Medicina

Sistemul osos uman, ca la orice organism vertebrat, este un sistem complex care asigură protecţia şi susţinerea părţilor moi, constituind în acelaşi timp şi pârghii împreună cu muşchii scheletici. Denumirea de schelet vine din cuvântul grecesc skeleton, care înseamnă mumie sau corp uscat.

Sistemul osos al unui om adult este alcătuit, în principal, din elemente osoase, numite oase şi câteva cartilaje, toate legate între ele prin intermediul articulaţiilor şi ligamentelor.

Sistemul digestiv, systema digestorium, constituie un complex de organe care indeplinesc funcţiile de prehensiune, modificare mecanică şi chimică a alimentelor, digestie, absorbţia substanţelor nutritive in patul vascular şi cel limfatic, eliminarea in exterior a produselor reziduale.

Pe langă aceasta, acest sistem indeplineşte şi funcţia de dezintoxicare a substanţelor nocive, ce au pătruns cu alimentele şi a celor ce se formează la transformările oxidative, precum şi sinteza substanţelor biologic active - hormoni, fermenţi, vitamine ş. a.

Ontogeneza cuprinde toate diferenţierile şi transformările ce au loc cu o fiinţă de la etapa de contopire a ovulului cu spermatozoidul până la încetarea existenţei sale. Ea este constituită din două perioade: intrterină şi extrauterină.

Perioada intrauterină se delimitează în două stadii: stadiul de embrion, care durează până la vârsta de 2 luni (a câte 28 de zile fiecare), după care urmează stadiul de Jat, când produsul concepţiei ia o înfăţişare cât de cât umană, şi începe geneza organelor. Acest stadiu sfârşeşte cu naşterea.

Anatomia este ştiinţa ce studiază forma şi structura organismului uman în filo- şi ontogeneză şi modificările condiţionate de interacţiunea cu mediul extern, cu mediul de trai, ţinând cont de vârstă, sex şi particularităţile individuale ale organismului.

Anatomia, ca ramură a biologiei, este ştiinţa despre substratul material al vieţii şi sănătăţii. Obiectul de cercetare al anatomiei este organismul omului viu.

Habitus este aspectul fizic exterior al unui individ după care se poate aprecia starea sănătăţii fizice şi sufleteşti, la fel şi predispunerea la anumite maladii. Acest termen, folosit pentru prima dată de Galenus, se menţine şi în zilele noastre şi constituie un ansamblu de criterii externe ce caracterizează structura corpului şi exteriorul omului.

Habitusul include şi particularităţile constituţionale, ţinuta, culoarea pielii, expresia feţei, specificul mersului.