Organizarea consumatorilor ca formă proprie de protecţie a drepturilor acestora

Concomitent cu preocupările privind crearea unei jurisprudenţe specifice cîmpului de acţiune a protecţiei consumatorilor şi înfiinţarea unor ministere, departamente, instituţii publice şi chiar institute sau centre de cercetare ştiinţifică de specialitate, statele occidentale s-au îngrijit şi de asigurarea unei legislaţii care să faciliteze şi organizarea unor sisteme proprii consumatorilor privind protecţia.

Urmare a conştientizării nevoilor privind crearea unor organizaţii proprii ale consumatorilor şi a existenţei unei legislaţii corespunzătoare, în toate ţările occidentale cercetate au apărut diverse tipuri de asociaţii, care şi-au propus, de la început, o serie de obiective deosebit de ambiţioase cu privire la protecţia consumatorilor.

Procesul de creare şi organizare a asociaţiilor consumatorilor, ca formă proprie de apărare a drepturilor acestora, a cunoscut şi el mai multe soluţii. Între acestea, două se impun atenţiei specialiştilor: constituirea unor organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor şi organizarea unor comisii consultative, precum şi a unor organizaţii internaţionale.

Constituirea unor organizaţii sau asociaţii de consumatori

Cadrul legislativ creat de stat cu privire la protecţia consumatorilor a favorizat apariţia unei mari diversităţi de organizaţii şi asociaţii avînd drept scop apărarea drepturilor consumatorilor.

Într-un asemenea context, ţinînd seama de ordinea apariţiei lor, în Statele Unite ale Americii întîlnim o largă paletă de asociaţii consumeriste, organizate pe probleme generale ale protecţiei consumatorilor, cît şi pe grupe de produse sau chiar produse.

Acelaşi fenomen se întîlneşte şi în Belgia, Olanda şi Luxemburg unde, pe lîngă asociaţiile naţionale ale consumatorilor, există şi o serie de aşa-zise comisii, foarte diferite ca structură a componentelor, a dimensiunilor numerice sau a părţilor antrenate în soluţionarea problemelor; asemenea comisii sunt organizate pe categorii de bunuri sau servicii.

În Germania, consumatorii sunt organizaţi sub forma unor centrale ale consumatorilor, diferite asociaţii de interes, organizaţii ale gospodăriilor, comunităţi de economie casnică etc.

În Franţa, consumatorii sunt organizaţi sub forma unei uniuni naţionale şi a unor organizaţii regionale ale consumatorilor. Sunt, şi în această ţară asociaţii cu caracter mai îngust, caracterul respectiv fiind dat fie de domeniul de acţiune, fie de iniţiatorii mişcării respective. În acest ultim caz, un exemplu semnificativ îl constituie "L'Union feminin civique et sociale".

Şirul exemplelor poate fi continuat cu aspecte similare din Anglia, Canada, Danemarca, Italia, Mexic, Norvegia, Suedia, precum şi din multe alte ţări unde procesul de organizare a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor a consacrat multiple posibilităţi de acţiune. Exemplele asupra cărora ne-am oprit în cele cîteva ţări luate în discuţie au avut menirea însă de a reliefa cadrul potrivit căruia constituirea organizaţiilor sau asociaţiilor consumatorilor poate fi realizată la nivelul unei ţări sau zone de consum, sub forma unor organe ale centralelor sindicale sau ale mişcărilor cooperatiste şi, în cele mai frecvente cazuri, ca organe independente ale consumatorilor.

Prima categorie, formată din organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor, concepute şi patronate de către anumite centrale sindicale sau cooperatiste, cuprinde o multitudine de tipuri privind asemenea organisme sau asociaţii ce acţionează în diferitele ţări a căror experienţă a fost cercetată. Între acestea se distinge şi poate fi citată cu titlu de exemplu, Organizaţia generală a consumatorilor, înfiinţată în Franţa, în anul 1859, ca urmare a diligenţelor şi înţelegerilor intervenite între dirigenţii mai multor centrale sindicale şi ai mişcării cooperatiste de consum.

