Firma comercială

Etimologic, izvorul noţiunii de firmă se află în limba germană. În timp, a fost preluat şi de alte limbi (italiană "firma", franceză "firme", engleză "sign" etc.), aria sensului economic amplificîndu-se.

Considerat "cuvînt adesea utilizat pentru desemnarea unei întreprinderi", "denumire sub care funcţionează o întreprindere"şi-a amplificat semnificaţia prin accepţiunea "formă de organizare a proprietăţii care combină factorii de producţie într-o unitate productivă (unitate fizică existentă sub formă de fabrică, antrepozit, magazin universal) în scopul producerii de bunuri sau servicii şi vînzării lor cu un profit".

Esenţa, evidenţierea unei structuri s-a conturat tot mai mult şi a permis cristalizarea a două mari planuri de definire: planul structural-existenţial şi planul identificării-personalizării.

Planul structural-existential sintetizează esenţa firmei: existenţa caentitate fizică sau juridică angrenată în activităţi economico-financiare, de piaţă, cu o alcătuire de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis prin lege precum şi a unor funcţii. Firma legală, conform încheierii judecătorului delegat ori, după caz, conform unei hotărîri judecătoreşti definitive sau a unei alte reglementări legale, atestă apariţia şi existenţa unui agent economic ca structură viabilă în diverse accepţiuni organizaţionale. Acest plan structural se regăseşte în reglementări, precum Codul comercial, Legea nr. 31/1990 (completată prin ulterioare ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) etc.

Planul identificării şi personalizării are funcţia de a asigura perceperea, deosebirea, distingerea agenţilor comerciali, a oricăror agenţi economici (între ei) sau din acelaşi gen de activitate, a structurilor dintr-o anumită activitate. În această abordare se capătă o individualizare, nominalizare indubitabilă pentru fiecare agent economic, indiferent de opţiunea lui organizaţională. Personalizarea se accentuează prin adăugarea unor embleme şi a altor semne distinctive.

Denumirea şi emblema se pot reuni în "marca comercială", marca distribuitorului înregistrată ca atare la instituţii naţionale sau internaţionale şi devin un instrument eficient în acţiunea de expansiune, în procedura de concesiune (franciză, franchising, business-format). În Romînia, prin Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului firma este privită şi reglementată juridic doar în privinţa celui de al doilea plan , planul nominalizării, identificării, personalizării. Limitarea la acest mod de abordare îngustează analiza conţinutului şi uzanţelor conceptului de firmă, anulînd acceptul de entitate structurală.

Din punctul de vedere al semnificaţiei într-o afacere, firma este sinonimă cu întreprinderea, casa, compania, adică cu o structură organizaţională de bază. Firma exprimă o organizaţie, un sistem, caracteristici specifice definirii conceptului de întreprindere, cadrului în care se îndeplinesc anumite funcţii. Este agentul care se manifestă pe piaţă, generînd relaţii cu mediul extern, precum şi cu mediul intern.

În consecinţă , orice firmă - din punct de vedere organizatoric - se compune din: structura tehnico-funcţională şi structura operativă. Dimensiunile structurii tehnico-funcţionale ca număr de persoane şi, respectiv ca număr de compartimente depind de amploarea afacerii. Structura operativă se poate limita la un magazin, la un depozit, la o unitate de alimentaţie publică, la un hotel etc., dar se poate regăsi şi sub forma unui lanţ de magazine, a unor sucursale, a unui număr diferit de unităţi comerciale cu amănuntul, de depozite, de unităţi prestatoare de servicii, etc.

Firma, ca expresie juridică a afacerii este întruchiparea, de regulă, a persoanei juridice, parte responsabilă pentru actele şi faptele sale în raporturile cu diferitele structuri micro şi macroeconomice. Echilibrul macroeconomic presupune prezenţa unui echilibru la nivelul fiecărei firmei. Disfuncţiunile firmelor afectează echilibrul macroeconomic cînd fenomenul devine propriu pentru un număr ridicat de firme şi se localizează, mai ales, la firmele din ramuri cheie ale economiei naţionale. Buna funcţionare a firmelor asigură premisele stabilităţii economice.