Merceologie si comert

Rentabilitatea reprezintă criteriul fundamental de apreciere a eficienţei activităţii comerciale, în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre eforturile depuse şi rezultatele obţinute de societăţile comerciale. Tocmai acest conţinut de sinteză motivează abordarea ei în finalul criteriilor de evaluare a eficienţei.

De-a lungul timpului, activitatea de comerţ a cunoscut modificări substanţiale, transformîndu-se în cadrul ultimei etape prezentate mai sus - cea privind societatea de consum - dintr-o simplă intermediere, într-o activitate creatoare de utilităţi, devenind foarte importantă atît pentru producători, cît şi pentru utilizatori.

Problematica referitoare la comerciant, ca agent economic cu rol hotărîtor în cadrul unei economii de piaţă, este deosebit de complexă. În prezenta lucrare, încercăm doar să definim noţiunea de comerciant şi să stabilim sumare schiţe ale restricţiilor, obligaţiilor şi prerogativelor celor care realizează acte de comerţ.

Analiza problematicii distribuţiei mărfurilor tratată în primul capitol al prezentei lucrări a scos în evidenţă faptul că produsele, în cadrul fuxului de la producător către consumator, trec doar în anumite împrejurări, în mod direct, din sfera producţiei în veriga comercială cu amănuntul.

O mare parte dintre bunurile destinate consumului final sau intermediar parcurg în prealabil şi o verigă aparţinînd comerţului cu ridicata, căreia îi revine un rol important atît în circulaţia mărfurilor, cît şi în realizarea producţiei şi în satisfacerea nevoilor.

În general, funcţia comerţului cu ridicata constă în asigurarea legăturilor dintre producători şi comercianţii cu amănuntul, grosiştii avînd faţă de detailişti cam acelaşi rol pe care detailiştii îl au faţă de consumatori.

Back to Top