Structura celulei

Strunctura sau anatomia celulei

  • Definiție: Celula este unitatea principală structurală, funcțională și genetică a organismelor vii.

    La baza alcătuirii organismului uman, ca de altfel și al tuturor viețuitoarelor, se află celula. Întregul organism uman este alcătuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sânge) sau grupate, formând țesuturi (exemplu: țesutul nervos, alcătuit prin gruparea neuronilor).

  • Factorii de inducţie ai celulei canceroase

    Celulele transformate sau tumorale apar în urma acţiunii unor factori cu incidenţă primară cum ar fi substanţe chimice, acţiunea cancerogenă a agenţilor fizici şi acţiunea de transformare cancerogenă a virusurilor. Aceşti factori acţionează la nivel molecular, mai ales asupra acizilor nucleici (ADN şi ARN), de unde şi noţiunea modernă de ’’cancer — boală moleculară”.

  • Plantele unicelulare sunt considerate plante inferioare, de tipul algelor albastre şi ciupercilor, la care unica celulă îndeplineşte toate funcţiile vitale şi reproducerea.

    La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică sau eliptică.

    Plantele pluricelulare sunt considerate majoritare, iar diferitele lor funcţii sunt îndeplinite de ţesuturi alcătuite din celule specializate.

  • O caracteristică esenţială a materiei vii este reprezentată de structura sa celulară, alături de încă două proprietăţi fundamentale: metabolismul şi reproducerea.

    Deşi există mari diferenţe între celulele diverselor specii, sau chiar între celulele aceluiaşi organism, există şi o serie de caracteristici comune pe care le vom trece în revistă.

  • Suprafaţa celulară poate suferi o serie de modificări temporare în funcţie de necesităţi sau modificări permanente prin adaptare, cu aspect de expansiuni.

    Expansiunile temporare

    Expansiunile temporare constau în schimbarea morfologiei membranei celulare pe perioade limitate de timp, modificări ce dispar odată cu încetarea activităţii celulare si care pot reapărea în altă zonă a celulei în funcţie de necesităţile ei. Din această categorie fac parte membranele ondulante, valurile citoplasmatice si pseudopodele.

  • In citosol, celula poate acumula în mod normal diferiţi produşi ai metabolismului, pe care apoi să îi depoziteze temporar sau definitiv, numite incluziuni citoplasmatice sau enclave. Ele pot conţine substanţe de rezervă, produşi de elaborare-sinteză, sau produşi de dezasimilaţie metabolică. Aflate în exces, aceste substanţe împreună cu alţi intermediari metabolici de natură patologică, pot constitui cauza sau consecinţa unor maladii locale sau generale.

  • Ribozomii (granulele lui Palade)

    Etimologie: ribos gr.= granulă, soma gr.= corp (în trad liberă - corpi granuloşi)

    Ribozomii sunt organite citoplasmatice prezente atât în celulele procariote cât şi în cele eucariote, cu puţine excepţii, ca de exemplu eritrocitele mature ale mamiferelor. Å

  • Definiţia şi funcţiile membranelor biologice

    Membranele biologice sunt ansambluri metabolic active, compuse din proteine şi lipide, ce formează structuri continui, cu proprietăţi caracteristice de permeabilitate selectivă, iar prin prezenţa lor se realizează delimitarea periferică şi compartimentarea internă a celulelor eucariote.

Back to Top