Sistemul acordurilor de franciză

Conţinutul şi structura acordurilor de franciză.

Din punct de vedere managerial, sistemul reprezintă un compromis între forme de distribuţie şi metode de vînzare. Franciza în sine se prezintă sub forma unui contract încheiat între un "francizor", care acordă anumite drepturi de folosire a unei mari firme sau tehnologii comerciale şi un "franciz", comerciant care cumpăra dreptul respectiv.

Francizorul posedă o marcă comercială cunoscută şi apreciată, tehnologii comerciale specifice privind sortimentologia şi comercializarea, tipuri de magazine puternic personalizate, sisteme publicitare proprii etc., care au contribuit, în timp, la crearea bunului sau renume. Or, sistemul de franciză constă în utilizarea mărcii, a tehnicilor de comercializare, a formei şi a însemnelor unei firme cu bun renume în cadrul pieţei de către întreprinzători comerciali necunoscuţi sau neafirmaţi. În unele cazuri sistemul oferă chiar şi garanţia exclusivităţii în cadrul unor zone bine delimitate.

Pentru "franciz", sistemul are în vedere obligaţia de a plăti un "drept de intrare", o "redevenţă" anuală proporţională cu cifra de afaceri, şi de a aplica integral metodele "francizorului", pentru a se asigura continuitatea şi unitatea imaginii de marcă.

În general, dicţionarele de specialitate au în vedere franciza ca un sistem de distribuţie în cadrul căruia o întreprindere personală, cu capital propriu, este condusă ca şi cum ar reprezenta o verigă (un element) într-un vast organism, cu o marcă naţională şi internaţională, o firmă, echipamente, produse şi servicii standard.

În cadrul respectivului sistem, cei doi parteneri - francizorul şi francizul - îşi au fiecare avantajele lor, fapt ce a făcut ca această formulă să cunoască o penetrare deosebită în procesul de distribuţie a multor ţări, transformîndu-se într-un sistem de distribuţie performant, care favorizează înţelegerile antreprenoriale şi creează numeroase utilităţi.

Avînd în vedere franciza ca un sistem de distribuţie ce are la bază o licenţă de ordin comercial acordată de către o întreprindere către o alta pentru exploatarea unei mărci originale, a unor metode şi tehnici particulare, însoţită de asistenţă tehnică, comercială şi managerială necesară, domeniile în care acestea acţionează sunt foarte variate. Dintre acestea, pot fi amintite:

• restaurantele specializate (rotiserii, pizzerii, plăcintării, produse marinăreşti etc.);
• magazine de produse alimentare (creme, bomboane, cafea, produse dietetice, alimente fine etc.);
• unităţile ce vînd piese de schimb şi asigură service pentru automobile;
• magazinele care comercializează mărfuri generale (articole pentru copii, produse electronice, hîrtie de scris, articole pentru sport, încălţăminte, marochinărie, mercerie, ţesături, maşini de cusut, mobilă, articole pentru bucătărie, tapete, lenjerie de pat, articole de grădinărit, ceasuri, bijuterii, articole fotografice, produse de papetărie şi librărie, articole optice, unelte agricole mărunte etc.);
• unităţile prestatoare de servicii (decoraţiuni, grădinărit, montări de tapete, închirieri de diverse articole, hoteluri, moteluri, agenţii imobiliare, centre de agrement, campinguri, coafuri, închirieri de automobile, agenţii matrimoniale, agenţii de voiaj etc.);
• diverse (boutique-uri, case individuale, negocieri de materiale, încălzit,
• mobilier urban etc.).

Sistemul de franciză a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii şi a cunoscut două etape distincte în dezvoltarea sa: prima, la începutul secolului al XX-lea, axată pe franciza vînzărilor de automobile şi a organizării staţiilor pentru distribuirea benzinei şi lubrifianţilor; a două etapă este cuprinsă între anii 1950-1960 şi se concretizează într-o expansiune deosebită, absorbind, în principal, produsele alimentare de mare consum.

În economia americană - fenomenul este similar şi în celelalte ţări occidentale - se disting două tipuri de franciză :

• franciza produselor şi a mărcilor de fabrică - Product and Trade Name Franchising - în cadrul căreia francizul se concentrează pe gama de produse a francizorului. Acest tip de franciză cuprinde vînzările de autoturisme şi camioane, activitatea staţiilor de benzină, precum şi activitatea întreprinderilor profilate pe îmbutelierea şi distribuţia băutur ilor nealcoolice;

• franciza de distribuţie - Business Format Franchising - care se defineşte printr-o relaţie continuă între francizor şi franciz, cuprinzî nd at ît produsul, serviciul şi marca, cît şi stabilitatea strategiei şi gestiunea punctelor de vî nz are. Acest al doilea tip de franciză include restaurantele, comerţul cu amănuntul, prestaţiile de servicii, agenţiile imobiliare etc. Franciza de distribuţie a stat la originea dezvoltării francizei în SUA şi rămîne pentru întreprinzători calea care oferă cele mai multe oportunităţi. Un exemplu semnificativ de semnalat, pentru sublinierea acestui aspect, îl constituie faptul ca în SUA întreprinderile de comerţ cu amănuntul, în 1987, au realizat o cifră de afaceri ce reprezintă o treime din vînzările totale ale comerţului cu amănuntul american şi 87% din activitatea de franciză .

