Contabitlitate

Circulaţia mărfurilor prin unităţile (secţiile) de consignaţie, specializate pentru această formă de comerţ, comparativ cu circulaţia obişnuită a mărfurilor cu amănuntul, prezintă anumite particularităţi care influenţează organizarea contabilităţii dintre care se amintesc cele mai semnificative:

Unităţile de comerţ au un statut de intermediere între producători şi consumatorii de bunuri materiale. Comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători şi consumatori. În esenţă, el se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi revînzare a lor, în scopul obţinerii de profit.

Drept bază pentru contabilizarea mărfurilor intrate servesc documentele justificative, care de regulă se întocmesc de către furnizori şi însoţesc mărfurile aprovizionate. Înregistrarea în conturile contabile a mărfurilor fără document justificative nu se admite. Potrivit S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” şi IAS 2 Stocuri, unităţile comerciale pot ţine evidenţa mărfurilor la:

Vânzările de mărfuri cu plată integrală în numerar pot fi efectuate prin următoarele forme:

  • vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător
  • vânzarea pe bază de tichete eliberate de casier cu ajutorul maşinilor de casă şi control
  • vânzarea cu plata directă la vânzător
  • vânzarea prin autoservire, vânzarea prin automate, vânzarea la domiciliu
  • televânzarea, internet-vânzarea, etc.

Back to Top