Geoeconomia

Analiza factorială a dezvoltării economice şi structura economiei internaţionale.

Evoluţia economiei mondiale pe parcursul secolului XX şi XXI se caracterizează printr-un dinamism foarte intens sub influenţa legităţilor economiei de piaţă, progresului tehnico-ştiinţific, diviziunii internaţionale a muncii, internaţionalizării capitalului şi producerii şi, in sfirşit, globalizării economiei mondiale.

In formarea şi stabilirea unui sistem economic mondial complex, după structură, funcţii economice, politice, şi sociale, un rol deosebit ii revine anumitor, factori şi permise de dezvoltare economică.

Structura geospaţială şi geoeconomică a lumii contemporane

Dezvoltarea economica şi politică este indispensabil legata de spaţiu. Spaţiul reprezintă o coordonata a dezvoltării, analiza căruia ar da răspuns la una dintre intrebările vitale pentru ştiinţa şi practica economică: unde să se producă bunurile economice cu cheltuieli minime şi efecte maxime. Intreaga istorie a omenirii poate fi redusă la o luptă perpetuă pentru spaţiu. „Goana” după spaţiu a fost o preocupare de bază pentru toţi subiecţii geopolitici.

Spaţiul poate fi structurat din punct de vedere geopolitic, geoeconomic, iar elementele de baza ale acestuia sunt: statul, teritoriul economic, acvatoriul, zona economică, enclava, coridoarele de transport etc.

Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale – economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi din elemente derivate, de conexiune – diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi piaţa mondială. Determinate de primele, acestea din urmă, la randul lor, le influenţează dezvoltarea.

Dacă există ceva despre care nu se poate spune că sistemul capitalist duce lipsă sunt profeţii sfarşitului său. Primul a fost Marx, cu sumbra sa sentinţă: “Ceasul din urmă al proprietăţii private capitaliste a sunat”.

A urmat un lung şir de variaţii pe aceeaşi temă. După mai mult de un secol, un alt lider al mişcării comuniste internaţionale nu acorda nici el vreo şansă capitalismului: “Problemele şi crizele trăite de lumea capitalului… sunt rezultatul logic al contradicţiilor antagoniste interne ale vechii societăţi.

In cele ce urmează, vom incerca să demontăm o teză care a făcut carieră chiar şi in medii inzestrate intelectual: “oamenii au stricatsocialismul”. Nu doar că a fost exact pe dos, dar socialismul, prin chiar premisele sale, era condamnat să producă deranj pană şi intr-o “lume a ingerilor.

”Nu doar că nici cel mai luminat despot nu ar fi putut să răspundă cu sens la intrebările ce, cum, cat şi pentru cine să se producă?, fie şi cu abonament la omniscienţă. Nici ingerii, nici Omul Nou nu puteau rezolva in socialism vechea “problemă economică”.