Biologie celulară

In citosol, celula poate acumula în mod normal diferiţi produşi ai metabolismului, pe care apoi să îi depoziteze temporar sau definitiv, numite incluziuni citoplasmatice sau enclave. Ele pot conţine substanţe de rezervă, produşi de elaborare-sinteză, sau produşi de dezasimilaţie metabolică. Aflate în exces, aceste substanţe împreună cu alţi intermediari metabolici de natură patologică, pot constitui cauza sau consecinţa unor maladii locale sau generale.

Celulele eucariote ating un grad superior de evoluţie în momentul în care, prin procesul de diferenţiere, apar tipuri celulare diferite ca formă, structură şi funcţie, asociate în organisme multicelulare.

Această multicelularitate este condiţionată de:

Studiind la microscopul optic, Antony van Leeuwenhoeck [1702] pe sânge de broască, şi apoi Felice Fontana [1781] pe epidermă de anghilă, au fost primii care au menţionat în lucrările lor nucleul celular. În 1831, Robert Brown (pe Orchideae şi Asclepiadeae) şi Charles F. Brisseau de Mirbel (pe Marchantia) au descris nucleul în interfază, considerându-l un organit constant al celulei (ca o veziculă), format dintr-o membrană şi un conţinut lichid.

Mişcarea celulelor

Mişcarea celulelor poate fi sub formă de mişcare intra-citoplasmatică, de tipul ciclozei, ce se petrece fără modificări de exterior ale suprafeţei celulare, fiind datorată fenomenelor de osmoză, de creştere, de secreţie sau de diviziune celulară. Mişcările externe cu ajutorul cililor şi flagelilor, decurg din proprietatea de iritabilitate a celulelor şi permit deplasarea celulei sau a produşilor cu care ea vine în contact. Mişcările externe pot fi amiboidale, vibratile, pulsatile şi de diapedeză.

Suprafaţa celulară poate suferi o serie de modificări temporare în funcţie de necesităţi sau modificări permanente prin adaptare, cu aspect de expansiuni.

Expansiunile temporare

Expansiunile temporare constau în schimbarea morfologiei membranei celulare pe perioade limitate de timp, modificări ce dispar odată cu încetarea activităţii celulare si care pot reapărea în altă zonă a celulei în funcţie de necesităţile ei. Din această categorie fac parte membranele ondulante, valurile citoplasmatice si pseudopodele.