Sisteme alternative de remunerare a muncii

Sistemul de salarizare prin rating

Sistemul de remunerare a muncii prin rating a luat naştere în Japonia ca o variantă alternativă a sistemului de angajare pe viaţă, care urmăreşte scopul individualizării salariilor în funcţie de capacităţi, aptitudini şi efortul fiecărui angajat în parte. Diversificarea salariilor permite angajaţilor să-şi formeze nivelul salariului, să realizeze potenţialul propriu la un nivel superior, să fie cointeresaţi în ridicarea continuă a nivelului de pregătire profesională, ceea ce asigură întreprinderii realizarea obiectivelor propuse.

Sistemul prin rating poate fi legiferat prin contractul individual de muncă, de aceea este numit sistem contractual în literatura de specialitate.

Sistemul se aplică prin estimarea lunară a părţii variabile a salariului şi anuală – a părţii de bază (fixe) a salariului.

Salariul stabilit prin rating va fi calculat prin aplicarea unui sistem de coeficienţi.

Partea fixă a salariului va depinde de:

• Nivelul de studii (0,8-2) - K_s
• Coeficientul vechimii (2-4,5) - K_v
• Coeficientul performanţei pentru muncitori va coincide cu coeficientul tarifar, iar pentru specialişti şi funcţionari poate fi prezentat ca raportul salariilor din perioada precedentă la salariul muncitorilor de categoria VI - K_p.

Produsul acestor 3 coeficienţi va forma partea de bază a salariului fiind înmulţită cu preţul unui rating. Preţul se calculează ca raportul fondului de salarizare a muncii destinat distribuirii la suma ratingurilor acumulate de fiecare angajat.

Pret R_i=FS/∑ Ri; R_i=K_s*K_v*K_p; S_fix=R_i*Pret R_i

Partea variabilă a salariilor se formează prin aplicarea a doi coeficienţi:Îndeplinirea cantitativă a sarcinii normate poate fi egală cu gradul de îndeplinire a normei pentru muncitori, pentru funcţionari – coeficientul de utilizare productivă a timpului de muncă

• Calitatea muncii prin evaluarea calităţii produsului sau a serviciului prestat.

Analogic cu partea fixă se calculează şi partea variabilă a salariului.

Sistemul de salarizare netarifar

Sistemul netarifar constă în remunerarea muncii diferitor categorii de personal din întreprindere grupaţi pe nivele de calificare nu după pregătirea profesională, ci după nivelul salariului din perioada de bază.

Salariul lunar al unui angajat se stabileşte prin relaţia:

S _lun =(Ki/∑ Ki)*FS , unde

K _i – coeficientul nivelului salariului muncitorilor i;

∑K_i – suma coeficienţilor nivelului salariului tuturor angajaţilor din întreprindere.

FS – fondul de salarii.

Ki=Salariul lunar din perioada precedentă/Salariul minim lunar pe întreprindere

Reţeaua nivelelor de calificare în sistemul netarifar pe categorii de personal

Coeficienţii ce arată limitele nivelului de calificare se suprapun, ceea ce dă posibilitatea recuperării nivelului salariului, care a coborât din diferite motive, fără să se reducă nivelul calificării. Prin acesta sistemul este flexibil.

Avantajul: stimulează angajaţii pentru trecerea mai uşoară de la un nivel de calificare la altul, respectiv mărindu-şi nivelul salariului.

Dezavantajul: poate avea influenţă factorul subiectiv în evaluarea angajaţilor.

În cadrul sistemului netarifar, care determină partea de bază a salariului se pot aplica şi prime, sporuri, adaosuri sau alte retribuţii cu caracter compensaţional.

Se recomandă pentru aplicare echipelor manageriale.

Sisteme mixte de salarizare

În calitate de noi sisteme de remunerare a muncii putem evidenţia sisteme mixte: de comision şi de dealer.

Sistemul de comision presupune remunerarea muncii lucrătorilor la încheierea contractului din numele întreprinderii, esenţa acestuia fiind stabilirea procentelor din suma totală a tranzacţiei. Acest sistem de remunerare este potrivit pentru lucrătorii secţiei de vânzări şi relaţii externe.

Sistemul de remunerare de dealer presupune procurarea de către lucrător a unei cantităţi de marfă din salariul său cu comercializarea ulterioară. Cu alte cuvinte, este achitarea salariului în avans în formă naturală.

Sisteme de participare la profit

În calitate de instrument de stimulare materială pot fi folosite sisteme de participare la profitul întreprinderii. Aceasta constă în divizarea profitului firmei între angajaţi, care a fost obţinută în rezultatul creşterii productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii producţiei etc. Există câteva sisteme de participare la profit. În calitate de exemplu este sistemul Raker elaborat în anii 50, care constă din 3 etape:

• Se determină volumul producţiei nete: din volumul de vânzări se scade dobânda, stocurile, valoarea materiei prime şi a materialelor, precum şi alte plăţi.
• Se determină standardul Raker, adică ponderea fondului de salarii în volumul total de producţie netă (media anilor precedenţi). Acest standard este constant.
• Se determină fondul de premii: volumul efectiv al producţiei nete se înmulţeşte cu standardul Raker şi se scade salariul efectiv achitat angajaţilor.