Evidenţa datoriilor privind decontările cu bugetul

Relaţiile agenţilor economici cu bugetul de stat se concretizează în procesele de calculare, achitare şi declarare a impozitelor şi taxelor.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova cuprinde o totalitate de impozite şi taxe divizate în:

impozite generale de stat: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitul privat, taxa vamală, taxele percepute în fondul rutier;

impozite locale: impozitul funciar, impozitul pentru folosirea resurselor naturale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii, taxa hoteliera, taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei), taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală, taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale, taxa balneară, taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală, taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor etc.

Modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor, cotele acestora, facilităţile acordate, precum şi subiecţii şi obiectele impunerii se reglementează de Codul fiscal, Legea privind taxele locale, legea bugetului de stat pe anul respectiv, şi alte acte normative.

Pentru generalizarea informaţiei privind datoriile faţă de buget aferente impozitelor, taxelor şi sancţiunilor economice este destinat contul de pasiv 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”. În creditul acestui cont se reflectă datoriile calculate faţă de buget privind impozitele şi taxele, iar în debit – plăţile virate efectiv. Soldul este creditor şi reprezintă suma datoriilor întreprinderii privind plăţile datorate bugetului la sfârşitul perioadei de gestiune.

Evidenţa analitică a datoriilor privind decontările cu bugetul se ţine pe feluri de impozite şi taxe.

În cadrul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” pot fi deschise subconturi în funcţie de tipul impozitelor sau taxelor care au aceeaşi structură formată la contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

Planul de conturi prevede şi alte conturi pentru contabilizarea decontărilor cu bugetul care au o utilizare mai redusă datorită specificului efectuării operaţiilor economice. Astfel, contul 535 “Taxa pe valoarea adăugată şi accize de încasat” este destinat generalizării informaţiei privind sumele impozitului pe venit, TVA şi accizelor aferente procurărilor, calculate, dar care nu sunt obligatorii spre plată până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare. La momentul apariţiei obligaţiei de plată a acestor impozite, sumele lor se trec în contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Contabilitatea impozitului pe venit

Modul de determinare şi de evidenţă a impozitului pe veniturile persoanelor juridice se reglementează de Codul fiscal, Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din 30.01.2008 şi S.N.C. 12 “Impozitul pe venit” şi.

Obiectul impozabil îl reprezintă venitul obţinut din sursele prevăzute la art. 18 al Codului fiscal. Nu se impozitează venitul obţinut din sursele prevăzute la art. 20 al Codului fiscal.

Totodată la moment pentru agenţii economici în baza art. 15 din Codul fiscal este stabilită cota 0 % a impozitului pe venit.

Pentru determinarea impozitului pe venit, la întreprindere se calculează venitul contabil (pierderea contabilă) care reprezintă profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare. Acest profit se determină în cursul anului de gestiune prin calcul în Raportul de profit şi pierderi, iar la sfârşitul anului – în contul 351 “Rezultat financiar total”. În debitul acestui cont sunt reflectate cheltuielile acumulate pe tipuri de activităţi, iar în credit – veniturile acumulate pe tipuri de activităţi. Comparând suma totală a veniturilor cu suma totală a cheltuielilor, se obţine rezultatul financiar al perioadei până la impozitare.

În legislaţia fiscală sunt prevăzute reguli de constatare a veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscale, iar în S.N.C. – reguli de calcul şi constatare în scopurile contabilităţii financiare. De aceea apar:

venituri şi cheltuieli recunoscute conform legislaţiei fiscale, dar care nu sunt recunoscute de regulile S.N.C.;
venituri şi cheltuieli recunoscute de S.N.C., dar care nu sunt recunoscute de regulile legislaţiei fiscale.

Acest fapt face necesară calcularea venitului impozabil conform regulilor fiscale.

Venitul impozabil (pierderea fiscală) reprezintă venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia fiscală. Acesta se determină la sfârşitul anului pe baza venitului contabil al perioadei de gestiune corectat cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare.

Modul de determinare a diferenţelor permanente şi temporare, de constatare a datoriilor şi activelor amânate privind impozitul pe venit şi de prezentare în rapoartele financiare este examinat în cartea “Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova” (vol.2).

Datoriile curente privind impozitul pe venit în cursul anului se reflectă în felul următor:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”,
credit contul 535 “Taxa pe valoarea adăugată şi accize de încasat”.

Achitarea în avans a impozitului pe venit se reflectă prin formula contabilă:

debit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”,
credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională”.