Indiferent de forma de manifestare a unor asemenea organizaţii, toate au drept obiectiv informarea şi apărarea consumatorilor. În scopul asigurării informării consumatorilor, asemenea organizaţii sau asociaţii dispun de publicaţii proprii, prin intermediul cărora publică diverse studii pe probleme de consum, rezultatele testelor comparative efectuate asupra unor produse din diverse grupe de mărfuri, precum şi multe alte informaţii utile consumatorilor. Cu privire la apărarea consumatorilor, organizaţiile şi asociaţiile respective realizează: o serie de intervenţii pe lîngă organele puterii în vederea îmbunătăţirii, în interesul consumatorilor, a producţiei şi a comercializării produselor, acţiuni directe sau în justiţie vizînd producătorii sau distribuitorii, cînd aceştia încalcă legislaţia privind calitatea, preţurile sau garanţiile referitoare la un produs etc.

Cea de-a doua categorie - asociaţiile şi grupurile independente ale consumatorilor - este deosebit de importantă şi foarte numeroasă, cuprinzînd organizaţii de diferite tipuri. Întîlnim, în cadrul acestei categorii: uniuni federale şi asociaţii naţionale ale consumatorilor în Marea Britanie, uniunea naţională a consumatorilor, organizaţii regionale ale consumatorilor şi diversele laboratoare de analiză şi cercetare independente ale consumatorilor în Franţa; federaţii şi uniuni de land în Germania; asociaţii consumeriste în Statele Unite ale Americii etc.

Toate acestea reprezintă organizaţii de acţiune, care veghează asupra respectării drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea consumatorilor lezaţi, depistarea unor produse dăunătoare sau necorespunzătoare, sesizarea unor practici comerciale ilicite, acţionarea în justiţie a tuturor ofertanţilor - producători sau comercianţi - care încalcă legile referitoare la protecţia consumatorilor.

Multe dintre aceste asociaţii îşi propun şi o serie de obiective educative. Pentru realizarea unor asemenea obiective, asociaţiile respective dispun de centre documentare, laboratoare de analiză şi publicaţii proprii, putînd oferi astfel informaţii sau să se execute studii proprii, cercetări, analize, teste şi chiar controale asupra produselor, asupra modului de derulare a procesului de comercializare şi a respectării legislaţiei. Prin publicaţiile proprii, alături de informaţiile operative şi de rezultatele diferitelor anchete şi teste efectuate, asemenea asociaţii inserează şi o serie de studii şi materiale care au menirea de a stimula şi dezvolta simţul critic, competent al consumatorilor.

Constituirea unor consilii consultative

Consiliile consultative reprezintă nişte organisme de protecţie a consumatorilor, mai simple sub aspectul structurilor şi al modului lor de utilizare. Ele sunt constituite din reprezentanţi ai consumatorilor şi funcţionează pe lîngă anumite instituţii sociale, organizaţii obşteşti etc. Activitatea lor se referă la acţiunile de consiliere pe diferite probleme a procesului de aprovizionare cu mărfuri şi servicii, precum şi la sondarea opiniei consumatorilor cu privire la unele măsuri şi acţiuni întreprinse sau care urmează a fi întreprinse de societate, firme producătoare sau firme comerciale din domeniul distribuţiei produselor.

Constituirea unor organizaţii internaţionale de protecţie a consumatorilor

Cercetările efectuate în domeniul protecţiei consumatorilor au scos în evidenţă că, în întreaga lume civilizată, protecţia consumatorilor se bucură de o atenţie deosebită, fiind studiată la nivelul diferitelor comunităţi internaţionale şi mondiale, guvernamentale şi neguvernamentale.

