Acizii grasi polinesaturati Acizii grasi esentiali

Acizii grasi polinesaturati au doua sau mai multe duble legaturi, adica cel putin doi atomi de carbon nu sunt saturati cu atomi de hidrogen. Sunt de consistenta fluida la temperatura camerei, dar si la temperaturi mai joase. Principalele surse de acizi grasi polinesaturati sunt: uleiurile vegetale, semintele, cerealele, legumele si alte alimente vegetale.

Exista mai multi acizi polinesaturati, cel mai frecvent întalniti fiind acidul linolic, cu doua duble legaturi, un acid gras omega-6 si acidul alfa-linoleic, cu trei duble legaturi, un acid gras omega-3.

Animalele si omul pot prelungi lanturile de acizi grasi saturati în acizi grasi nesaturati. Aceasta se realizeaza prin desaturarea lanturilor de acizi grasi, adica prin înlaturarea unui atom de hidrogen. Totusi nu pot realiza aceasta desaturare în pozitiile 6 si 3. Deoarece acidul linolic si cel alfa-linoleic sunt nesaturati în aceste pozitii, ei nu pot fi fabricati din alti acizi grasi si trebuie obtinuti din alimente, motiv pentru care poarta denumirea de acizi grasi esentiali.

Acidul linolic si alfa-linoleic sunt componente esentiale ale membranelor celulare, servind ca stadii premergatoare ale unei grupe de molecule cunoscute sub denumirea de prostaglandine.

Acidul gras polinesaturat arahidonic, cu 20 de atomi de carbon si patru duble legaturi, un acid omega-6, a fost initial considerat ca fiind tot esential, dar, deoarece poate fi sintetizat din acidul gras linolic, nu mai este considerat ca esential.

Organismul uman nu are nevoie de cantitati mari de acizi grasi esentiali. Este suficient daca acestia reprezinta 1 pana la 2% din aportul caloric total.

Pentru a fi absorbite, alimentele sunt desfacute în tubul digestiv, în partile lor componente. Deoarece grasimile nu se dizolva în apa, digestia si absorbtia lor se deosebesc de ale celorlalte substante nutritive. Mai întai, grasimile trebuie sa fie emulsionate, ceea ce are loc cu ajutorul sarurilor biliare si al lecitinei din continutul intestinal.

În felul acesta, grasimile sunt desfacute în particule foarte mici, care pot fi atacate de enzime numite lipaze. Sub actiunea lipazelor, grasimea e desfacuta în acizi grasi, monogliceride si digliceride.

Prin continuarea actiunii bilei, se formeaza picaturi si mai mici, numite micele, care contin: bila si saruri biliare, monogliceride, acizi grasi si glicerina.

Dupa absorbtia lor în celulele epiteliului intestinal, sunt din nou transformate în trigliceride, care, împreuna cu fosfolipidele, formeaza particule acoperite de un strat de proteine, numite chilomicroni.

Aproximativ 80% din chilomicroni ajung în sistemul limfatic, care serveste si ca un filtru pentru îndepartarea substantelor nocive si a microbilor, înainte ca acizii grasi sa ajunga în curentul sanguin.