La sfârşitul anului suma impozitului pe venit plătită în avans se înregistrează prin formula contabilă inversă:

debit contul 535 “Taxa pe valoarea adăugată şi accize de încasat”, subcontul “Impozitul pe venit plătit în avans”,
credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.

Concomitent, suma efectivă a impozitului pe venit se înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”,
credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Trecerea în cont la finele perioadei de gestiune a sumelor impozitului pe venit achitate în avans pe parcursul anului se înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”,
credit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

În contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” se reflectă suma impozitului pe venit în mărime de 5 % reţinută la sursa de plată în conformitate cu art. 90 al Codului fiscal:

debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, 539 “Alte datorii pe termen scurt”,
credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Virarea la buget a sumelor impozitului pe venit în mărime de 5 % reţinut la sursa de plată se reflectă prin formula contabilă:

debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”
credit conturile 241 “Casa”, 242 “Conturi curente în valută naţională”.

Contabilitatea datoriilor faţă de buget privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect care, potrivit normelor în vigoare, se stabileşte pentru operaţiunile privind transferul proprietăţii asupra bunurilor, precum şi prestările de servicii. Aceasta este o taxă care se aplică valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic. Ea se calculează pentru livrările de bunuri, vânzări, prestări de servicii, precum şi pentru importului de bunuri şi servicii.

Conform titlului III al Codului fiscal TVA se reflectă în contabilitate în baza principiului specializării exerciţiilor (metodei de calcul).

Livrările de bunuri şi servicii pot fi grupate în livrări impozabile cu TVA la cota standard – 20%, cotele reduse – 5% şi 8%, la cota zero şi livrări scutite de TVA (neimpozabile).

Subiecţii impozabili sînt:

persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzator, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art.51, şi deţinatorilor patentei de întreprinzator, şi care, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeste 200 000 lei, cu exceptia livrărilor scutite de T.V.A.;
persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu exceptia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăseste limita stabilită de legislaţia în vigoare;
persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menţionate.

Data obligaţiei fiscale este sau momentul livrării bunurilor sau prestării serviciilor, sau momentul eliberării facturi fiscale, sau momentul primirii plăţii, în funcţie de ceea ce a avut loc mai înainte.

Livrările impozabile cu TVA trebuie însoţite de factura fiscală – document cu regim special care justifică operaţiunea economică, suma TVA şi atestă dreptul trecerii în cont a TVA la cumpărător, cu excepţia vânzărilor cu amănuntul în numerar la respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, când eliberarea facturii nu este obligatorie. Procurările şi livrările sunt înregistrate cronologic, respectiv, în Registrul de evidenţă a procurărilor şi Registrul de evidenţă a livrărilor, în baza cărora se întocmeşte Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată.

Fiecare subiect impozabil este obligat să achite suma TVA datorată bugetului, să întocmească şi să prezinte Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată pentru fiecare perioadă fiscală nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după perioada fiscală.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri şi servicii impozabile cu TVA pe piaţa internă se reflectă în creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” în corespondenţă cu debitul conturilor de mijloace băneşti sau creanţe.

La încasarea în avans a mijloacelor contra livrărilor ulterioare se reflectă prin următoarele formule contabile:

1. la suma avansului primit:

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”
credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”

2. la suma TVA calculată prin îmărţirea sumei avansului primit la 6:

debit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”
creditul contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

La procurarea mărfurilor în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător pe piaţa internă sau prin import, TVA aferentă se trece în cont în baza facturilor fiscale, chitanţelor fiscale sau declaraţiilor vamale şi se reflectă prin formula contabilă

debit contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” şi
credit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 539 “Alte datorii pe termen scurt”

TVA aferentă importului de servicii se calculează şi se reflectă ca datorie la buget şi se trece la cheltuielile perioadei.

Suma TVA de plătit la buget se calculează lunar ca diferenţă dintre TVA aferentă vânzărilor din creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” şi TVA aferentă cumpărărilor reflectate în debitul acestui cont. În cazul obţinerii unui sold debitor aferent taxei pe valoarea adăugată la contul specificat, acesta se trece la creanţe în baza notei contabile prin formula contabilă:

debit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”,
credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Achitarea sumei TVA la buget în cazul cînd se obţine sold creditor se reflectă prin formula contabilă:

debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”,
credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională”.

Contabilitatea datoriilor faţă de buget privind accizele

Accizul reprezintă un impozit indirect de stat care se stabileşte pentru unele mărfuri de consum şi pentru activitatea desfăşurată în domeniul jocurilor cu noroc. Acest impozit, de regulă, se include în valoarea de cumpărare a mărfurilor supuse accizelor, iar la vânzarea ulterioară nu este calculat şi, ca urmare, accizele sunt achitate de către producătorul sau importatorul de mărfuri supuse accizelor.

