Rolul şi destinaţia amortizării

Amortizarea poate fi privită sub următoarele aspecte:

  • ca proces - care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei;
  • ca cheltuială - care urmează a se include în costuri;
  • ca fond sau resurse financiare - care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi finanţarea înlocuirii acestora.

În baza acestor aspecte amortizarea se poate defini ca expresie bănească a uzurii. Amortizarea ca fond poate fi definită ca o sumă de bani ce se detaşează din activele fixe şi permite întreprinderii:

  • menţinerea constantă a activelor financiare, atunci cînd a utilizat resurse financiare proprii pentru obţinereaactivelor financiare;
  • rambursarea la timp a creditelor, atunci cînd a utilizat resurse financiare împrumutate pentru procurarea activelor financiare

Prin procesul de amortizare se recuperează valoarea activelor financiare constituindu-se fondul de amortizare. El este destinat reparaţiei şi înlocuirii activelor financiare. Pentru ca fondul de amortizare să-şi poată îndeplini funcţia pentru care se constituie este necesar să se evalueze corect a activelor financiare, iar normele de amortizare să reflecte atât uzura fizică cât şi cea morală, iar volumul său să asigure reparaţia şi înlocuirea activelor financiare.

Regimul de amortizare trebuie de constituit astfel încît să facă din amortizare o adevărată pîrghie financiară care să răspundă mai multor cerinţe şi anume:

  • stabilirea exactă a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de producţie;
  • recuperarea valorii activelor financiare într-o perioadă de timp corespunzătoare, ţinînd cont de uzura fizică şi morală;
  • impulsionarea întreprinderilor în folosirea completă şi eficientă a activelor financiare;
  • stimularea întreprinderilor în întreţinerea şi repararea instrumentelor de muncă;
  • respectarea principiilor de fiscalitate.

Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resursele de finanţare pentru reînnoirea activelor financiare, fapt ce se realizează prin prelevarea din rezultatele globale a unei părţi corespunzătoare. Pentru stabilirea fondului de amortizare este necesar să se cunoască normele de uzură care sunt exprimate în %, au un caracter mediu şi pot fi stabilite pe fiecare fel de grupe omogene, pe categorii mari şi pe total activelor financiare.

Stabilirea normelor de amortizare trebuie să ţină seama de crearea bazei financiare, pentru înlocuirea activelor financiare într-un număr corespunzător de ani ce se realizează prin luarea în considerare a uzurii fizice şi morale.

Prin norma de amortizare se înţelege mărimea procentuală care exprimă intensitatea cu care se amortizează un mijloc fix în decurs de 1 an.

În RM normele de amortizare sunt clasificate după categorii de activelor financiare. Normele de amortizare pentru categoriile:

  1. - 5% III - 10% V - 30%
  2. - 8% IV - 20%

După modul în care acţionează asupra nivelului fondului de amortizare în practica financiară mondială se folosesc următoarele categorii de norme:

Norme proporţionale - au mai multe variante şi anume:

în timp - cu caracter uniform, constant şi egal dînd naştere unui fond de amortizare egal în fiece an la aceleaşi activelor financiare., astfel încît şi costurile şi rezultatele financiare vor fi afectate egal în fiece an. Folosirea acestor norme nu ţin cont de variabilitatea în timp a uzurii, iar aplicarea acestor norme este cunoscută ca metoda liniară de amortizare.

Na = Vi  /  Dn  /  Vi * 100 % sau  100 / Dn,  unde:

Na - norma de amortizare

Vi - valoarea de inventar aactivelor financiare.

Dn - durata normată de serviciu

pe unitate de produs - se aplică la întreprinderi cu un sortiment limitat de produse şi numai la unele activelor financiare, ca de ex: la clădiri, construcţii speciale, cum ar fi minele de cărbuni ale căror durată de folosire este limitată, iar norma de amortizare se calculează:

Na = Vi sau Vr / Re , unde:

Vr - valoarea rămasă

Re - rezerva exploatabilă (t sau m3)

pe km sau 1000 km - se utilizează pentru mijloacele de transport auto. Ele asigură amortizarea integrală a activelor financiare odată cu realizarea parcursului stabilit şi se calculează:

Na = Vi/Np / Vi * 100 sau 100/Np, unde:

Np - norma de parcurs a autovehiculului pînă la casare

Norme regresive sau accelerate - se caracterizează prin descreşterea nivelului de amortizare de la un an la altul, aplicarea lor dînd naştere la fonduri de amortizare mai mari în primii ani de funcţionare şi mai mici la sfîrşitul duratei de funcţionare a activelor financiare. Normele regresive sau accelerate cunosc 2 variante principale:

1) constante:

Na = (1 - Vr/Vi)*100, unde:

n - durata de serviciu

Vr - valoarea reziduală la sfîrşitul duratei de serviciu

Vi - valoarea de inventar a activelor financiare

2) descrescătoare

Na = Dr / £Nu * 100, unde:

Dr - durata rămasă de serviciu

Nu - suma numărătorilor utilizaţi în calcul.

Aceste norme de amortizare se micşorează de la un an la altul dînd naştere la fonduri de amortizare din ce în ce mai mici.

III Norme progresive - se caracterizează prin creşterea în fiece an ducînd la obţinerea de fonduri de amortizare din ce în ce mai mari şi se calculează:

Na = Dc / £Nu * 100, unde: Dc - durata consumată a activelor financiare.

Metode de calcul a uzurii

În vederea conducerii în condiţii optime a activităţii financiare este necesar să se cunoască fondul de amortizare care se va include în costuri şi va fi folosit pentru înlocuirea activelor financiare. De stabilirea corectă a fondului de amortizare depinde caracterul realist al programului costurilor de producţie şi a bugetului de venituri şi cheltuieli precum şi a celui de investiţii.

În conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii:

  • liniară
  • în raport cu volumul produselor fabricate
  • degresivă cu rată descrescătoare
  • soldului degresiv

Ultimele două metode reprezintă metode accelerate.

Metoda liniară presupune repartizarea uniformă a valorii uzurabile pe parcursul duratei de funcţionare utilă (adică în fiecare perioadă uzura este aceeaşi - constantă). Pentru a calcula uzura după această metodă se determină norma uzurii (Nu), care ne arată cu cît se uzează mijlocul fix în fiecare an.

Nu = VU / DFU unde

VU - valoare uzurabilă;

DFU - durata de funcţionare utilă.

Exemplu : Unitatea economică a pus în funcţiune un mijloc fix cu următoarele caracteristici'

Valoarea iniţială (VI)= 60 000 lei, DFU=5 ani, valoarea rămasă (VR)=3000 lei.

Calculaţi uzura anuală şi cea acumulată după metoda liniară.

Uzura anuală = VU/DFU, VU= VI - VR

VU= 60 000 - 3000 = 57 000

Uzura anuală= 57 000 lei : 5 ani = 11 400lei/anual

Calculul uzurii prin metoda liniară

Anii Valoarea de intrare Uzura anuală Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
începutul primului an 60 000 - - 60 000
Sfîrşitul I an 60 000 11 400 11 400 48 600
Sfîrşitul II an 60 000 11 400 22 800 37 200
Sfîrşitul III an 60 000 11 400 34 200 25 800
Sfîrşitul IV an 60 000 11 400 45 600 14 400
Sfîrşitul V an 60 000 11 400 57 000 3 000

Metoda în raport cu volumul produselor fabricate ia în consideraţie numărul de produse fabricate în fiecare an, respectiv suma uzurii anuale depinde de volumul producţiei marfă fabricat în anul respectiv. Pentru a calcula uzura anuală se ia numărul de piese fabricat în acest an şi se înmulţeşte la uzura mijlocului fix pentru o piesă. Uzura pentru o piesă se determină după următoarea formulă:

Uumtate = VU/Nr. unitati

Uanuală = Nr. de unităţi anuale * Uzura pentru o unitate

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VPM (volumul producţiei marfă) pentru 5 ani = 500 000 unităţi, respectiv:

  1. an - 80 000 unităti
  2. an - 90 000 unităti
  3. an - 110 000 unităti
  4. an - 120 000 unităti
  5. an - 100 000 unităti

Uzura pentru o piesă = VU : VPM = (60 000 - 3000) : 500 000 = 0,114 lei

Calculul uzurii rin metoda în raport cu volumul produselor fabricate

Anii Valoarea de intrare VPM Uzura anuală Uzura acumulată Valoarea de bilant
începutul 60 000 - - - 60 000
primului          
an          
Sfîrşitul I 60 000 80 000 80 000*0,114=9120 9120 50880
an          
Sfîrşitul II 60 000 90 000 90000*0,114=10260 19380 40620
an          
Sfîrşitul 60 000 110 12540 31920 28080
III an   000      
Sfîrşitul 60 000 120 13680 45600 14400
IV an   000      
Sfîrşitul V 60 000 100 11400 57000 3000
an   000      

Metoda degresivă cu rată descrescătoare ca şi metoda soldului degresiv sunt metode accelerate de calcul a uzurii şi sunt folosite în cazul întreprinderilor care utilizează mai intensiv mijloacele fixe. La aceste metode uzura anuală în primii ani este mai mare ca în următorii ani şi se determină după următoarea formulă:

Uanuală = VU * coeficient

Acest coeficient se determină ca raport între nr. anilor în ordine descrescătoare la suma anilor.

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VU - ? , Uanuală - ?

1) Determinăm suma anilor: 1+2+3+4+5=15 VU = VI - VR = 60 000 - 3000 = 57 000

Uanuala={{{Nr. anilor-ordine descrescatoare}/{sum {}{}{ani}}}*{VU}}

Calculul uzurii prin metoda degresivă cu rata descrescatoare

Anii  Valoarea deintrare Uzura anuală  Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
începutul 60 000 - - 60 000
primului an        
Sfîrşitul I an 60 000 (5:15)*57000 = 19 000 19 000 41 000
Sfîrşitul II an 60 000 (4:15)*57000 = 15 120 34 120 25 880
Sfîrşitul III 60 000 (3:15)*57000=11 45 520 14 480
an   400    
Sfîrşitul IV an 60 000 (2:15)*57000 = 7600 53 120 6 880
Sfîrşitul V an 60 000 (1:15)*57000=3800 57 000 3 000

Metoda soldului degresiv

U anuală = Valoarea de bilanţ (pentru anul respectiv)* % Nu (mărit nu mai mult de 2 ori)

Nu=(100/DFU)*2

Nu = 100% : 5 ani * 2 = 40%

Calculul uzurii prin metoda soldului degresiv

Anii Valoarea de intrare Uzura anuală Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
începutul primului an 60 000 - - 60 000
Sfîrşitul I an 60 000 60 000*40% = 24 000 24 000 36 000
Sfîrşitul II an 60 000 36 000*40% = 14 38 400 21 600
Sfîrşitul III an 60 000 21 600*40% = 8 640 47 040 12 960
Sfîrşitul IV an 60 000 12 960*40% = 5 184 52 224 7 776
Sfîrşitul V an 60 000 7 776 - 3000 = 4 776 57 000 3 000

Mai Vezi:

Contabilitatea amortizării activelor nemateriale

Contabilitatea uzurii mijloacelor fixe

Back to Top