Serviciile si economia

Sectorul serviciilor se află într-o continuă schimbare şi diversificare, motiv pentru care şi abordările teoretice sunt diferenţiate şi controversate.

Tipologia diversă îngreunează stabilirea şi aplicarea unor norme unitare pentru servicii, pe de o parte, iar pe de altă parte există şi caracterul „difuz” al serviciilor, care face ca servicii diferite, să nu poată fi tratate distinct pentru că sunt asociate foarte strâns, iar altele sunt asociate unor produse care sunt comercializate la nivel naţional sau internaţional, astfel că serviciul nu poate fi separat sau evidenţiat din punct de vedere statistic.

În economia mondială contemporană serviciile capătă un rol distinct, de motor principal şi de susţinere prin crearea de venituri substanţiale pentru naţiunile lumii. Rolul deosebit al serviciilor pentru producţia materială se exercită în prezent nu numai prin intermediul serviciilor numite „productive” ( care sunt legate direct de producţia fizică: comercializarea bunurilor, serviciile de transport şi comunicaţii utilizate în producerea de bunuri) , ci şi prin servicii „nemateriale” de susţinere indirectă a producţiei (de pildă asigurările, serviciile bancare, transportul de persoane etc.).

De asemenea, activităţi ca educaţia, instruirea, formarea profesională, ocrotirea sănătăţii condiţionează actul productiv social iar cercetarea ştiinţifică se integrează acestuia.

Tehnologia informatică şi comunicaţională a revoluţionat la rândul său întregul sistem productiv şi economic. Rolul acestora nu se limitează la producţia propriu-zisă – care rămâne determinantă, totuşi – ci joacă un rol esenţial încă de la proiectare, prospectarea pieţei şi până la comercializarea şi livrarea produselor.

În condiţiile în care calculatorul a devenit cel mai utilizat instrument (pentru învăţare, proiectare, comunicare etc), fluxul informaţional a dobândit o nouă eficienţă. Prin intermediul terminalelor, care pot fi instalate oriunde, sau pot „însoţi” utilizatorul, accesul la informaţie este nelimitat.

Transmiterea mesajelor se poate face exclusiv prin mijloace electronice, adăugându-se sistemelor clasice vocale şi nevocale (telefon, telex etc). O gamă largă de servicii noi sau modernizate de telecomunicaţii urmează să se dezvolte:

• fluxuri de date (codificate numeric) între uzine şi centre de calcul;
• telecomandarea şi telesupravegherea proceselor de producţie;
• videotext (accesul interactiv la băncile de date, bibliotecile electronice etc);
• poşta electronică, telesupravegherea incintelor, a mediului înconjurător, a teritoriului naţional (teledetecţia);
• telefonia îmbogăţită cu o serie de servicii de înregistrare a mesajelor, redirecţionare a apelurilor etc, videotelefonia şi videoteleconferinţa etc.