producatori de cancer din afara. În consecinta, elementele mediului pe care nu le putem controla, ca poluarea chimica a aerului si a apei, precum si substantele chimice pesticide, absorb aproape întreaga atentie, cand, în realitate, ar trebui sa se dea atentie factorilor rezultati din stilul de viata personal.” (Journal of National Cancer Institute 1997; 58: 825-832)

Pentru a vedea în ce masura modificarile stilului de viata protejeaza împotriva infarctului miocardic, Departamentul de Sanatate Publica al Universitatii de Vest din Australia a efectuat o cercetare, urmarind 336 de barbati, avand între 27 si 64 de ani, care au facut un infarct si 735 de barbati, ca grupa de control. Din studiul publicat în Jurnalul International de Epidemiologie (1999, volumul 28, pagina 846), autorii trag concluzia ca în Australia numarul infarctelor s-ar putea reduce si mai mult, daca întreaga populatie ar putea fi convinsa sa adopte unele obiceiuri sanatoase, si anume:

sa nu adauge sare la alimentele de pe masa;
sa reduca grasimile animale;
sa reduca consumul de carne;
sa nu fumeze si sa evite expunerea pasiva la fumul de tutun;
sa mearga pe jos, zilnic, 30-60 de minute.

Autorii subliniaza faptul ca ingestia de carne reprezinta principala sursa de grasimi din alimentatia adultilor. Nu exista carne fara grasime, deoarece membrana fiecarei celule contine grasimi.

Celor care nu vor sa renunte la lapte, autorii australieni le recomanda consumul de lapte degresat. Acizii grasi din lapte si din branzeturi - lauric, miristic, palmitic - cresc colesterolemia mai mult decat acidul stearic, ce se gaseste în carne.

În sfarsit, celor care au NUMAI cateva kilograme în plus, autorii le recomanda sa se straduiasca sa ajunga la cifre rezonabile. Riscul cardiovascular creste, începand cu indicele de masa corporala 20.

Autorii australieni subliniaza ca toate modificarile recomandate sunt extrem de simple si necostisitoare, nu au nici o contraindicatie, adoptarea lor prevenind nu numai infarctele, ci si hipertensiunea arteriala, diabetul de tip 2, numeroase cancere si boli degenerative.