Principiile nutritive - glucidele

Necesarul de glucide

Glucidele vor reprezenta 55-60-65% din valoarea calorică globală a dietei, adică aproximativ 4-7 g/kg/zi (300-500 g/zi), proporţional cu activitatea fizică depusă.

Clasificare:

Monozaharide:

• pentozele (arabinoza şi xiloza)
• hexozele (glucoza, fructoza,galactoza)

Glucoza se găseşte în miere, fructe dulci, struguri, coacăze, morcovii. Fructoza se găseşte în miere 80%, în fructele coapte şi în unele vegetale. Galactoza se obţine prin hidroliza lactozei din lapte.

Dizaharidele:

• zaharoza(cea mai răspândită) provine din trestie de zahăr, sfeclă. Prin hidroliză se scindează într-o moleculă de glucoză şi alta de fructoză.
• maltoza prin hidroliză se scindează în 2 molecule de glucoză.
• lactoza este zahărul din lapte, favorizează absorbţia calciului.

Prin hidroliza enzimatică se formează o moleculă de glucoză şi una de galactoză.

Polizaharide:

• amidonul constituit din amilază şi amilopectină, constituie componenta energetică cea mai importantă în hrana zilnică.

Fibrele alimentare

Fibrele alimentare sunt principii nutritive de natură vegetală ce nu pot fi digerate de enzimele organismului şi se pot grupa în trei mari categorii :

• fibre structurale (celuloza, lignina, unele hemiceluloze, pectine, care intră în structura pereţilor celulei ai plantelor);
• gume şi mucilagii cu rol în reconstituirea zonelor lezate ale plantelor;
• polizaharide de depozit care reprezintă rezervele nutritive ale plantelor.

Celuloza este un polimer liniar al glucozei format din circa 3000 de unităţi, este insolubilă în apă şi nu este scindată de enzimele tubului digestiv.

Hemicelulozele sunt polimeri polizaharidici ce au proprietatea de a reţine apa la nivelul intestinului şi de a fixa cationi. Deşi enzimele florei bacteriene saprofite din intestin hidrolizează aproximativ 85% din hemiceluloza, produşi rezultaţi nu sunt absorbiţi.

Pectinele sunt polimeri ai acidului galacturonic care pot lega unii cationi sau acizi (biliari) din intestin. Pectinele sunt scindate aproape în întregime de către flora intestinală la acid galacturonic dar acesta nu se poate absorbi.

Lignina este un copolimer aromatic şi reprezintă principalul vegetal cel mai puţin digerabil. La nivel intestinal lignina fixează sărurile biliare dar poate fixa şi alte principii nutritive, putând duce la scăderea absorbţiei acestora.

În funcţie de solubilitatea în acizi şi baze fibrele se clasifică în:

• insolubile
• solubile

Fibrele insolubile celuloza şi lignina sunt necesare unei bune funcţionări a colonului, în timp ce fibrele mai solubile din legume şi fructe - pectina, scad colesterolemia. Fibrele solubile încetinesc evacuarea stomacului şi contribuie la atenuarea creşterii postprandiale a nivelului glicemiei.

Alte roluri ale fibrelor alimentare sunt: absorbţia apei prin reţinerea în ochiurile reţelei de fibre; favorizarea tranzitului intestinal; absorbţia unor substanţe organice toxice sau cu potenţial carcinogenetic; acţiune hipolipemiantă.

Cantitatea optimă necesară de fibre alimentare este de 30 g/zi. Aportul de fibre nu trebuie să depăşească 50 g/zi deoarece se pot produce pierderi de principii nutritive, minerale sau tulburări în utilizarea unor vitamine. Un aport insuficient de fibre alimentare, pe perioade lungi de timp poate contribui la apariţia unor afecţiuni ca de exemplu: diverticulită, colon iritabil, constipaţie, cancer de colon, cardiopatie ischemică, diabet, obezitate, dislipidemii.

O dată cu aport de fibre alimentare, alimentele de origine vegetală vor asigura şi un aport de substanţe alimentare bioactive importante pentru numeroase procese biochimice, în special legate de neutralizarea radicalilor oxizi care apar în organism, proces important pentru prevenirea bolilor degenerative cronice.