Toate aceste comunităţi sunt preocupate de crearea cadrului necesar şi adecvat asigurării unei protecţii reale a consumatorilor. Între marile probleme ale omenirii, cu privire la crearea unui asemenea cadru, sunt avute în vedere:

• asigurarea, în fiecare ţară, a unui sistem de asistenţă şi consiliere a consumatorilor;
• facilitarea sistemelor de reclamaţii, arbitraj şi reglementare amiabilă a litigiilor;
• realizarea unei legislaţii cuprinzătoare, referitoare la apărarea în justiţie a consumatorilor şi la îmbunătăţirea actualelor căi de acces şi recurs la justiţie, precum şi a procedurilor existente;
• crearea unei legislaţii care să ofere posibilitatea apariţiei şi implicării asociaţiilor consumatorilor în protecţia drepturilor acestora

În contextul unor asemenea preocupări, în lume şi-au făcut apariţia o serie de asociaţii internaţionale de protecţie a consumatorilor. Asemenea asociaţii acţionează fie independent (de pildă "International Organization of Consumers Unions", care grupează asociaţii din peste patruzeci de ţări), fie pe lîngă anumite comunităţi regionale (de exemplu, în cadrul Uniunii Europene funcţionează o asemenea comisie de specialitate).

În afară de aceste două tipuri de organizaţii internaţionale privind protecţia consumatorilor, mai funcţionează, în diferite zone geografice, şi o serie de organizaţii regionale care cuprind, ca afiliate, numeroase organizaţii şi asociaţii ale consumatorilor din ţările aparţinînd zonelor respective.

Obiectivele unor asemenea organizaţii internaţionale de protecţie a consumatorilor sunt într-adevăr mai generale dar, în acelaşi timp, deosebit de complexe. Se pleacă, în primul rînd de la ideea că, pe măsura sofisticării universului bunurilor şi serviciilor, trecerea de la înşelăciunile clasice în sistemul relaţiilor ofertant-consumator, referitoare la cantităţi, la cele privind preţul şi calitatea, ridică dificultăţi deosebite în legătură cu asigurarea unei protecţii eficiente, modelele fiind extrem de subtile şi greu de depistat. În al doilea rînd, se are în vedere că actualul consumator are nevoie de o dublă protecţie: contra agresivităţii excesive şi variate a tehnicilor de vînzare şi contra lui însuşi, ca actor şi victimă a unei societăţi de consum prost înţeleasă²⁴.

Ambele idei, gîndite la scară internaţională şi aplicate la nivelul fiecărei ţări, complică puternic sistemul de conturare a obiectivelor organizaţiilor internaţionale de protecţie a consumatorilor.

Astfel, în ceea ce priveşte protejarea consumatorilor împotriva agresivităţii diferitelor forme de vînzare, problematica asociaţiilor internaţionale devine complexă, prin aceea că soluţiile trebuie să pornească de la legislaţia şi obiceiurile existente în fiecare ţară şi să recurgă la aparatul judiciar şi parajudiciar constituit pe această bază.

În aceste condiţii, orice încercare de soluţionare pe căi mai simple cere perioade lungi de aplicare, aceste perioade sunt necesare fie pentru adaptarea soluţiei preconizate la sistemul existent, fie pentru modificarea sistemului existent în diversele ţări şi adaptarea acestuia la viziunea soluţiei preconizate de organizaţia internaţională de specialitate. Or, în acest timp, marile firme ofertante pot face mult mai mult, ele folosind sisteme mai suple şi mai adaptabile, dovedindu-se mult mai elastice în relaţiile cu consumatorii, decît sistemul juridic care protejează, ceea ce generează în mod continuu decalaje, distorsiuni şi noi căutări pentru asigurarea protecţiei necesare.

Cea de-a doua latură a protecţiei - consumatorul faţă de el însuşi - contribuie la creşterea complexităţii modului de acţiune a asociaţiilor internaţionale, prin aceea că de la o perioadă la alta nevoia capătă un caracter psihosociologic tot mai pronunţat şi mai puţin fiziologic. În aceste condiţii, consumatorul va dimensiona din ce în ce mai greu adevărata nevoie şi se va lăsa, conştient sau nu, puternic influenţat, în procesul de cumpărare, de către mijloacele promoţionale utilizate de ofertant, căzînd în consumuri neraţionale şi în abuzuri consumatoriste.

