Cotarea valorilor mobiliare

Introducerea la bursă a valorilor mobiliare

Bursa de valori permite stabilirea preţului la care se poate realiza maximul de tranzacţii cu valori mobiliare pe baza confruntării cererii cu oferta. Introducerea de noi acţiuni pe piaţa bursieră se realizează într-o singură tranşă în timp ce operaţia de introducere de obligaţiuni poate fi urmată de noi emisiuni, deci se poate realiza succesiv.

Operaţia de introducere de noi titluri pe piaţa bursieră se poate face după mai multe proceduri:

• transferul pe piaţa primară vizează societăţile care doresc ca titlurile lor să fie cotate pe piaţa secundară, după un stagiu pe piaţa primară;
• difuzarea publică directă aceasta constituind procedura de difuzare către investitori, prin intermediul societăţilor financiare, a unor titluri de valoare prin mai multe mijloace;
• oferta publică de vânzare este o procedură care permite plasarea publică a unui anumite cantităţi de titluri la un preţ dinainte stabilit, indicat în dosarul prin care societatea emitentă stabileşte oferta publică;
• difuzarea indirectă prin intermediarii financiari este procedura prin care unul sau mai mulţi intermediari însărcinaţi cu introducerea de titluri pe piaţa bursieră, pot recurge la una din formele: punerea titlurilor la dispoziţia pieţei (în contul acţionarilor) sau preluare pe cont propriu a introducerii.

Ordinele de bursă

Iniţierea unei tranzacţii bursiere se bazează pe o operaţiune preliminară prin care se deschide un cont în favoarea clientului la firma de brokeri aleasă, în calitate de intermediar. Pentru toate tranzacţiile pe care le execută, brokerul percepe un comision care recompensează serviciile sale. Comisionul se adaugă la preţul de cumpărare şi se scade din preţul de vânzare.

A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client, prin legătura personală sau telefonică cu brokerul. Ordinul trebuie să cuprindă o serie de elemente:

• sensul operaţiunii;
• produsul bursier;
• cantitatea oferită sau comandată;
• tipul tranzacţiei (la vedere sau la termen), în cazul celor la termen precizându-se scadenţa.

Cea mai importantă indicaţie este cea legată de preţ, respectiv cursul la care se oferă sau se comandă produsul bursier. Din acest punct de vedere, în practică s-au consacrat următoarele tipuri de ordine:

Ordinul la piaţă de vânzare-cumpărare presupune obţinerea celui mai bun preţ oferit de piaţă. Ordinul la piaţă poate fi executat oricum, atât timp cât piaţa funcţionează. Practic, un ordin de cumpărare impune obţinerea celui mai scăzut preţ existent în bursă, în momentul în care brokerul de incintă primeşte instrucţiunea de executare al ordinului. Un ordin de vânzare la piaţă trebuie executat la cel mai mare preţ existent când brokerul de incintă primeşte ordinul. Dacă brokerul nu reuşeşte să execute ordinul în condiţiile respective, se spune că a pierdut piaţa iar firma de brokeraj este obligată să despăgubească pe client pentru pierderile suferite de acesta din eroarea profesională a brokerului său.

Ordinul limită , este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător, respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate de vânzător. Acest ordin nu poate fi executat decât dacă piaţa oferă condiţiile precizate în ordin. Unui ordin cu limită de preţ îi este asociată întotdeauna clauza “la un preţ mai bun”, aceasta înseamnă că dacă brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un preţ mai mare, el este obligat să o facă imediat. În caz contrar, brokerii sunt răspunzători pentru pierderea pieţei.

Ordinul stop este un ordin de vânzare-cumpărare, atunci când preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării clientului, respectiv creşte sau scade la nivelul indicat. Astfel un ordin stop de vânzare este plasat la un nivel inferior preţului curent al pieţei. Un ordin stop de cumpărare este plasat la un nivel superior cursului curent al pieţei, urmărindu-se reducerea pierderii la o poziţie de vânzare luată anterior.

Ordinul cu menţiuni speciale : „în jurul”, „cu atenţie”, „cu grijă”, sunt ordine ce reflectă o anumită convenţie între client şi intermediar. Ordinul “în jurul” comportă o limită de curs, dar lasă intermediarului o oarecare latitudine de a efectua operaţiunea când se ajunge în jurul cursului indicat de client. Ordinul „cu atenţie”, „cu grijă”, permite intermediarului să execute ordinul în una sau mai multe şedinţa de bursă, în funcţie de posibilităţile pieţei.

Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul său, oricând, înainte de executarea acestuia. Ordinele primite de la client de broker sunt înscrise într-un formular special numit tichet de ordine. Acelaşi formular se află şi în posesia agentului din incinta bursei, acesta notând, în momentul executării ordinului, principalele elemente ale tranzacţiei încheiate.

În executarea ordinelor de bursă, una din obligaţiile esenţiale ale brokerilor este respectarea regulilor de prioritate. Prin prioritate de preţ, se înţelege faptul că agenţii trebuie să execute ordinele de cumpărare la preţuri mai mari, înaintea celor date la preţuri mai mici; similar ordinele de vânzare la preţuri mai mici vor fi executate înaintea celor la preţuri mai mari. În cazul ordinelor date la aceleaşi preţuri, se procedează conform următoarelor reguli:

• prioritatea în timp, înseamnă că primul ordin plasat va fi primul executat;
• prioritatea de volum, arată că primul ordin executat va fi cel cu volumul mai mare;
• executarea pro-rata, înseamnă că toate ordinele la acelaşi preţ vor fi executate în raport cu volumul lor. Această regulă se aplică atunci când piaţa nu permite executarea integrală a ordinelor, alocându-se pentru fiecare o rată din volumul disponibil al pieţei.

