Tipologia canalelor de distribuţie

Modalităţile de trecere a unui produs din sfera producţiei în sfera consumului formează circuitul de distribuţie al acestuia. Circuitul de distribuţie sau circuitul comercial include atît producătorul cît şi consumatorul, precum şi toţi intermediarii cu caracter comercial implicaţi în transferul respectiv.

Studiul circuitelor de distribuţie comportă analiza intermediarilor şi a diverselor organisme interesate în mişcarea mărfurilor spre utilizatori, precum şi a problemelor referitoare la orientarea fluxului acestei mişcări. În aceste condiţii, circuitul de distribuţie nu trebuie avut în vedere doar ca un itinerariu al deplasării produselor, ci ca o succesiune de transferuri ale titlului de proprietate al produsului între diferitele verigi componente ale lanţului de distribuţie.

Definirea circuitelor de distribuţie are în vedere şi faptul că acestea reprezintă un organism complex, ce are dimensiuni legate de lungime, lăţime şi adîncime:

1) Lungimea circuitului de distribuţie este dată de numărul verigilor intermediare care participă succesiv la realizarea transferului mărfurilor de la producător la consumator. Ţinînd seama de acest criteriu, practica comercială a impus următoarea structura a circuitelor de distribuţie (vezi figura 1) :

• circuite foarte scurte , în cadrul cărora nu intervine nici un intermediar, vînzarea fiind realizată direct de firma producătoare sau de reprezentanţii acesteia către consumatorii finali;
• circuite scurte , care nu comportă între producător şi clientul final decît un intermediar, care, în mod frecvent, este un detailist; în cadrul acestui tip de circuit comercial, cea mai mare parte a muncii de comercializare cade în sarcina producătorului;
• circuite medii , unde producătorul vinde produsele sale unei centrale de cumpărare care le distribuie apoi diferitelor puncte de vînzare;
• circuite lungi , care cuprind mai mulţi intermediari, atît grosişti cît şi detailişti, agenţi etc.

De menţionat faptul că un produs poate urma diverse circuite pentru a ajunge la destinatarul său. Sunt însă situaţii în care, datorită naturii produselor, în special cînd este vorba de cele agricole, circuitele comerciale trebuie să capete o mare complexitate, antrenînd numeroşi intermediari şi multiple mutaţii de produse în cadrul fluxului producător-consumator.

Fig.1. Structura circuitelor de distribuţie

2) Lăţimea circuitului sau amploarea circuitului de distribuţie este dată de numărul unităţilor prin care se asigură circulaţia unui produs în cadrul aceleiaşi etape din structura circuitului respectiv. Un asemenea aspect nu apare în cazul circuitului scurt, unde au loc livrări directe ale produselor de la întreprinderea producătoare la consumatori. În schimb, în toate celelalte cazuri, fenomenul apare materializîndu-se în număr de grosişti, centrale de cumpărare, curtieri şi agenţi comerciali, detailişti etc.

3) Adîncimea circuitului de distribuţie sau gradul de apropiere a circuitului respectiv de punctele în care au loc procesele de consum a produselor, exprimă măsura în care procesul de distribuţie asigură o proximitate de loc cît mai adecvată din punctul de vedere al consumatorului. În acest context, poate fi apreciat ca deosebit de util circuitul foarte scurt, care asigură livrarea directă a produselor, consumatorul intrînd astfel în posesia produselor solicitate direct la locul de consum. De menţionat însă faptul că şi celelalte tipuri de circuite pot asigura un grad de apropiere ridicat, prin folosirea unor forme de comerţ cît mai adecvate, cum ar fi comerţul mobil sau apelînd la diferite metode de vînzare la domiciliul consumatorilor.