Baza impozabilă a accizelor o constituie volumul ]n expresie naturală, în cazul când cota accizelor este stabilită în suma absolută la unitatea de măsură a mărfii, sau în etalon valoric, în cazul în care cota accizelor este stabilită în procente, numită ad valorem.

Valoarea impozabilă a accizelor în expresie valorică poate fi: valoarea de piaţă a mărfii, fără TVA şi accize; valoarea în vamă a mărfurilor supuse accizelor importate determinată conform legislaţiei vamale; valoarea licenţei pentru activitatea desfăşurată în domeniul jocurilor cu noroc. Suma accizelor de achitat la buget se calculează ca diferenţa dintre suma accizelor încasată sau de încasat şi suma trecută în cont de întreprinderea producătoare conform legislaţiei fiscale.

Obligaţia de plată a accizelor apare la data livrării (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz care reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, situate separat şi determinate de certificatul de acciz, în care mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază de către subiecţii impunerii şi unde se desfăşoară jocurile cu noroc.

La procurarea mărfurilor supuse accizelor pe piaţa internă sau prin import în scopul revânzării lor ulterioare, suma accizelor calculată se include în preţul de procurare a mărfurilor supuse accizelor şi se reflectă în debitul conturilor 211 “Materiale”sau 217 “Mărfuri”.

Dacă agentul economic procură marfă supusă accizelor cu intenţia de o prelucra sau a produce altă marfă supusă accizelor, suma accizelor se reflectă în debitul contului 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2251 “Accize de trecut în cont”, pentru a fi trecută în cont la respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

La livrarea de mărfuri supuse accizelor din încăperea de acciz care se produc de producător, sau se procură fără documente care confirmă achitarea accizelor şi se livrează ulterior, suma accizelor calculate se include în preţul de vânzare al mărfurilor produse (prelucrate) şi se înregistrează ca datorie faţă de buget în creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Suma accizelor de plătit la buget se calculează lunar în mărimea accizelor aferente vânzărilor de mărfuri supuse accizelor din creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Pentru producătorii şi prelucătorii de mărfuri supuse accizelor care au dreptul la trecerea în cont, suma accizelor de plătit se calculează ca diferenţa dintre accizele aferente livrărilor de mărfuri supuse accizelor – creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” şi accizele aferente cumpărărilor de materii prime supuse accizelor care s-au utilizat în procesul de producţie, reflectate în debitul acestui cont, conform legislaţiei în vigoare.

Toţi plătitorii de accize, cu excepţia importatorilor, indiferent de faptul dacă ei deţin sau nu certificat de acciz, trebuie să prezinte Declaraţia privind accizele în termen de o lună care urmează după luna în care a fost efectuată livrarea mărfurilor supuse accizelor.

Contabilitatea datoriilor faţă de buget privind alte impozite şi taxe

Agenţii economici calculează şi achită impozitele şi taxele locale. Taxele locale se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei lor şi în conformitate cu Titlul VII din Codul fiscal. Legea privind taxele locale. Cotele maxime ale taxelor locale se aprobă de către Parlament. Stabilirea taxelor cotelor concrete ale taxelor locale ţine de competenţa organelor administraţiei publice locale în mărimea ce nu depăşesc cotele maxime stabilite de Parlament.

Calcularea impozitelor, taxelor şi altor defalcări obligatorii (cu excepţia impozitului pe venit, TVA şi accizele) se reflectă în felul următor:

debit contul 713 "Cheltuieli generale şi administrative",
credit contul534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Calcularea sancţiunilor economice (amenzilor, penalităţilor) privind plăţile la buget se înregistrează prin următoarea formulă contabilă:

debit contul714 “Alte cheltuieli operaţionale”,
credit contul534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Amenzile, penalităţile privind impozitele şi taxele, precum şi sancţiunile economice cu privire la încălcarea legislaţiei în vigoare, nu sunt recunoscute ca deduceri în scopuri de impozitare şi se constată ca diferenţe permanente aferente cheltuielilor la calcularea venitului impozabil.

Evidenţa sintetică şi analitică a datoriilor privind decontările cu bugetul se reflectă în registrul pentru contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” care se elaborează de sine stătător de fiecare întreprindere şi se ţine pe tipuri de impozite şi taxe. La sfârşitul perioadei de gestiune datele din registrului sintetic specificat se trec în Cartea mare.