Corelarea personalului cu volumul activităţii economice

Realizarea cu eficienţă superioară de către societăţile comerciale a obiectivelor lor economice este condiţionată de folosirea raţională a personalului, adică de creare a unui raport între dinamica vânzărilor şi dinamica personalului care să ducă la creşterea productivităţii muncii şi la economisirea cheltuielilor cu forţa de muncă.

Corelarea resurselor umane cu volumul activitătii economice în condiţii de raţionalitate se realizează printr-un sistem de indicatori cuprinzînd:

• numărul mediu de salariaţi
• productivitatea muncii
• fondul de salarii
• salariul mediu
• nivelul relativ al fondului de salarii

Gradul lor de detaliere se circumscrie nevoilor conducerii, concretizînd deciziile cu privire la utilizarea personalului. Indicatorii enumeraţi se folosesc în principal la nivel microeconomic, unii dintre ei (numărul mediu de salariaţi şi nivelul relativ al fondului de salarii) având însă şi la nivel macroeconomic o semnificaţie relevantă pentru calitatea activităţii comerciale şi pentru fundamentarea unor decizii de politică economică.

Numărul mediu de salariaţi (Ns), structurat pe categorii (operativi şi tehnico-administrativi), pe profesii (vânzători, magazineri, sortatori, economişti, funcţionari etc.), nivel de pregătire şi vechime în profesie, este media personalului efectiv folosit de comerţ, în ansamblul său, ori de o societate sau unitate comercială în cursul unei perioade. Ca proiectare pentru o perioadă viitoare el se stabileşte, pentru personalul operativ, ca raport între volumul estimat al vânzărilor (V) sau al altor activităţi şi productivitatea muncii (W) proiectată a se obţine:

Ns = V / W

Ns - numărul mediu de salariaţi

V - volumul estimat al vânzărilor

W - productivitatea muncii

Pentru unele profesii, (şefi de raioane, casieri, supraveghetori, decoratori etc.) numărul de salariaţi se determină în raport cu normativele proiectate pentru aceste categorii de către societăţile comerciale în funcţie de cerinţele desfăşurării activităţii, de diviziunea muncii în unităţi şi de particularităţile de organizare a fiecărei unităţi.

Personalul tehnico-administrativ este prevăzut în organigramele de funcţionare ale societăţilor, aprobate de consiliul de administraţie.

La nivelul întregului comerţ, numărul de salariaţi se analizează în raport cu totalul populaţiei active şi cu numărul de salariaţi din economie, semnificaţia lor fiind dată de ponderea salariaţilor comerciali în totalul acestor două categorii şi dinamica faţă de ele.

Productivitatea muncii (W) se evidenţiază pe categoriile cuprinse în numărul de salariaţi, prin raportarea volumului activităţii la numărul mediu de salariaţi. De exemplu, pentru activitatea de vânzare:

W = V / Ns

W - productivitatea muncii

V - volumul vânzărilor

Ns - numărul mediu de salariaţi 

Ca indicator proiectat, el este o medie a normelor de activitate, pe baza cărora se calculează numărul de salariaţi.

La nivel macroeconomic, productivitatea muncii în comerţ are o semnificaţie statistică, de analiză a dinamicii ei în raport cu cea a industriei, relevând efortul de modernizare a distribuţiei.

Fondul de salarii (Fs) se evidenţiază pe componentele lui: fondul de salarii tarifar (suma salariilor de încadrare prevăzute în contractul colectiv încheiat de salariaţi cu conducerea), fondul de salarii suplimentar (pentru sporuri legale, condiţii deosebite de muncă, ore peste program) şi fondul de premii. Fondul de salarii este produsul dintre numărul mediu de salariaţi şi salariul mediu:

Fs = Ns * Sl

Fs - fondul de salarii 

Ns - numărul mediu de salariaţi 

Sl - salariul mediu

Aparent, fondul de salarii este un indicator de consecinţă, rezultînd din produsul a doi indicatori (numărul mediu de personal şi salariul mediu), proiectaţi ca opţiune a conducerii întreprinderii pentru utilizarea raţională a resurselor umane. În realitate, el este expresia efortului făcut de o întreprindere comercială pentru asigurarea forţei de muncă, reprezentînd un important capitol al cheltuielilor de circulaţie, iar prin raportarea lui la volumul vânzărilor, un indicator al eficienţei utilizării forţei de muncă.

Salariul mediu (Sl)  se calculează pe categorii de personal, ca raport între fondul de salarii şi numărul mediu de salariaţi:

Sl=Fs/Ns

Sl - salariul mediu

Fs - fondul de salarii 

Ns - numărul mediu de salariaţi 

El este principalul mijloc de cointeresare a salariaţilor în vederea obţinerii unor rezultate cantitative şi calitative superioare în munca lor. Pentru o perioadă viitoare, mărimea lui se stabileşte de către conducerea întreprinderii prin negociere cu salariaţii sau cu reprezentanţii acestora, înscriindu-se în contractul colectiv de muncă. Condiţia creşterii lui continue este obţinerea, în activitatea fiecărui colectiv, a unei productivităţi a muncii superioare ritmului său de creştere.

Nivelul relativ al fondului de salarii sau fondul de salarii la o mie de lei vânzări (N_Fs) se obţine prin raportarea fondului de salarii la volumul vânzărilor şi înmulţit cu o mie:

N_Fs = (Fs / V) * 1000

N_Fs - nivelul relativ al fondului de salarii  

Fs - fondul de salarii 

V - volumul vânzărilor

El este un indicator cu o expresivă valoare calitativă, deoarece - aşa cum se va vedea mai departe - reflectă, în dinamica sa, respectarea corelaţiilor normale dintre indicatorii forţei de muncă, micşorarea lui fiind o condiţie a creşterii eficienţei utilizării personalului.

Între indicatorii forţei de muncă trebuie să existe următoarele corelaţii de dinamică:

Indicele creşterii productivităţii muncii să depăşească indicele de creştere a salariului mediu:

W₁ / W₀ > Sl₁ / Sl₀

indicele creşterii vânzărilor să depăşească indicele de creştere a fondului

V₁ / V₀ > Fs₁ / Fs₂

Respectarea acestor corelaţii determină micşorarea fondului de salarii la o mie de lei vânzări, respectiv creşterea eficienţei utilizării resurselor umane.

Corelaţiile dintre indicatori caracterizează politica salarială a agenţilor economici, constînd din economisirea cheltuielilor cu forţa de muncă concomitent cu creşterea salariilor lucrătorilor ca motivaţie a sporirii randamentului şi calităţii muncii lor.

Totuşi, ritmul de creştere a productivităţii muncii are limite impuse de necesitatea creşterii efective a numărului de salariaţi în comerţ pentru îmbunătăţirea nivelului servirii comerciale. Agenţii economici trebuie să găsească mijloacele de îmbunătăţire a utilizării personalului, astfel încît, chiar în condiţiile creşterii numărului de personal, sporirea vânzărilor să depăşească sporul de personal sau, în condiţiile menţinerii aceluiaşi personal (ceea ce înseamnă realizarea sporului vânzărilor pe seama productivităţii muncii), nivelul servirii să nu fie afectat.