La Bursa de Valori Bucureşti ordinele se transmit printr-un sistem computerizat care permite interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. Ordinul introdus de un agent de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societăţile membre ale bursei, cu respectarea următoarelor condiţii:

• ordinele de cumpărare în nume propriu trebuie să poată fi onorate, fără să afecteze capitalul minim net ce trebuie menţinut de fiecare societate de valori mobiliare, membră a bursei;
• pentru ordinele de cumpărare în numele clienţilor, trebuie să fie asigurată existenţa în cont a disponibilului necesar acoperirii valorii tranzacţionate.

Modificarea preţului unui ordin este considerată ca reprezentând un nou ordin, pierzându-se avantajul priorităţii obţinută anterior. Ordinele de bursă pot fi transmise în numele şi pe contul societăţilor membre, fie în numele societăţii membre şi pe contul clientului. Ordinele clienţilor vor fi întotdeauna executate înaintea ordinelor membrilor.

Cotarea valorilor mobiliare

Cotarea este o operaţie de determinare a cursului unui titlu în cadrul şedinţei bursiere prin confruntarea liberă a ordinelor de vânzare şi de cumpărare adresate pe titlul respectiv. Operaţia are un caracter complex şi are rolul de a stabili acel curs care şi nu poată fi contesta de nici un client. Găsirea acestui compromis devine şi mai dificilă în momentul în care un cererea sau oferta pentru un titlu este puternic dezechilibrată.

Metodele de cotare nu au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă chiar în ciuda pătrunderii în ultimii ani a tehnicii de calcul. Imaginea clasică a unei şedinţe de cotare este cea a unei adunări a intermediarilor, care discută între ei, cu voce tare şi gesturi vizibile până în momentul în care au ajuns la un consens. Această modalitate are anumite limite impuse de volumul mare de titluri ce nu pot fi negociate prin discuţii directe. Alături de această metodă cele mai cunoscute sunt:

cotarea prin strigare ce constă în reunirea reprezentanţilor societăţilor de intermediere, care confruntă verbal ordinele de vânzare cu cele de cumpărare primite până când se atinge echilibrul. Pentru a evita neînţelegerile ce se pot ivi datorită zgomotului mare, ordinele verbale sunt însoţite de mişcări ale braţelor şi degetelor care indică sensul operaţiunii (vânzare sau cumpărare) precum şi volumul de titluri negociat. Un reprezentant, numit coteur, înscrie pe o tablă, succesiv, cursurile în jurul cărora au loc discuţiile şi le şterge în momentul în care se stabileşte un preţ de echilibru.

cotarea prin opoziţie constă în gruparea într-un caiet deschis special pentru fiecare titlu, a diferitelor cursuri limitate pentru care există ordine de vânzare sau de cumpărare. Acest mecanism implică două categorii de persoane: coteurul, care deţine caietul respectiv şi specialistul căruia i se încredinţează cotarea respectivului titlu. Caietul este stabilit în fiecare dimineaţă de coteur pe baza unor fişe de opoziţie comunicate de agenţii de schimb. Specialistului îi revine sarcina de executare a ordinelor în mod efectiv.

cotarea prin fişet este un procedeu prin care se centralizează, pentru fiecare titlu, toate ordinele de vânzare/cumpărare, într-un fişet plasat la o societate de intermediere. Un funcţionar al societăţii de intermediere face cunoscute la începutul şedinţei de cotare toate ordinele strânse în fişet adăugând pe acelea care nu au fost executate anterior şi sunt încă valabile.

cotarea prin urnă seamănă cu precedenta cu deosebirea că există o singură societate care centralizează ordinele de vânzare/cumpărare. Această modalitate se aplică, în cazuri excepţionale, atunci când piaţa unui titlu ridică probleme deosebite.

cotarea prin calculator se pretează în marile burse însă recomandă personal calificat şi spaţiu de negociere. Introducerea sistemelor informatice în acţiunea de recepţie, stocare şi transmitere a ordinelor primite permite afişarea permanentă pe ecran a ordinelor şi determinarea automată a cursului oficial. Acest tip de cotare presupune o transparenţă totală a operaţiunilor bursiere şi existenţa unei pieţe continue în care ordinele de vânzare/cumpărare se manifestă permanent.

Formarea cursului bursier

Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta prin intermediul societăţilor de bursă şi a unor persoane calificate în astfel de tranzacţii - agenţii de bursă. În cadrul şedinţei de negocieri, agenţii de bursă concentrează ordinele de vânzare şi cele de cumpărare, le pun faţă în faţă, iar din această confruntare rezultă un preţ care exprimă realitatea pieţei, respectiv echilibrul dintre cerere şi ofertă.

Pe pieţele intermitente, unde negocierile se realizează într-o perioadă delimitată în cursul zilei, cursul se stabileşte prin fixing - în fiecare zi se stabileşte un curs oficial la o anumită oră. Ordinele privind o anumită valoare cotată sunt centralizate, apoi sunt ordonate după sensul operaţiei vânzare sau cumpărare şi după limita de curs permisă.