Drept

Conceptul de sistem al dreptului

Viata sociala implica o diversitate de norme juridice; exista norme de drept constitutional (privind organizarea statala si conducerea politica a societatii), norme de drept administrativ (vizând procesul aplicarii legilor), norme de drept civil (reglementând mai ales relatiile patrimoniale între partile egale în drepturi), norme de dreptul familiei (referind la complexul relatiilor bio-psiho-sociale din cadrul acesteia) s.a. Continutul specific al normelor nu exclude însa o seama de trasaturi comune, rezultate din calitatea lor de elemente componente ale unui sistem.

Activitatea normativa si principiile ei

Crearea dreptului, adica ridicarea vointei publice la rangul de lege, se realizeaza îndeosebi prin activitatea normativa a organelor de stat, activitate care se finalizeaza prin adoptarea actelor normative.

Conceptul izvorului de drept

Vointa sociala generala nu poate deveni obligatorie pentru fiecare individ si pentru ansamblul colectivitatii decât daca se exprima prin norme care îmbraca o anumita forma, care mai este numita izvor de drept. Se accepta în genere ca notiunea de izvor de drept si aceea de forma de exprimare a dreptului au aceleasi sens.

Elemente de teorie generala a normelor

Sub forma lor cea mai simpla, de automatisme la mediu, actiunile umane sunt anterioare normelor, care s-au putut ivi în conditiile unor forme mai evoluate ale existentei socio-umane, când se formeaza si ideea de "raspundere" pentru cei care tulbura echilibrul comunitatii.

Prescriptia stabilita în conformitate cu vointa de stat, reprezentând continutul normei juridice, are o structura interna ( structura logico-juridica a normei), precum si o constructie externa, legata de modul de exprimare în cadrul actului normativ sau al altui izvor de drept (structura tehnico-juridica sau tehnico-legislativa a normei).

Back to Top