Structura celulei

Membrana celulară, cunoscută și sub denumirea de membrană plasmatică, este structura care delimitează celula și controlează schimburile de substanțe dintre celulă și mediul exterior. Aceasta joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei și în protejarea organitelor celulare.

Organitele citoplasmatice sunt structuri specializate din citoplasmă, fiecare având un rol distinct în funcționarea celulei. Acestea pot fi împărțite în două categorii principale: organite cu membrană și organite fără membrană.

Nucleul celular este una dintre cele mai importante structuri ale celulei eucariote. Acesta funcționează ca un centru de comandă, controlând activitatea celulară și stocând materialul genetic. În acest articol, vom explora ce este nucleul celular, ce funcții are și de ce este esențial pentru viață.

Biologia celulară și moleculară studiază celulele la nivel structural și funcțional, precum și mecanismele moleculare care le reglează activitatea O caracteristică esenţială a materiei vii este reprezentată de structura sa celulară, alături de încă două proprietăţi fundamentale: metabolismul şi reproducerea..

Citoplasma este partea fluidă a celulei care se află între membrana celulară și nucleu. Este compus dintr-o substanță gelatinoasă numită citosol, în care sunt suspendate diferite organite celulare (cum ar fi mitocondriile, ribozomii, reticulul endoplasmatic etc.).

Plantele unicelulare sunt considerate plante inferioare, de tipul algelor albastre şi ciupercilor, la care unica celulă îndeplineşte toate funcţiile vitale şi reproducerea. La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică sau eliptică.

Plantele pluricelulare sunt considerate majoritare, iar diferitele lor funcţii sunt îndeplinite de ţesuturi alcătuite din celule specializate.

In citosol, celula poate acumula în mod normal diferiţi produşi ai metabolismului, pe care apoi să îi depoziteze temporar sau definitiv, numite incluziuni citoplasmatice sau enclave. Ele pot conţine substanţe de rezervă, produşi de elaborare-sinteză, sau produşi de dezasimilaţie metabolică. Aflate în exces, aceste substanţe împreună cu alţi intermediari metabolici de natură patologică, pot constitui cauza sau consecinţa unor maladii locale sau generale.

Suprafaţa celulară poate suferi o serie de modificări temporare în funcţie de necesităţi sau modificări permanente prin adaptare, cu aspect de expansiuni.

Expansiunile temporare

Expansiunile temporare constau în schimbarea morfologiei membranei celulare pe perioade limitate de timp, modificări ce dispar odată cu încetarea activităţii celulare si care pot reapărea în altă zonă a celulei în funcţie de necesităţile ei. Din această categorie fac parte membranele ondulante, valurile citoplasmatice si pseudopodele.

Factorii de inducţie ai celulei canceroase

Celulele transformate sau tumorale apar în urma acţiunii unor factori cu incidenţă primară cum ar fi substanţe chimice, acţiunea cancerogenă a agenţilor fizici şi acţiunea de transformare cancerogenă a virusurilor. Aceşti factori acţionează la nivel molecular, mai ales asupra acizilor nucleici (ADN şi ARN), de unde şi noţiunea modernă de ’’cancer — boală moleculară”.