Diferite tipuri de franciză, utilizate în procesul de distribuţie.

În sectorul de distribuţie a mărfurilor, aşa după cum s-a arătat, se foloseşte pe larg sistemul "Business Format Franchising", un sistem caracterizat printr-un puternic progres în ultimii ani. Sistemul respectiv cunoaşte trei tipuri de franciză: franciză de comerţ cu amănuntul (Retailing), franciză întreprinderilor de agrement şi voiaj (Leisure and Travel Business) şi domeniul prestaţiilor de servicii pentru întreprinderi şi populaţie (Business and Personal Service).

Franciza de comerţ cu amănuntul - Retailing - cuprinde:

• restaurantele, o branşă a francizei în care concentrarea este foarte puternică, sistemul oferind o gamă foarte largă de servicii, căutînd să satisfacă cît mai bine cererea în continuă evoluţie; în cadrul acestei branşe, se caută o combinare cît mai perfectă a activităţilor de alimentaţie publică şi cazare cu cele privind înfiinţarea unor boutique-uri specializate în vînzarea unei mari diversităţi de mărfuri sau organizarea unui comerţ mobil itinerant de alimentaţie publică, care să asigure masa unor colectivităţi izolate în diverse zone ale ariei comerciale specifice;
• magazinele alimentare de proximitate sau comoditate - convenience stores - magazine care caută să se adapteze schimbărilor demografice, evoluţiei stilului de viaţă, modificărilor comportamentului de cumpărare a unei părţi din ce în ce mai importante a populaţiei, care caută tot mai mult magazine de proximitate ce oferă un sortiment de prima necesitate. Asemenea magazine au orare de funcţionare prelungite (ajungîndu-se la 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7) şi oferă un larg sortiment de preparate, minuturi, produse de cofetărie, băuturi calde sau reci etc.;
• unităţile de distribuţie a mărfurilor nealimentare, organizate sub forma unităţilor de desfacere pe bază de catalog pentru cadouri, unităţi şi articole de sport, bricolaj, mobilă etc.;
• unităţile de distribuţie a pieselor de schimb, a echipamentelor şi service- ului pentru automobile, o grupă de unităţi ce cuprinde activităţi de service (spălat, diagnosticare, schimbări de piese şi reparaţii diverse), care sunt combinate cu vînzarea unor produse de strictă necesitate pentru clientela specifică.

Franciza prestaţiilor de servicii către întreprinderi şi populaţie 

Franciza de agrement şi voiaj - Leisure and Travel Business - reprezintă o forma de aliniere a întreprinzătorilor din comerţ la evoluţia exigenţelor sociale ale populaţiei. Printre factorii ce au influenţat favorabil consumul şi dezvoltarea activităţilor de agrement şi voiaj se află: creşterea veniturilor şi disponibilităţilor băneşti ale populaţiei, creşterea numărului de reşedinţe ale unei persoane, criza energetică şi, îndeosebi, cea petrolieră etc.

Asemenea factori, cu a cţiuni contradictorii, fac ca populaţia să apeleze tot mai frecvent la serviciile unor unităţi specializate care să le asigure transportul, confortul sau chiar menajul, asigurînd astfel un front foarte larg de acţiune din sistemul francizei respective.

Business and Personal Service - la fel ca şi precedenta, reprezintă un sector în plină dezvoltare, întrucît cererea privind prestaţiile de servicii din partea întreprinzătorilor şi din cea a populaţiei creşte atî t sub aspectul volumului, c ît şi sub cel al diversificării sale continue. În acest domeniu, specialiştii americani disting şase tipuri de prestaţii:

1. servicii către întreprinderi - Business Aid and Services - care cuprind domeniile privind: informatică, fotocopiere, publicitate, consultanţă juridică, contabilă, financiară şi fiscală;
2. servicii privind închirierile de autoturisme şi camioane - Auto and Truck Rental Services - are în vedere crearea şi concesionarea unor firme puternic personalizate care să se bucure de o atenţie deosebită în cadrul pieţei, atît prin complexitatea şi calitatea serviciilor asigurate, cît şi prin marea diversitate şi calitatea autoturismelor şi autocamioanelor, pe care le pune la dispoziţia solicitatorilor;
3. servicii privind locuinţe - Construction, Home Improvement and Cleaning Services - un sector care în ultimul deceniu a cunoscut un progres deosebit, ocupîndu-se atît de realizarea şi asigurarea locuinţelor de bază ale familiilor, cît şi de asigurarea caselor de vacanţă, a căsuţelor amplasate temporar în anumite zone, de dotarea acestora, asigurarea serviciilor şi a racordărilor la reţelele publice etc;
4. servicii de spălătorie şi curăţătorii publice - Laundry and Drycleaning Services;
5. servicii de închiriere a diferitelor tipuri de echipament - Equipment Rental - şi acest sector se caracterizează - în ultimii ani - printr-o extindere deosebită, în special ca urmare a creşterii timpului liber al populaţiei, fenomen care a generat la rîndul său, puternice pieţe pentru articolele de bricolaj;
6. servicii de educaţie, asigurate de centre create pe anumite domenii de activitate sau branşe - Educational Services; asemenea centre sunt strict specializate, dar şi foarte diversificate sub aspectul domeniilor de acoperire (informatică, dietetică, design etc.); drept urmare sunt foarte solicitate, crescînd puternic atît sub aspect numeric, cît şi sub aspectul cifrelor de afaceri înregistrate;

Urmare a specificului fiecărei zone, a diferitelor grade de formare şi de maturitate a pieţelor de desfacere, precum şi a puternicei concurenţe existente şi în acest domeniu, s-au conturat cîteva tendinţe, care se apreciază de către specialişti că îşi vor pune amprenta şi pe evoluţia viitorilor 10-15 ani.

În general, trebuie subliniat că, pe ansamblul, în Statele Unite ale Americii activitatea comercială organizată în sistemul de franciză a cunoscut, în ultimii ani, o oarecare diminuare, ca urmare a unor greutăţi de ordin economic şi îndeosebi de ordin financiar, cu care se confruntă întreprinzătorii (este vorba, în principal, de franciz). Aceasta a făcut ca legislaţia americană să intervină prin legi şi acte normative, căutînd să evite conflictele între operatori şi să protejeze francizii, stipulînd restricţii care să bareze abuzurile unor francizori.

În acest scop, au fost realizate şi promulgate două tipuri de dispoziţii federale care reglementează relaţiile între contractanţi. Este vorba de "Federal Trade Commision", care impune francizorilor obligaţia de a furniza francizilor potenţiali un document care să conţină informaţii detaliate asupra francizei, precum şi copii după contractele încheiate, în cel mult zece zile lucrătoare, avînd toate semnăturile şi toate angajamentele de natură contractuală; un al doilea tip de acte normative are în vedere toate principalele reglementări în materie de concurenţă, prevăzute în legislaţia antitrust.

În timp ce pe ansamblu activitatea de franciză a cunoscut o oarecare diminuare în ultimii ani, sunt două sectoare ale acestuia care au cunoscut şi vor continua să cunoască o evoluţie favorabilă în viitor. Sunt avute în vedere activităţile din domeniul agrementului şi cele privind prestaţiile de servicii către întreprinderi şi populaţie, care vor profita de argumentările create prin modificarea continuă a condiţiilor economice, sociale şi îndeosebi ale celor de plată.

O altă tendinţă are în vedere internaţionalizarea francizelor americane, a căror activitate, atît prin operaţiunile derulate, cît şi prin condiţiile create în diferitele zone ale lumii, prin deschiderea frontierelor, îmbunătăţirea legislaţiilor naţionale şi perfecţionarea schimburilor monetare va cunoaşte o puternică dezvoltare şi expansiune, penetrînd în cele mai diverse domenii ale activităţii de distribuţie.

La sfîrşitul deceniului al nouălea, ţări precum Anglia, Australia, Canada, Japonia, precum şi alte ţări ale Europei Occidentale, reprezentau puternice pieţe în cadrul cărora franciza americană desfăşura o intensă activitate. Specialiştii apreciază dealtfel că, în general, internaţionalizarea distribuţiei reprezintă o tendinţă foarte puternică pentru anii viitori. Or, franciza, prin preocupările şi concentrarea sa asupra diferitelor forme de comerţ specializat şi standardizat, pe de o parte, beneficiază de acest cadru general, pe de altă parte, reprezintă un factor favorizant al curentului de internaţionalizare a distribuţiei.

De altfel, într-o lucrare apărută în Franţa la sfîrşitul deceniului al nouălea al secolului al XX-lea, se subliniază faptul că dicţionarele economice din ultimii ani s-au îmbogăţit cu o serie de termeni, printre care se citează termenul de "francisă", care desemnează noile relaţii comerciale, care prind contur tot mai puternic pe piaţa ţărilor occidentale.