Cunoscînd aceste aspecte, firmele ofertante renunţă treptat la concurenţa prin preţ, apelînd în mod frecvent la competiţia prin noutate şi inovare continuă, imprimînd cicluri infernale pentru marea majoritate a produselor. Dat fiind un asemenea context, asociaţiilor internaţionale de protecţie a consumatorilor le revin roluri importante în ceea ce priveşte preocupările de orientare a sistemelor de protecţie, întrucît numai la un asemenea nivel poate fi sesizată subtilitatea fenomenului de noutate, pot fi comparate diverse produse şi tehnologii, practici comerciale şi servicii asigurate cumpărătorilor.

Ţinînd seama de complexitatea problematică a protecţiei consumatorilor, asociaţiile internaţionale din acest domeniu şi-au propus să contribuie la promovarea unor practici corespunzătoare în cadrul sistemelor de protecţie din fiecare ţară, cît şi la proiectarea unor noi sisteme mai adecvate, simple, suple şi funcţionale, care, pe de o parte, să prevină practicarea unor practici comerciale dăunătoare, iar pe de altă parte să faciliteze accesul consumatorilor la asistenţa juridică şi la acţiuni reparatorii în cazul lezării unor drepturi ale acestora.

Experienţa ultimilor ani a conturat, ca obiective pentru asemenea organizaţii, următoarele domenii: protecţia consumatorilor contra riscurilor susceptibile de a afecta sănătatea şi securitatea consumatorilor; protecţia asupra riscurilor susceptibile de a atinge interesele economice ale consumatorilor; consilierea calificată, asistenţă şi repararea pagubelor; informarea şi educarea consumatorilor; consultarea şi reprezentarea consumatorilor.

Principiul de bază promovat de către organizaţiile şi asociaţiile internaţionale ale consumatorilor constă în aceea că orice consumator are dreptul, între altele, la o justă reparare a diferitelor pagube generate de achiziţionarea sau consumarea anumitor produse, printr-un sistem de proceduri rapide, eficace şi puţin costisitoare. În acest scop, comisiile de specialitate ale respectivelor asociaţii studiază permanent o serie aspecte legate de respectivele procedee, formulînd propuneri de îmbogăţire sau îmbunătăţire a legislaţiei existente în ţările ale căror organizaţii au aderat la respectivele asociaţii.

Dintre propunerile formulate în acest domeniu de către comisiile de specialitate ale asociaţiilor internaţionale ale consumatorilor, mai importante apar:

• îmbunătăţirea sistemului de asistenţă şi de consiliere existent, prin promulgarea unor noi acte normative sau prin modificarea unor proceduri judiciare;
• modificarea sistemului de reclamaţii, arbitraj şi reglare amiabilă a litigiilor, existent în unele ţări;
• îmbunătăţirea legislaţiei statelor membre, referitoare la apărarea în justiţie a consumatorilor şi, îndeosebi, a diverselor căi de recurs şi proceduri existente, incluzînd acţiunile întreprinse de către asociaţiile consumatorilor sau de alte organisme etc.

Exemple privind modul de concretizare a unor asemenea obiective şi activităţi desfăşurate de organizaţiile internaţionale, care se ocupă de protecţia consumatorilor, constituie adoptarea în 1973, de către Consiliul Europei, a "Cartei pentru protecţia consumatorilor" şi, mai recent, în anul 1985, a Rezoluţiei ONU 39/248 privind adoptarea setului de "Principii directoare pentru protecţia consumatorilor".

Marea mobilitate a consumatorilor, creşterea considerabilă a activităţii firmelor multinaţionale, mondializarea pieţelor interne, modificările intervenite în sistemul fluxurilor monetare, precum şi tendinţele de apropiere a prevederilor legislative şi de procedură, vor face ca în viitor să crească continuu rolul organizaţiilor internaţionale ale consumatorilor, ele urmînd să devină un partener de negocieri al marilor comunităţi economice mondiale sau regionale.